Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Județul Vâlcea a fost atestat documentar la 8 ianuarie 1392, printr-un act emis de domnitorul Mircea cel Bătrân, devenind astfel primul județ din România atestat documentar.
Parcul Național Cozia – trasee montane și flori protejate de lege
Privind harta acestui județ, ne-a fost greu să alegem dintre atâtea destinații. Ne-am oprit, însă, la câteva obiective, care sperăm să vă fie inspirație pentru noi călătorii.
Primul nostru popas a fost în mijlocul naturii. Suntem la doar câțiva kilometri de stațiunea Călimănești-Căciulata. Am pornit în drumeție alături de ghidul nostru, domnul Pavel. Mergem spre una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Parcul Național Cozia.
Drumul urmează cursul pârâului Lotrișor, iar de-a lungul său, flora este impresionantă. Aici, pe versanții împăduriți, sunt specii rare de flori, protejate de lege. Traseul nu este greu. Sunt aproximativ 5 kilometri dus-întors, iar destinația, respectiv Cascada Lotrișor, merită orice efort.
Pavel Prundurel, director Parcul Național Cozia: Avem aproximativ 50.000 de vizitatori pe an, de la cei mai mici, școlari, până la cei mai, să zic eu, seniorii care se încumetă să vină în zona aceasta a noastră. Traseul nu este nici foarte lung să ne obosească, nici foarte scurt să ne plictisim. Deci este destul de căutat de români, de turiști și amatori din lumea întreagă.
Schitul Ostrov, așezământ monahal locuit de peste 500 de ani
Pentru că eram în zonă, nu departe de un obiectiv turistic cu adevărat special, am pornit spre acest loc unde credința întâlnește apele Oltului: Schitul Ostrov.
În Defileul Oltului, acolo unde turiștii opresc pentru priveliștea care se deschide cât cuprind cu privirea, în mijlocul râului este o insulă locuită aproape neîntrerupt de peste cinci sute de ani. La început de secol XIV, locul era atestat documentar, într-un hrisov.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Schitul Ostrov a fost construit între anii 1518 și 1522, fiind ctitoria domnitorului Neagoe Basarab și a soției acestuia, Doamna Despina. A fost primul așezământ monahal pentru călugărițe din Țara Românească. Aici au venit pentru a se călugări mama lui Mihai Viteazul, dar și doamna Despina, soția lui Neagoe Basarab.
Măicuța Zenovia, schitul Ostrov: Este ultima din ctitoriile domnitorului, pentru că în 1521, pe 15 septembrie, trece la cele veșnice, astfel că reușește să ridice biserica, o împodobește cu icoane, spațiile de locuit, dar nu reușește să împodobească biserica cu pictură, este împodobită abia în 1760, deci 200 de ani mai târziu.
Povestea țestului oltenesc
Din acest punct al istoriei, noi pornim spre o nouă destinație. În această regiune, gastronomia și țestul oltenesc au mers în tandem cu evenimentele istoriei.
Oamenii s-au adaptat vremurilor războinice, iar construcția simplă din lut ars, adică țestul, în care au copt pâinea secole la rând, a scris o parte din cronologia județului Vâlcea. Sub un astfel de capac, oamenii locului au gătit și sarmale… oltenești. În privința lor, ne-a lămurit Cosmin Dragomir, istoric culinar.
Cosmin Dragomir, istoric culinar: Am găsit o variațiune locală cu semințe de dovleac. Și mă încântă foarte mult ideea asta. Și tot cam pe aici le-am văzut și pe cele coapte în dovleac, deși tehnic e un pic cam greu. Noi aici avem cu orez și nuci, iarăși o variantă de post, iarăși mai puțin întâlnită și tot la această masă am avut o reinterpretare, să spunem, a lor, cu rațele, cu acele sfecle umplute cam cu aceeași umplutură.
De la sărmăluțele oltenești până la o masă cu meniu tradițional, n-a fost decât un pas.
Adriana Sohodoleanu, doctor în sociologie: Cred că atunci când auzim Oltenia, la modul general, ne gândim în primul rând la praz, mâncare de praz și lucrurile acestea, dar mi-ar plăcea să cred, îmi place să cred că există oameni care se gândesc la ciorba de raci, acei ardei mici, uscați, uneori cam pișcăcioși, în care se bagă praz într-adevăr, împreună cu o compoziție de făină, care se pot umple și de dulce, cu carne. Mi-ar plăcea să cred că ne mai gândim și la turtă cu mălai, care nu este o mămăligă, dar seamănă destul de bine, însă are ceva și din pâine.
