Pensionarea magistraților

Ilie Bolojan: „Pensionarea magistraților, dar să extindeți la componenta, în general, de pensii speciale, care trebuie abordată pentru toate instituțiile în pasul 2. Avem o pensionare prea rapidă a magistraților, se pensionează, în general, la 48 de ani. Din pensionările pe care le-am semnat când am ocupat poziția de președinteinterimar, 90% erau la 48 de ani. Era o doamnă judecător care s-a pensionat la 60 de ani, mi-am propus să o caut să-i duc un buchet de flori pentru că a lucrat până la 60 de ani. Tot respectul. De ce se întâmplă asta? Pentru că există o durată de 25 de ani, după care te poți pensiona. Deci dacă începi imediat după ce ai terminat facultatea, înseamnă că la 48 de ani te poți pensiona.

Este evident că trebuie să creștem vârsta după care te poți pensiona, 30-35 de ani, în așa fel încât pensionarea să se poate face nu foarte departe de vârsta standard de pensionare de 65 de ani și care trebuie să fie baza pentru cele mai multe profesii din România, în afară de cele unde nu e nevoie de forță sau unde nu ești în condiții grave, pentru toate celelalte, voi susține ca vârsta de pensionare să fie apoape de vîrsta standard, pentru că nu mai avem oameni în economie și pentru că, în câțiva ani, nu va mai fi cine să ne plătească pensiile. Statistic, între 55 și 65 de ani, cel puțin jumătate din această categorie de populație nu lucrează.

Astăzi, există o prevedere interesantă. Pensia este 80% din salariul brut, dar nu mai mult decât ultimul salariu. Ce înseamnă un salariu brut? Înseamnă un salariu net plus 40-50%. Înseamnă că 80% dintr-un salariu brut e mai mare decît ultimul salariu net. Deci acea virgulă înseamnă că pensia este cât ultimul salariu. Mai există undeva, într-un sistem public, ca pensia să fie egală cu ultimul salariu? Eu nu cred că mai există așa ceva. Cred că o formulare corectă e 80% din salariul net.

Trebuie o nouă lege de salarizare care să nu scadă veniturile - subliniez asta - dar care să nu mai permită să avem zeci de mii de procese pe drepturi de salarizare, pe interpretări, pe sporuri, care să genereze alocări suplimentare de miliarde de euro. Trebuie să avem o salarizare clară, predictibilă. Cred că cei care astăzi și-au câștigat dreptul de pensionare pot să rămână, cu o aplicare derogatorie, ca să nu fim în situația în care am putea să avem o plecare masivă din sistem. Dar când a venit vârsta mică de pensionare, acum câțiva ani, nu s-a gândit nimeni că sistemul se depopulează, când s-au aplicat, de pe o zi pe alta, condițiile foarte avantajoase.”

Reforma administrației publice

Ilie Bolojan: „Alt pachet unde se lucrează foarte mult este reforma administrației publice. Ne propunem ca tot pachetul care ține de autoritățile publice să fie pus în practică după consultările cu ei. Ne referim atâ la impozitarea proprietății, care este un jalon pe care trebuie să-l îndeplinim, dar și la celelalte măsuri. E nevoie să creștem capacitatea administrativă. Ce înseamnă asta? Trebuie să-și poată încasa impozitele. Ai datorii? Nu mai beneficiezi de drepturi până nu îți achiți datoriile.

O a doua componentă este partea de descentralizare. S-a vorbit mult de jocurile de noroc. Vom veni cu o prevedere care va descentraliza autorizarea jocurilor de noroc. Nu e suficient să te autorizezi la nivel de țară, e nevoie ca primăria dintr-o localitate să stabilească o zonă unde, pe baza unei taxe speciale, primăria să stabilească intensitatea. Și comunitățile locale vor stabili dacă au nevoie de jocuri de noroc în tot orașul sau într-o anumită zonă? E nevoie să fie unul sau 100? Astăzi, n-au niciun fel de competență în domeniu și sunt invadate orașele de aceste puncte de lucru.

