Ion Iliescu a murit pe data de 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani. Ion Iliescu a fost primul președinte al României după căderea regimului comunist și primul președinte care, în România de după 1990, a stat la conducerea țării 10 ani.
În afara celor două mandate castigate în 1992 și 2000, conform legislației în vigoare și care reglementează ocuparea unui astfel de post pentru o perioada de maximum opt ani, Iliescu a mai avut parte de un interimat de doi ani, în calitate de președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale.
Ion Iliescu, de la UTC la Palatul Cotroceni
Cariera să politică s-a dovedit a fi una dintre cele mai longevive, dacă e să o comparăm cu destinul celorlalți președinți ai României, în contextul în care a fost demnitar și în perioada comunistă.
Cariera politică a lui Ion Iliescu nu a început în 1989, ci în 1948. La vârstă de 18 ani, a folosit modelul uniunilor studențești de peste hotare și a înființat Asociația Elevilor din România. În în 1965 a devenit prim-secretar al Comitetului Central al UTC, adică Șeful tinerilor comuniști. În 1967 a devinit ministru pentru problemele tineretului, până în 1971.
Nicolae Ceaușescu nu i-a agreat ascensiunea, văzând-o că o amenințare la propria poziție. A urmat celebra marginalizare. Ion Iliescu a primit pe linie de partid mandate de președinte de Consiliul Județean, primul în Timiș, în perioada 1971 – 1974, iar cel de-al doilea în Iași, din 1974, până în 1979. Deși nu mai era în grațiile cuplului, Ion Iliescu a fost totuși invitat de dictator în vizitele sale, dar în petrecerea timpului liber.
Ultimii cinci ani de comunism i-a petrecut în calitate de director al Editurii Tehnice din București. În această ipostază l-a prins și Revoluția din 1989. După ce Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul CC, Iliescu a început să coordoneze o echipă care la rândul său organiza mulțimea de revoluționari.
Pe 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a citit Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale pentru instaurarea democraţie și textul Rezoluţiei finale de la Timişoara.
Ion Iliescu, primul președinte al României post-comuniste
Ion Iliescu a devenit primul președinte al României post-decembriste după alegerile organizate în mai 1990. Liderii partidelor istorice au contestat legitimitatea participării lui Iliescu. În Piața Universității, aveau loc manifestații-maraton, în care protestatarii au cerut aplicarea Punctului 8 a Proclamației de la Timișoara, care i-ar fi interzis lui Ion Iliescu să participe la alegeri, pentru că se numără printre foștii activiști comuniști. Cu toate acestea, Iliescu a câștigat, din primul scrutin, cu un scor covârșitor de aproape 86 la sută din voturi, în fața liderilor partidelor istorice, PNL și PNȚCD.
După expirarea mandatului prezidențial interimar de doi ani, în urmă primelor alegeri desfășurate în prevederile noi Constituții, Iliescu a câștigat din nou alegerile, cu 61% din voturile exprimate.
În 1996, Ion Iliescu l-a înfruntat la prezidențiale pe Emil Constantinescu, însă a pierdut acele alegeri.
Cu toate că a reușit să obțină și un al treilea mandat, în perioada 2000 - 2004, nu mai poate să egaleze performanță de a câștigă dintr-un singur scrutin. A fost un vot îndreptat împotriva contracandidatului sau, ultra-nationalistul Corneliu Vadim Tudor, care a pierdut cu un scor de 33% din preferințele electoratului. La încheierea ultimului mandat de președinte, Ion Iliescu a câștigat un fotoliu de senator (al doilea din cariera lui politică) și a revenit în fruntea propriului partid, dar doar pentru un an. La alegerile interne a pierdut șefia partidului în fața lui Mircea Geoană și a devenit președinte onorific.
Cariera politică a lui Ion Iliescu nu este lipsită de controverse și incriminări
Legitimitatea participării sale în cazul primelor alegeri postdecembriste a fost pusă sub semnul întrebării de liderii „partidelor istorice” pe motiv că nu poți fi „și arbitru, și jucător”, la acea dată Ion Iliescu aflându-se la conducerea CPUN, un organism menit să asigure tranziția până la primele alegeri democratice. Perceput de unii că un disident din perioada comunistă, iar de alții că având vederi "prea de stânga" și studii la Moscova, Ion Iliescu s-a opus intrării în țară a Regelui Mihai întors din exil și a jucat un rol important în Mineriadă din iunie 1990.
După 25 de ani devine inculpat într-unul dintre cele mai răsunătoare dosare ale României. În aceeași calitate este cercetat și „Dosarul Revoluției”. Ambele demersuri juridice nu au ajuns încă la final.
Un raport al CIA din 1982, desecretizat în iulie 2017, îl enumără printre personajele cheie care ar putea să-l înlocuiască pe Nicolae Ceaușescu la conducere. În aprilie 1991, președintele Franței, Francois Mitterrand, i-a conferit lui Ion Iliescu "Marea Cruce a Legiunii de onoare", cu ocazia primei vizite a unui șef de stat occidental, după evenimentele din decembrie 1989.
Ultimii din din viață și i-a petrecut retras din viață publică, scriindu-și memoriile.
