Groenlanda este mult mai vulnerabilă la schimbările climatice actuale având în vedere că un strat de gheață cu o grosime de peste 1,5 km s-a topit în urmă cu 416.000 de ani, în timpul unei perioade de încălzire naturală moderată a climei, potrivit AFP.
Topirea ghețarului a dus la o creștere semnificativă a nivelului apei, care amenință acum regiunile de coastă.
”Dacă vrem să înțelegem viitorul, trebuie să înțelegem trecutul”, a declarat pentru AFP Paul Bierman, profesor la Universitatea din Vermont (nord-estul Statelor Unite), care a co-dirijat studiul publicat în revista Science.
Cum a fost realizat studiul
Studiul se bazează pe examinarea unei carote de gheață extrasă la 1.390 de metri de la suprafață în nordul Groenlandei de către o echipă de cercetători de la Camp Century, o bază militară americană secretă în anii 1960.
Acest eșantion, lung de peste 3 metri și conținând pământ și pietre, fusese uitat într-un congelator și a fost redescoperit în 2017.
Specialiștii au fost surprinși să descopere că, pe lângă sedimente, conținea resturi de frunze și mușchi, o dovadă irefutabilă că solul a fost cândva liber de gheață.
Deși oamenii de știință au fost privați de acest eșantion prețios pentru o lungă perioadă de timp, această omisiune a fost într-un fel „providențială”, deoarece metodele de datare a sedimentelor utile în acest caz au fost dezvoltate doar recent, explică profesorul Bierman.
Un studiu al carotei de gheață recuperate a arătat că unele sedimente antice au fost cândva expuse la lumină - ceea ce implică faptul că gheața care le acoperă astăzi nu a fost acolo la început.
”Mai mult, pentru a avea plante, ai nevoie de lumină”, subliniază Tammy Rittenour, de la Universitatea de Stat din Utah, care a participat și ea la studiu, în legătură cu descoperirea de reziduuri de frunze și mușchi.
Tehnica de datare prin luminescență a făcut posibilă datarea sfârșitului perioadei fără gheață, în timp ce un alt procedeu, care a evaluat izotopii de cuarț, a putut determina începutul acesteia.
