Alegerile din Moldova s-au încheiat, dar vor urma alte cicluri electorale în care vom auzi despre propagandă sau dezinformare.
Care este totuși diferența între cele două concepte și de ce e nevoie să le înțelegem pentru a face alegeri mai bune? Cum influențează mesajele de propagandă și dezinformare comportamentul celor care votează, inclusiv al celor nehotărâți sau nemobilizați? Și mai ales, ce rol joacă educația într-o lume în care trebuie să fim capabili să analizăm cu un ochi critic mesajele pe care le primim în fiecare zi.
Nicoleta Fotiade, președinte și co-fondator al Mediawise Society, este specialist în educație media și vorbește, într-un guest post, despre nevoia ca tot mai mulți oameni să învețe cum funcționează mesajele care ne influențează alegerile.
Alegerile din Republica Moldova, studiu de caz pe tema dezinformării și propagandei
Contextul alegerilor din Republica Moldova, un bun studiu de caz pentru narative de dezinformare, dar și o bună ocazie să facem distincția între propagandă ca formă de comunicare electorală și dezinformarea ca tehnică de încercare de manipulare a electoratului către o direcție autocratică, ca aceea dorită de Rusia în Republica Moldova.
„Am văzut o propagandă intensă”, „propaganda a atins cote înalte”… au spus, în dimineața de luni, 29 septembrie 2025, jurnaliștii și analiștii referindu-se la mesajele de dezinformare, pe care Rusia le-ar fi lansat prin intermediul mediilor sociale în timpul campaniei și alegerilor parlamentare de ieri din R. Moldova.
Profit de ocazie să fac o distincție importantă care ține de comunicare mediată și educație media și care sper să ajungă la cât mai mulți comunicatori în masă, fie ei jurnaliști, influenceri, analiști, politicieni etc.
Dar, mai ales, la jurnaliști. Căci distincția, pe care o voi explica mai jos și pe care jurnaliștii, în calitatea lor de comunicatori media ar trebui să o știe și să o folosească în relatările lor. Ține de responsabilitate jurnalistică și de rolul jurnaliștilor de a ajuta la educația media a publicului și la creșterea nivelului de competențe media și digitale al populației.
Distincția
Într-adevăr, propaganda ca formă de comunicare electorală a atins cote înalte în Republica Moldova în ultima lună, ca în orice perioadă electorală, de altfel.
Diferența față de alte campanii electorale din alte țări, de exemplu - în care interferențele interne sau externe cu scopul de a dezinforma și destabiliza procesul electoral nu au fost semnificative - a fost că propaganda electorală pro-rusă în mediul digital moldovean a fost însoțită de mesaje-cheie rostogolite mai ales pe rețelele de socializare online cu scopul de a induce electoratul în eroare prin răspândirea de informații false; mesaje-cheie menite să inducă emoții puternice precum frica, menite să creeze o stare de urgență și neîncredere generalizată, cu accent pe teme precum: „alegeri deja trucate”, fraudă electorală, folosirea abuzivă a resurselor administrative de către guvern, excluderea observatorilor incomozi și narative axate pe pierderea suveranității. (preluate din raportul Expert Forum, Infrastructura unui război informațional, septembrie 2025).
Dar, moldovenii au fost expuși și la mesaje de propagandă pro-europeană. Adică, acele mesaje prin care Maia Sandu și liderii moldoveni pro-europeni au încercat să convingă electoratul moldovean de beneficiile direcției proeuropene și/sau au avertizat de pericolul mesajelor cu potențial de dezinformare venite din zona rusă. Metoda inducerii fricii (en.fear mongering) a fost folosită și ea destul de des alături de mesaje pro-democrație și unitate: apeluri pentru vot onest, apărarea democrației și integritatea teritorială a Republicii Moldova; mesaje de mobilizare a diasporei și a electoratului pentru a contracara tentativele de cumpărare de voturi și influențare externă („nu lăsați pe alții să vă fure viitorul”, „să păzim Moldova”, „votul vostru, nu voturile cumpărate, trebuie să decidă soarta țării”); avertismente directe privind pericolul implicării ruse și amenințările la adresa securității naționale și a traseului european; mesaje pozitive despre construcția „unei Moldove Europene” și unitatea națională în fața presiunilor externe.
