Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Școala din Călărași unde fizica se învață alergând, iar limba română, cu ajutorul aventurilor lui Harry Potter

Școlile din mediul rural au probleme și lipsuri nenumărate, însă, la 50 de kilometri de Capitală, în comuna Curcani din Călărași, educația se face altfel. Inclusă într-un program pilot de reformare a sistemului educațional românesc, școala de acolo le oferă elevilor posibilitatea să înțeleagă materiile mai ușor. Fizica se învață alergând, iar limba română, cu ajutorul aventurilor lui Harry Potter.

Cam asta este povestea școlii de la Curcani, unde un grup de profesori de la țară construiesc școala viitorului, una în care copiii învață să lucreze pe calculator, citesc, fac sport și nu uită să viseze, pentru că în România, veșnicia s-a născut la sat, și la Curcani timpul pare ca stă pe loc.

Singura școala rurală din România, în care profesorii au ales să predea după metode alternative

Oameni cumsecade, multă verdeață și o liniste cum doar departe de oraș mai poți găsi. Școala din comună e și ea ca toate celelalte: nici prea-prea, nici foarte-foarte. 600 de copii învață aici, iar asta se simte și, mai ales, se aude. Există însă ceva unic, aici, la Curcani: singura școala rurală din România, în care profesorii au ales să predea după metode alternative, adică să le explice copiilor geometria pe terenul de sport și nu la bătrâna tablă cu cretă. În curte, în mijlocul copiilor care se joacă, l-am gasit pe Viforel Dorobanțu, directorul școlii, care ne explică dezarmant de sincer cum i se pare școala la noi și de ce încearcă să predea viitorul.

Director: „Noi nu pregătim copiii ăștia pentru ce va fi în viitor. Multe din disciplinele pe care copiii sunt obligați să le studieze acum, le studiază nu neapărat că sunt necesare în viitor, ci pentru că sunt niște profesori pe care trebuie să îi ținem la locul de muncă la ora asta și din punctul ăsta de vedere nu mi se pare chiar corect.”

Sunt doar șase școli în România care au ales să-și schimbe modul de predare, dar în Curcani se află singura școală pilot din mediul rural.

Astăzi, aici, la ora de fizică, viteza se calculează prin aceeași formulă, dar prin altă metodă. Dacă știm că distanța este de 10 metri, elevul trebuie să cronometreze cât timp îi ia să îi parcurgă, iar pentru asta își folosește telefonul pentru a calcula.

Director: „E posibil ca un elev să nu știe teorema bisectoarei. Acum le-o predau și peste două ore s-ar putea să n-o știe, dar nu pot să spun că acel copil nu are capacitatea de a face ceva.”

La Curcani, promovabilitatea la evaluare este de 34%

La Curcani, promovabilitatea la evaluare este de 34%, mult mai puțin decât media națională de 77 la sută, dar, doar 32 de elevi au abandonat școala din 600, deci mult sub media națională de 25 la sută. Cine putea face analiza acestor cifre, dacă nu profesorii de matematică, fizică și chimie? Au început să vorbească și despre discrepanțele din materie. În clasa a șasea, la fizică se predau teorii matematice învățate de elevi abia în clasa a șaptea. La fel la română și la limbile străine. Profesorul de matematică mi-a spus că materia care se preda și acum 30 de ani nu mai corespunde realității de azi. Lumea a evoluat și școala trebuie să țină pasul.

Profesor: „Dintotdeauna am spus că trebuie să schimb în matematică ceva. Nu mai corespunde nici cu interesul copilului, nici cu interesul societății la momentul actual. Nu mai pot să-l oblig pe copil să învețe formule de calcul pentru arii și volume, pentru că nu mi se pare normal că trebuie să debitezi totul din memorie.”

De asemenea, nu i se pare normal ca un elev să stea nemișcat în bancă timp de șapte ore, când niciun adult nu face asta, așa că, uneori, orele de matematică se desfășoară în curte.

Profesor: „Să avem activități care să pună accent pe ceea ce întâlnim lângă noi. Am schimbat puțin și felul în care am atacat disciplinele acestea. Ne-am gândit mult spre latura magazin, masă monetară, ne-am gândit mult la unități de măsură și atunci copiii au fost mai receptivi.”

Pentru profesorii din Curcani e important și cum se simte elevul, nu doar dacă și-a învățat lecția sau nu. Materia preferată a lui Erick e matematica, iar pentru asta are un motiv perfect.

Erick: „Matematica e frumoasă că îl avem pe domnu' Barbu și e un om glumeț și îmi plac calculele.”

Tehnologia e mai prezentă decât asfaltul pe străzile comunei

La Curcani, la școală, tehnologia e mai prezentă decât asfaltul pe străzile comunei. Nu mai există clasicul catalog sau carnet de elev. În schimb, a aparut o platformă în care elevii își scriu temele, sunt puse absențele și notele, iar părinții au acces imediat la situația școlară a copilului. Tezele au fost și ele înlocuite cu portofolii.

Profesoară: „Am considerat că până la urmă e important copilul să aibă un bagaj de cunoștințe, nu neapărat pe care să demonstreze că-l are într-o oră, ci de-a lungul timpului.”

La doar 11 ani, Aysha a descoperit că îi place să editeze filmulețe. A descoperit că pasiunea ei o poate ajuta acolo unde nici nu se aștepta, la ora de română, unde profesoara le-a cerut să facă o prezentare despre scriitorul preferat.

Aysha: „Am învățat singură când am încercat să fac clipuri pentru TikTok. Am scotocit eu, așa, pe acolo, prin aplicație, și am încercat mai multe.”

O oră pe săptămână este dedicată lecturii: „Harry Potter”, „Charlie și fabrica de ciocolată” sau „Matilda”

Am asistat și noi la o oră de română, care a început cu jocul „Telefonul fără fir”. În râsetele copiilor, răspunsul final a fost Heidi, nu Veronica Micle sau Ecaterina Teodoroiu. O oră pe săptămână este dedicată lecturii: „Harry Potter”, „Charlie și fabrica de ciocolată” sau „Matilda”.

Profesoară: „Chiar dacă suntem în mediul rural, am reușit să avem toate dispozitivele necesare pentru a face o oră atractivă pentru ei. Elevii nu mai sunt interesați de poveștile clasice. Vocabularul, ei nu-l mai înțeleg. Pentru noi sunt cuvinte uzuale, pentru ei sunt arhaisme.”

Părinte: „Au citit niște cărți care i-au atras. Le-a dat doamna dirigintă o carte de vreo patru sute trezeci și ceva de pagini. Sincer, am crezut că o să-i ia fiului meu două luni. Două zile. Atât. Un copil căruia nu i-a plăcut niciodată să citească.”

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE