E ceva misterios în ideea că “Thriller”, o piesă despre morți vii, continuă să trăiască la patruzeci și ceva de ani de la lansare. Billboard anunța recent că Michael Jackson a devenit primul artist care prinde Top 10 în șase decenii diferite (‘70, ‘80, ‘90, 20.., 21.., 22..), iar cântecul care i-a adus recordul e chiar acela care l-a făcut, în anii '80, o figură aproape mitologică.
Evenimentul care a schimbat cultura pop
"Thriller" a fost mai multe forme în una singură: eveniment, film, lecție de marketing și o demonstrație despre cum poate un clip de 14 minute să schimbe cultura pop. În 1983, lumea s-a oprit efectiv să vadă ce înseamnă "noua" televiziune muzicală. MTV, care până atunci se temea să difuzeze artiști de culoare în prime time, a devenit dependent de Jackson. Era funky, teatral și ciudat în același timp.
Algoritmii și nostalgia care îl țin în viață
Pe lângă nostalgie, faptul că "Thriller" a revenit acum în topuri e și o dovadă că algoritmii de azi funcționează exact ca adolescenții din '83, în sensul că dacă ceva e bun, îl repeți la nesfârșit. Ceva ține acolo piesa, între trending și legendă. Poate că e Lady Gaga, care a făcut ca estetica horror-glam să devină cool din nou. Poate e generația care a descoperit "Stranger Things" și crede că tot ce sună a anii '80 e o revelație. Streamingul a resuscitat cântecul de fiecare dată când vine Halloween-ul, iar tinerii care n-au prins nici "Bad", nici "Dangerous" îl redescoperă ca pe un ritual cultural. Lumea de azi remixează, reciclează și compilează, tot contentul a mai fost spus într-o formă, iar "Thriller" a rămas acolo, ironic, având în vedere tema lui. Jackson devine astfel unul dintre cazurile rare, adică un artist care continuă să aibă hituri fără să mai fie aici să le promoveze, să dea interviuri sau să posteze clipuri pe TikTok. E o performanță care spune ceva despre el, dar și despre noi, că încă nu ne-am săturat de spectacolul lui sau de dansul sincron care pare imposibil de reprodus.
Originalitatea
Dincolo de controversa omului, muzica lui e încă un etalon. Există o formă de justiție poetică în faptul că pop-ul, genul ăsta atât de efemer și de dependent de noutate, are ca simbol suprem un mort. Iar faptul că acest mort produce mai multe cifre decât artiști care se chinuie zilnic să fie "relevanți" spune totul despre schimbarea de paradigmă, originalitatea nu mai e legată de viață, ci de arhivă. "Thriller" e acum un ecou perfect conservat, la fel de viu ca-n 1983, dar complet separat de omul care l-a creat. Michael Jackson, ca persoană, a dispărut. Dar Jackson, ca fenomen, funcționează autonom, ca o mașină culturală care merge singură. Și dacă te gândești la asta, e chiar potrivit. A făcut o piesă despre morți vii, iar acum e unul dintre ei.