Cu toate acestea, în majoritatea relatărilor jurnalistice, în discuțiile cu analiștii, termenul de ‘propagandă’ a fost și este folosit în continuare DOAR pentru a descrie încercările de dezinformare cu scopul de a destabiliza procesul electoral.
De ce este important să facem distincția?
În primul rând, pentru cetățeanul care merge la vot și nevoile sale de înțelegere a comunicării politice și a felului cum îi sunt influențate deciziile.
Îndrăznesc să vă ofer o ipoteză care să ilustreze importanța acestei distincții mai ales pentru cetățeanul care nu merge la vot, deși acesta ar vota împotriva partidelor pro-ruse. Să-i zicem cetățeanul X, pe care mesajele din zona pro-europeană, pro-democratică, chiar dacă bine-intenționate, chiar dacă încearcă să-l convingă de ceva ce este convins deja - și anume că Rusia încearcă să destabilizeze Moldova - ei bine, tocmai aceste mesaje îl enervează și-l fac să nu iasă la vot. De ce?
Pentru că toate aceste mesaje de propagandă electorală (da, propagandă!), deși bine-intenționate din perspectivă pro-democratică, sunt și ele la rândul lor create într-un mod simplist, apelează la emoții puternice precum frica, atacă oponenți. Iar această împachetare propagandistică îl irită mai degrabă pe cetățeanul X decât să-l mobilizeze la vot.
Însă, dacă cetățeanul nostru X ar cunoaște conceptul de propagandă ca formă de comunicare electorală, ar putea să înțeleagă de ce este nevoie de acea împachetare, care pe el îl irită. L-ar ajuta să înțeleagă de ce liderii moldoveni pro-europeni folosesc și ei la rândul lor propaganda ca formă de comunicare politică. L-ar ajuta să înțeleagă contextul mai larg al acestor mesaje de propagandă electorală pro-europene și de ce sunt împachetate în mesaje simple care să activeze emoții puternice.
Democrația este, în mare parte, despre comunicare și felul în care ne vorbim unii cu alții, ne convingem unii pe alții. “Ne place sau nu, toate formele de comunicare sunt retorice”, scriu Gershberg&Illing în cartea Paradoxul democrației publicată anul acesta. Și tot ei continuă “retorica este o caracteristică a democrației, nu un defect. (…)Totuși, este inevitabil ca această cultură deschisă a discursului retoric, pe care democrația o susține, să fie exploatată în mod repetat de cei care doresc să instaureze un regim tiranic”.
Noi toți, cetățenii, suntem parte din acest proces democratic – atât prin faptul că transmitem mesaje, cât și prin faptul că le primim. Cu cât înțelegem mai bine cum funcționează comunicarea prin media, propaganda și mesajele care pot induce în eroare, dar și cum sunt create aceste mesaje și cum să le analizăm cu atenție, cu atât participăm mai activ și mai responsabil la viața democratică.
Asta face educația media - însă nu cea de tipul educație ‘fake news’ (o altă discuție pentru altă ocazie). Ajută cetățeanul să înțeleagă că propaganda poate fi folosită în multe feluri în comunicare.
Dar la fel de important este ca și folosirea termenului ‘propagandă’ în spațiul public în mod obișnuit să nu legitimeze doar acele mesaje care mint sau încearcă să destabilizeze alegerile și democrația. Această practică creează impresia că doar «cei răi» recurg la propagandă, iar noi o legăm exclusiv de intenția de a manipula.
Astfel, ignorăm faptul că propaganda este prezentă în multe forme de comunicare care ne influențează direct. De aceea, toți avem dreptul să învățăm cum funcționează aceste mesaje, să înțelegem lumea din jurul nostru și cum ne influențează ea, astfel încât să putem face alegeri mai bune în viața noastră.
Învață despre propagandă ca formă de comunicare contemporană pe platforma mindovermedia.eu/ro