Cultura vinului în Vâlcea aduce turiști în tururi ghidate prin podgorii
În județ există chiar un tur al cramelor, pe care vi-l recomandăm. Podgoriile din regiune au avantajul că aici au supraviețuit soiuri românești rare, cum ar fi crâmpoșie selecționată sau faimosul negru de Drăgășani. Deocamdată, faceți cunoștință cu Oliver Bauer, un german simpatic, oltenizat în toată regula.
O spune chiar el. S-a mutat în România, unde și-a clădit o viață nouă și face vin din struguri românești, cu drag de țara noastră.
Oliver Bauer, producător de vin: Pentru mine, vinul trebuie să fie autentic. Adică dacă sunt din Oltenia și beau o crâmpoșie, n-am nevoie de un Sauvignon din Noua Zeelandă, ca miros și chiar dacă ăsta a primit mai multe puncte sau e mai cunoscut.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Ce are special crâmpoșia?
Oliver Bauer, producător de vin: În primul rând, crâmpoșia a devenit deja nu neapărat o prințesă, dar o vedetă din zona noastră și chiar este legată acum inconfundabil cu Drăgășani. Eu, când am venit în 2003, toată lumea strâmba din nas și ziceau ce vreți cu poșirca asta, cu țărăncuța asta urâtă, defrișați-o și plantați ceva decent.
În satul Călina, pe Dealul Viilor, vinul merge în paralel cu imaginea Oltului. Panorama văzută de turiști de pe dealul cu viță de vie spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Silvia Ivan, reprezentant podgorie: Atunci când vin aici sunt impresionați de priveliște. Ei se pot plimba prin podgorie pentru că avem un traseu. Se cheamă Drumul Pelerinului, în care descoperă diverse băncuțe, diverse hamace pe care noi le avem în podgorie.
Ceramica de Horezu, pagină românească în patrimoniul universal UNESCO
Vinul din Vâlcea ne spune o poveste despre aromele zonei. Dar ceramica de Horezu scrie propriile pagini de istorie și tradiție, care au intrat, pe bună dreptate, în patrimoniul universal UNESCO. Așa că mergem în satul Olari, din comuna Horezu.
Aceste vase de lut, muncite pe roata olarului, nu sunt simple vase. Ele poartă o întreagă simbolistică, veche de secole, iar locuitorii din satul Olari știu cum să ducă mai departe acest obicei al pământului modelat, pe care l-au adaptat vremurilor pe care le trăim.
Maria Mischiu, meșter popular: Noi acum lucrăm pe un smalț alimentar, asta merge și la cuptor cu microunde, la mașina de spălat vase, iar celelalte pe care le dăm la prima ardere, alea așa rămân mai mult de pus pe perete sau de vitrină.
În satul Olari chiar vă îndemnăm să ajungeți. Știm sigur că, de la meșteșugarii locali, veți cumpăra nu doar castroane, ci și vreun ciorbalâc, pentru servit… ciorba.
Culele din Măldărești, locuri cu istorie, cultură și frumusețe
Apoi, din zona Horezu, puteți merge la Culele din Măldărești, unde veți vedea și Cula Greceanu. Picturile votive din edificiul vechi de peste cinci secole, realizate de artista Olga Greceanu, sunt un document extraordinar pentru istoria artei, dar și pentru existența acestor locuri.
Mihaela Frumușelu, muzeograf: Cula Greceanu este cea mai veche culă din țară. Turnul aici este de la 1516, construit de către Nan Paharnicul, restul locuinței adăugat la 1600 de către căpitanul Maldăr. El era căpitan de oaste în timpul lui Mihai Viteazul. În interiorul culei, vedem fresca făcută de pictorița Olga Greceanu în 1934 cu cei din familia Măldărescu.
Încheiem aici călătoria prin Vâlcea, dar ne vom revedea într-un nou județ. Până atunci, vă îndemnăm să fiți călători curioși și mai ales fericiți la final de vacanță. Pe curând, în România frumoasă!
editor coordonator: Amalia Dascălu
jurnalistă Euronews: Alida Mocanu
imagine: Elena Cosma
montaj: Cosmin Buță
