Mergem azi în regiunea de sud-vest a României, într-o zonă care ar putea fi ușor confundată cu un loc de pe Coasta Mediteranei, a Dalmației sau dintr-un sat din Grecia. Mehedinți adună o listă de locuri minunate din care absolut oricine poate alege ceva să-i placă. Vă ducem noi în Svinița, la cules și, mai ales, la mâncat de smochine. Vă povestim și despre Ada Kaleh, insula locuită de turci, dispărută sub ape atunci când a fost construită hidrocentrala de la Porțile de Fier. Vă mai invităm și la o masă cu pește în Dobova, gătit magistral de un... bijutier. Apoi ne plimbăm pe apă, în Clisura Dunării.
Am ajuns în comuna Svinița, din județul Mehedinți, pentru că aici ne continuăm călătoria în România frumoasă. Pe dealurile adesea scăldate de soare, într-un climat blând, livezile de smochini de aici sunt o reală comoară a regiunii. Povestea smochinilor are deja secole.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Se spune că acum 300 de ani, turcii de pe insula Ada Kaleh i-ar fi adus aici. Desigur, insula nu mai există, ea a fost scufundată odată cu apariția Porților de Fier. Locuitorii vorbesc despre munca lor, în care produc țuică, coniac, dulceață de smochine, dar, până la urmă, tot ei mărturisesc că sunt și la mila naturii. Este nevoie și de soare, dar și de ploaie”.
Cum arată smochinele prelucrate în Svinița aflăm puțin mai târziu. Când ne vom întoarce în timp și pe insula Ada Kaleh, dispărută de pe hartă, dar păstrată încă în memoria locului. Pornim chiar acum la drum către noi destinații din județul Mehedinți.
Călătorii pe apă în Clisura Dunării
Orașul Orșova, cel pe care îl descoperă turiștii astăzi este, de fapt, un oraș… renăscut. În anii `60, odată cu construirea Porților de Fier, localitatea a fost strămutată. Parte din trecutul acestui oraș este acum sub ape. De pe acest ponton, călătorii pot porni cu bărcile sau catamaranul pentru a descoperi Cazanele Dunării, chipul lui Decebal sculptat în stâncă, dar și să admire peisajele spectaculoase. Mai mult decât atât, atmosfera este specială, pentru că oamenii duc mai departe poveștile acestui loc, a cărui istorie a început în urmă cu aproape două milenii.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Istoria Orșovei este una foarte veche, pentru că în secolul II era noastră, romanii au construit chiar aici un castru. Apoi, în Evul Mediu timpuriu, se menționa în documentele vremii, exista o cetate de piatră chiar în această zonă. Mai târziu, Orșova a devenit un avanpost al austriecilor pe Dunăre”.
Un avantaj pentru turiști este faptul că în zona Orșova - Golful Dubova, există un număr mare de pensiuni. Localnicii știu bine potențialul locului, astfel încât oferă servicii de calitate. Un lucru important pentru orice călător, gastronomia, este cu siguranță un as în mânecă. Iar peștele proaspăt scos din Dunăre îmbogățește orice masă.
În golful din Dubova, s-a lăsat seara, luna arată aproape… cinematografic de frumos, iar nouă ni s-a făcut poftă de mâncare. La pensiune, ne-a așteptat domnul Petrică, chef bucătar, bănățean din Băile Herculane, dar stabilit aici de mulți ani. Prima sa profesie a fost de bijutier, dar marea sa dragoste este… bucătăria.
Petrică, bucătar pensiune Dubova: „Pur și simplu m-am îndrăgostit aici de locul ăsta. Îmi place! E un colț de Rai! Dunărea asta frumoasă!”.
Domnul Petrică este maestru la gătit tradițional și păstrează, în farfurie, identitatea locului: crap, șalău, ciorbe de pește, caras, fitofag, pe toate le pregătește cu talent și cu reală bucurie.
Petrică, bucătar pensiune Dubova: „Noi avem pește de Dunăre. Săptămânal, chiar de două ori pe săptămână, ne aduc pescarii, în funcție de nevoi”.
Vă asigurăm: în Clisura Dunării, nicio masă fără pește înseamnă de fapt nicio masă fără ditamai platoul cu pește.
Raiul smochinilor, în Svinița
smochine Svinita, produse din smochine Svinita
Vă arătam la începutul călătoriei livezile de smochini din Svinița. Ele reprezintă bogăția acestei localități unde trăiesc aproximativ 800 de oameni care reprezintă și cea mai mare comunitate de sârbi dintr-o comună din România.
