Într-o lume imprevizibilă, în care conflictele armate sau dezastrele pot apărea în orice moment, jurnaliștii sunt cei care arată lumii ceea ce se întâmplă. Pentru asta, trebuie să fie pregătiți să se ducă exact în locurile de care toți ceilalți vor să fugă. Jurnalistul Euronews Daniel Coman a trecut printr-un astfel de stagiu de pregătire.
Un astfel de antrenament, cel mai complex din lume la ora actuală, nu este o joacă de-a războiul. Jurnaliștii sunt puși în situații limită, în mediu controlat, tocmai pentru a fi pregătiți să reacționeze eficient când se vor confrunta cu problemele reale din teren.
Participanții trec prin simulări de accidente, revolte, cutremur, tehnici de prim ajutor în caz de dezastru, evacuare, conducere defensivă și cursuri despre supraviețuire în condiții extreme.
În scenariul pe care îl simulăm acum, jurnaliștii trebuie să ajungă pe munte, într-o zonă de conflict foarte periculoasă.
Marș printr-o zonă de conflict
Iar pericolele sunt la tot pasul. Fiecare piatră, fiecare copac poate ascunde un atacator.
„Deja, după o oră de mers, cam toată lumea a transpirat, asta și pentru că ducem în spate un rucsac, greu de aproximativ 20 de kilograme. Avem în el sac de dormit, pelerină de ploaie și cam orice este necesar. Nu trebuie să lipsească apa, pentru că la astfel de efort și corpul se deshidratează”, relatează jurnalistul Euronews România, Daniel Coman.
În zonele de război, astfel de marșuri lungi sunt ceva obișnuit. Nu vrei să atragi atenția, nu vrei să devii o țintă. După câteva ore, greutatea echipamentelor și a bagajelor începe să se simtă altfel, chiar dacă ești într-o formă fizică bună.
Ambuscadă și noapte petrecută sub cerul liber
La lăsarea serii, începe acțiunea adevărată. Suntem prinși în prima ambuscadă.
Exploziile și focurile de armă ne obligă să ne aruncăm la pământ. Atacatorii au profitat de haosul luptei și au răpit doi jurnaliști. Conform scenariului, desigur. O lecție despre cum trebuie să ai mereu grijă de omul de lângă tine.
Nu trece mult și vine al doilea atac.
Reușim să ajungem la destinația noastră, undeva pe panta unui munte, și ne construim un adăpost din pietre, care să ne protejeze puțin de vântul rece. Vom petrece noaptea sub cerul liber, în frig. Ne păzim echipa pe rând, de teamă că putem fi atacați din nou în orice moment.
La răsărit, după o noapte petrecută pe munte, participanții sunt deja la limita rezistenței.
„Așa arată acum, la lumina zilei, locul pe care eu și echipa mea l-am păzit pe parcursul întregii nopți. Am făcut pe santinelă cu toții, pe rând. E ora 6 dimineața, nu am mai dormit de 24 de ore. Am putea crede că ziua se termină aici, dar ziua abia începe, urmează încă un curs interesant”, spune Daniel Coman.
Războiul urban
Suntem introduși direct într-un alt fel de război. Cel urban.
Fiecare geam, fiecare ușă sunt locuri prin care pericolul intră fără să anunțe. Într-una dintre clădiri, găsim o persoană rănită. Încercăm să o ajutăm, când suntem surprinși de un nou atac.
Jurnaliștii nu ajung doar în zone de război. Oriunde merg se întâmplă ceva neobișnuit. Revolte, proteste de stradă. Asta poate însemna că pot fi prinși între protestatari violenți și forțele de intervenție.
Se spune că nu uiți niciodată prima dată când ai inhalat gaz iritant. Iar polițiștii turci au avut grijă ca experiența să fie memorabilă și au folosit asupra noastră tot ce aveau în dotare.
Senzația este greu de descris. După acest exercițiu, pe toți ne-a usturat pielea timp de trei zile.
O altă situație limită în care jurnaliștii pot să ajungă este cea a unui atac armat asupra mașinii cu care se deplasează. Atunci intră în joc aptitudinile de conducere avansată.
Războaiele nu se duc doar pe uscat
În următorul scenariu, nava pe care sunt jurnaliștii este atacată și se scufundă. Așa că am fost aruncați în mijlocul apelor reci ale unui lac de munte și a trebuit să ne salvăm echipa.
„Trei oameni au fost pierduți în lac și încă nu îi găsim. Dacă îi vedeți în apă, spuneți-ne”, li se transmite participanților în timpul exercițiului.
Exercițiul în sine este cât se poate de serios. Am învățat cum să îi calmăm pe cei care au fobie de apă, cum să lucrăm în echipă pentru a supraviețui și cât de frumos e momentul în care simți din nou solul sub picioare.
Dronele, noua amenințare de pe câmpul de luptă
Războiul modern înseamnă și arme moderne. Iar dronele au devenit omniprezente pe câmpul de luptă. Jurnaliștii pot fi deseori confundați cu soldații și pot deveni o țintă.
„Doar 500 de euro costă un astfel de sistem format din ochelarii VR, drona și toate sistemele auxiliare. Cu acești ochelari eu văd exact ce vede drona în momentul în care zboară. Nici nu e nevoie de mai mult, pentru că e practic de unică folosință”, explică Daniel Coman.
Jurnalist: „Nu mai suntem aceiași oameni”
Un astfel de training nu te învață cum să devii erou. Te învață cum să nu devii, din jurnalist, o știre. Și nu te transformă în soldat, ci te învață cum să rămâi în viață.
„Cred că pot vorbi în numele tuturor când spun că nu mai suntem aceiași oameni de acum două săptămâni. Am trecut prin circumstanțe extraordinare și am învățat cum să funcționăm, cum să ne facem datoria în acele circumstanțe. Și am învățat să avem încredere în colegi”, spune Mevlut.
„Trăim într-o lume periculoasă în care nu toată lumea gândește la fel și poți fi o țintă doar pentru că îți faci meseria”, afirmă Alexander.
„Una e când ești pe cont propriu și poate alături de câțiva militari, și alta când ai o echipă și ești responsabil pentru echipa ta și jurnaliști”, spune Karina.
Înainte ca publicul să vadă imaginile unui conflict, există oameni care învață cum să îi supraviețuiască. Uneori, cu o cameră în mână. Alteori, cu o raniță de 25 de kilograme în spate.
Jurnaliștii sunt cei care se străduiesc mereu să ajungă primii în locurile din care alți oameni fug. Însă, până atunci, trebuie să învețe cum să se întoarcă teferi acasă.
