Inegalitatea averilor este vizibilă la nivel global, inclusiv în Europa. La începutul anului 2025, cei mai bogați 5% din populația zonei euro dețineau 45% din averea netă a gospodăriilor, iar top 10% controla 57,4%, potrivit Băncii Centrale Europene (BCE), scrie Euronews.com.
Această concentrare a averilor menține discuția despre impozitul pe avere în centrul dezbaterilor publice din mai multe țări. Recent, miliardarul francez Bernard Arnault s-a declarat puternic împotriva propunerii unui impozit de 2% pentru persoanele cu active de peste 100 de milioane de euro, numindu-l „un atac care poate afecta grav economia noastră”.
În ce țări europene există impozit pe avere?
Conform Tax Foundation, în 2025, impozitul pe averea netă a persoanelor există doar în Spania, Norvegia și Elveția, cu rate și praguri diferite pentru averea impozabilă.
În plus, Franța, Italia, Țările de Jos și Belgia aplică impozite doar pe anumite clase de active, nu pe întreaga avere netă a persoanelor.
Spania: Impozitul spaniol pe avere este progresiv, între 0,16% și 3,5% pentru averea care depășește 700.000 €. Rezidenții sunt impozitați pe activele deținute în întreaga lume, iar non-rezidenții doar pe cele din Spania. În 2022, guvernul central a introdus un „impozit de solidaritate” suplimentar, între 1,7% și 3,5% pentru cei cu averi nete de peste 3 milioane €, inițial temporar, acum permanent.
Norvegia: În Norvegia, impozitul pe avere este de 1% pentru averile individuale între 1,7 milioane NOK (145.425 €) și 20 milioane NOK (1,71 milioane €). Pentru averile peste 20 milioane NOK, rata crește la 1,1%, din care 0,7% merge la municipalități și 0,3% la guvernul central.
Elveția: Conform raportului OECD „The Role and Design of Net Wealth Taxes”, impozitul pe avere din Elveția are praguri relativ scăzute, astfel încât afectează și clasa mijlocie, nu doar cei mai bogați. În Zurich, în 2025, impozitul începe de la 80.000 CHF (≈85.560 €) pentru persoane singure, cu o rată de 0,05%. Pentru căsătoriți sau părinți singuri cu copii minori, pragul urcă la 159.000 CHF (≈170.090 €), iar rata crește treptat până la 0,3% pentru averi de peste 3,26 milioane CHF (≈3,49 milioane €) pentru persoane singure.
Impozite pe anumite clase de active
Franța: Rezidenții fiscali francezi plătesc impozit pe proprietăți imobiliare dacă valoarea totală a acestora depășește 1,3 milioane €, iar non-rezidenții doar dacă dețin proprietăți în Franța de aceeași valoare. Rata maximă poate ajunge la 1,5%.
Italia, Belgia și Țările de Jos aplică taxe pe anumite active financiare, dar nu pe averea totală.
Veniturile obținute din impozitele pe avere
Veniturile obținute din impozitele pe avere și ponderea lor în totalul taxelor arată importanța și eficiența acestor impozite. Conform OECD:
- Elveția: 9,5 miliarde € în 2023, reprezentând 4,3% din veniturile totale.
- Spania: 3,1 miliarde €, 0,6% din total.
- Norvegia: 2,7 miliarde €, 1,5% din venituri.
- Franța: 2,3 miliarde €, doar 0,2% din venituri totale.
Ponderea în PIB rămâne relativ mică: între 0,21% în Spania și 1,16% în Elveția.
Țările care au renunțat la impozitul pe avere
Deși discuțiile despre impozitul pe avere cresc, tendința generală este de eliminare a acestuia. În ultimele trei decenii, mai multe țări au renunțat la aceste taxe: Austria (1994), Danemarca și Germania (1997), Țările de Jos (2001), Finlanda, Islanda și Luxemburg (2006), Suedia (2007).
De ce au fost eliminate?
Principalele motive includ costurile de eficiență și riscul de migrație a capitalurilor. OECD arată că, datorită mobilității crescute a averilor și accesului contribuabililor bogați la paradisuri fiscale, „impozitele pe avere au eșuat adesea în atingerea obiectivelor redistributive”.
Cristina Enache, economistă la Tax Foundation, explică că impozitele concentrate pe câțiva indivizi foarte bogați pot conduce la plecarea acestora din țară, reducând nu doar veniturile din impozitul pe avere, ci și cele mai importante surse de taxe, cum sunt impozitul pe venit și TVA-ul.