Fiecare în parte păstrează viu spiritul, gastronomia și obiceiurile specific sârbești. Iar prelucrarea smochinelor este parte din viața lor de zi cu zi.
Milca Balaci, producător local: „Este o tradiție din familie. Eu când am fost mică, știu că bunica mea făcea dulceață de smochine și cam aceeași rețetă o folosesc și eu. Un smochin poate să dea aproximativ 10-15 găleți de smochine și astea se coc pe rând. Deci nu trebuie să ai 100 de smochine ca să ai 100 de borcane în cămară. Nu cred că există care să nu aibă un smochin și vreo 50 de borcane de dulceață. Minimum. Eu am 300”.
Aici, în Svinița, sunt peste 30 de producători care prelucrează smochinele. În anul 2025, Goran a luat premiul întâi la festivalul local dedicat acestor fructe. Din mâinile lui ies licori bahice pentru care unii turiști vin special în zonă.
Goran Nedelcovici, producător local: „Avem o serie de pălincă, lichior, cognac, țuică, dulceață, gem, toate de smochine”.
Pentru toate e însă nevoie și de puțin ajutor de la mama natură. Până la urmă, nu suntem la Marea Mediterană, ci la Dunăre.
Goran Nedelcovici, producător local: „Este foarte greu din cauza secetei care, în ultimii ani, a început să-și zică cuvântul la noi, n-a mai plouat de luni de zile. Avem nevoie de foarte multă apă. Dacă nu ne-ar ajuta Dunărea, nu făceam nimic”.
Povestea insulei dispărute
Spre deosebire de alte locuri, în Clisura Dunării ne-am propus să vizităm și ceva... ce de fapt nu mai există. Insula Ada Kaleh, scufundată în anii `60 odată cu construirea Porților de Fier.
Avea aproape 2 kilometri lungime și 500 de metri lățime, dar adăpostea o lume întreagă, cu propriile orânduiri. Aproximativ 600 de turci creaseră aici o atmosferă orientală despre care se dusese vorba chiar și în afara României. Aici puteai găsi baclavale, țigări orientale, bijuterii, parfumuri și ulei de trandafiri. Se servea cafea făcută la nisip, iar localnicii erau cunoscuți pentru ospitalitatea lor.
Și tot pe această insulă, ajungea la sfârșit de secol XVIII, Miskin Baba. Despre el am aflat mai multe de la Carmen, ghidul nostru prin Muzeul Orșova.
Carmen Nichescu, ghid: „Miskin Baba a fost un prinț venit din Buhara, care, în urma unui vi,s a hotărât să trăiască sărac și umil. Și de asta a donat o mare parte din averea lui săracilor, și a venit aici pe Ada Kaleh. Miskin este de fapt o poreclă pe care a primit-o de la turci și înseamnă „zdrențuros”. Îi învăța pe copii, stătea de vorbă cu ei, îi învăța lucruri bune, frumoase. Iar, ca o concluzie a tuturor învățăturilor lui era că „dacă vrei să fii fericit, trebuie să fii bun”.
Cu gânduri bune am plecat și noi mai departe, spre Hidrocentrala Porțile de Fier I. La muzeul amenajat aici, insulei Ada Kaleh îi este dedicată o expoziție specială. Ostrovul aflat acum sub ape a fost una dintre cele 10 localități afectate în anii `60 de apariția Centralei Hidroelectrice.
Chirilă Enescu, șef secție Muzeul Porților de Fier: „A fost cu 7 kilometri în amonte față de sistemul hidroenergetic și de navigație Porților de Fier I. Acum putem spune că este cu 30 de metri sub nivelul apei, din lacul de acumulare. Ultima primăvară pe care a prins-o această insulă a fost în 1968. Piesele pe care noi le expunem aici în expoziția permanentă sunt originale. Au fost achiziționate de Muzeul Regiunii Porților de Fier în anii `60 și au o valoare excepțională, pentru că aparțin unei comunități care nu mai există”.
La finalul călătoriei noastre în județul Mehedinți, ne este limpede că zona nu are doar norocul unei naturi uimitoare, ci și o istorie pe care merită să o descoperiți.
Forța și frumusețea Dunării la Cazane par să se armonizeze perfect cu tradițiile și poveștile seculare din regiune. Iar comunitățile de oameni pe care noi le-am descoperit aici , generozitatea lor, toate ne-au convins să revenim.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă Euronews: Alida Mocanu
Operator imagine: Daniel Stan
Montaj: Cosmin Buță
