Președintele SUA a criticat țările care nu se implică în războiul din Iran, alături de americani. El a făcut din nou o paralelă cu NATO: „De peste 40 de ani vă apărăm și voi nu vreți să vă implicați?” În caz contrar, Trump susține că viitorul NATO ar fi „foarte urât”.
Donald Trump spune că, în dorința sa de a asigura aprovizionarea mondială cu petrol și de a limita prețul barilului, a luat legătura cu șapte state, însă nu a precizat care sunt acestea. Apoi, el a postat un mesaj pe rețeaua sa de socializare, Truth Social, în care își exprimă speranța că vor participa la acest demers țări „precum Franţa, Japonia, Coreea de Sud, China şi Marea Britanie”.
Din moment ce China și Rusia sunt rivali geostrategici pentru SUA, rămân alte state aliate care, deși critică programul nuclear iranian, sunt reticente în a se implica. Iar Trump solicită ca aceste țări să ajute SUA la deblocarea traficului prin strâmtoarea Ormuz, cea prin care trece aproximativ 20% din exportul de petrol la nivel mondial. Statele din Europa nu sunt prea mult afectate dacă avem în vedere că, față de totalul necesar al Europei, doar 8% trece prin Ormuz.
Țări care nu participă la războiul declanșat de SUA în Orientul Mijlociu:
Turcia. Deși este membră NATO și are a doua armată, ca mărime, din această alianță, are relații economice complexe cu Iranul. De obicei, turcii se opun acestui tip de intervenții militare, de teama unor revolte ale mișcărilor kurzilor. Iar în Turcia sunt mulți kurzi.
Spania. Trump a criticat mult această țară pentru că nu investește suficient în apărare, iar spaniolii au precizat clar că nu vor participa la astfel de acțiuni pentru că văd acest război greșit și ilegal, așa cum au spus ministrul de Externe și cel al Apărării.
Franța. Președintele Emmanuel Macron a precizat că intenționează să ajute la o misiunea în zona strâmtorii Ormuz, dar doar după încheierea războiului. Această poziție este considerată de experți „ambiguitate strategică”. Însă francezii sunt nemulțumiți că nu au fost consultați înainte ca SUA și Israel să înceapă atacul. În plus, o bază franceză din Emiratele Arabe Unite a fost lovită de drone iraniene.
Germania. Nemții critică și ei programul nuclear iranian, dar refuză să se implice de teama declanșării unui val mare de refugiați, ceea ce ar crea și mai multă destabilizare. Practic, nemții au o poziție de solidaritate politică, dar absență militară. De altfel, ministrul Apărării, Boris Pistorius, a spus: „Nu este războiul nostru, nu noi l-am început”.
Italia. Premierul Giorgia Meloni a criticat ambițiile nucleare ale Iranului, dar a spus că țara sa nu participă. A precizat însă că va permite ca SUA să utilizeze bazele americane de pe teritoriul Italiei pentru logistică și operațiuni non-combat.
Grecia. Această țară găzduiește baze militare americane, dar guvernul de la Atena a declarat că nu se implică în conflict, din cauza riscului de a fi lovită de rachete iraniene, mai ales că se află în proximitate geografică. În plus, grecii dețin una dintre cele mai mari flote comerciale din lume și preferă să și-o protejeze.
Polonia. Este un aliat puternic al SUA, dar a refuzat categoric participarea militară la conflictul din Orientul Mijlociu. Pentru polonezi, principala grijă o reprezintă războiul din Ucraina, pentru că este mult mai aproape de Polonia decât cel din Iran. Din acest motiv, polonezii au nevoie de resurse militare și își canalizează efortul exact în acest scop.
Finlanda. Este membră NATO, dar a refuzat să ajute direct SUA, pentru că, la fel ca Polonia, prioritatea ține de proximitatea geografică față de Rusia. Iar granița finlandezilor cu rușii are o lungime de 1.340 de km.
Suedia are o poziție asemănătoare cu a Finlandei, mai ales că principala amenințare rămâne regiunea strategică a insulei Gotland. Iar avioanele suedeze Gripen sunt angajate în monitorizarea flotei ruse din zonă.
Danemarca. Deși au participat la acțiunile SUA în Irak și Afghanistan, danezii au refuzat de această dată să ajute SUA în războiul din Iran, pentru că prioritatea o reprezintă Groenlanda.
Ungaria. Cu toate că premierul Viktor Orban este un admirator al lui Trump, maghiarii refuză să ajute SUA, pentru că premierul preferă un așa-numit „izolaționism strategic”. De altfel, Orban consideră că atacul asupra Iranului a fost o greșeală strategică. O poziție similară are și Slovacia.
Serbia. A refuzat total să le acorde ajutor americanilor și a criticat intervenția militară. În plus, Serbia este partener strategic cu Iranul, cu parteneriate în domeniul agriculturii și tehnologiei. Un „plus” pentru sârbi este că iranienii nu recunosc independența Kosovo.
Belgia. Deși găzduiește chiar sediul NATO, Belgia refuză să se implice în afara unui consens în cadrul Uniunii Europene. Pentru Belgia, prioritatea rămâne flancul estic al NATO, având în vedere războiul Rusiei în Ucraina.
Portugalia. Lusitanii acordă sprijin politic și logistic, dar nu și militar. Cam aceasta este și poziția României.