Trebuie să le transferăm odată activele care sunt în paragină în întreaga țară. Avem o grămadă de active în paragină care sunt în țara nimănui, dar anumite structuri guvernamentale, cum sunt cei din zona sportivă, de frică să nu-și piardă posturile, nu au susținut această descentralizare. Am putea avea amenajări în aproape toate orașele, pe care primăriile doresc să le facă, dar dacă nu au un teren părăginit în proprietate, nu au cum să aducă un plus acolo.

O componentă importantă este să avem administrații locale mai eficiente. Trebuie să renormăm personalul, care să țină cont de realități și de numărul de locuitori. Avem orașe cu 1.900 de locuitori, iar salarizarea aparatului primăriei și numărul de angajați este la nivel de oraș. Ar trebui să fie peste 50.000. Normările trebuie făcute pe baze reale și avem autorități publice de toate culorile politice, care au dovedit că pot funcționa cu mult mai puțini angajați, pot fi eficienți, performanți. Dar ca și cei din sănătate, nu au fost stimulați pentru asta, sunt ca niște oi negre. Trebuie să redimensionăm acest aparat. În 2.500 de localități din cele 3.300, dacă guvernul sau un consiliu județean nu alocă finanțări, ei nu-și pot plăti salariile. Deci o bună parte din administrație este subvenționată. E nevoie de reglementări, grile de salarizare maximale, nu toate duse la nivelul viceprimarilor. Trebuie evaluarea funcționarilor. Dacă ești performant, să poți rămâne în continuare.

Apoi banii care pleacă ca sprijin guvernamental să fie direct proporționali cu gradul de încasare a impozitelor. Nu poți să nu-ți faci treaba la nivel local și să aștepți ca Guvernul să-ți aloce toți banii și să-ți acopere lipsa de performanță, pentru că nu dorești să deranjezi electoratul sau pentru că ai un prieten care și-a construit un P+2 în centrul comunei și nu-i vezi, de peste drum de primărie, casa construită fără autorizație. Nu va mai putea funcționa acest sistem.”

Reformă în Sănătate

Ilie Bolojan: „A doua direcție importantă este reducerea risipei din sistemul de sănătate. O componentă importantă sunt cheltuielile pe sănătate, nu mă refer la fondurile europene, la bugetele de investiții pe care le alocă Ministerul Sănătății, pentru reparații sau dotări, ci mă refer la sumele care intră prin Casa de Sănătate. În 2014-2015, ponderea acestor cheltuieli din veniturile curente ale statului reprezentau 11%, iar acum au crescut la 16%. De exemplu, în 2021, au fost 49 de miliarde, în 2022 au fost 54 de miliarde, în 2023 au fost 59 de miliarde, iar în 2024 au fost 73 de miliarde și anul acesta, estimat, 77 de miliarde. Și la întâlnirea cu președintele Casei și ministrul Sănătății, am fost informat că avem nevoie de cel puțin 10-14 miliarde, ca să putem încheia acest an, pentru că, din martie, nu se mai achită sumele complete către sistemul de sănătate. Se achită doar partea de salarii, dar la toate celelalte capitole, există arierate importante. Deci, dacă nu se va întâmpla nimic până la finalul anului, am ajunge la 16%. Dacă continuăm așa, vă imaginați că ceea ce vom încasa suplimentar din creșterea de TVA sau din acciza de la motorină se va duce pe aceste suplimentări și nu doar că nu vom echilibra bugetele, ci vom continua așa cum s-a desfășurat. acest nivel se apropie de cel din pandemie, din 2020.

De ce avem acestă risipă în sistemul de sănătate? Avem cheltuieli de personal extinse de la an la an. Nu este legat, în sănătatea din România, numărul de cazuri rezolvate, de cheltuielile de personal. Există alocări în cea mai mare parte dedicate cheltuielilor de personal și nimeni nu are interesul să facă economii corecte sau să facă performanță, pentru că n-are de ce.

Șefii de secții dintr-un spital clinic din România nu îi numește directorul spitalului, în așa fel încât să aibă autoritate asupra lui să facă performanță și îl numește Facultatea de Medicină sau Universitatea. De cine credeți că va asculta? De managerul de spital sau de va gândi, uitându-se la ceas, cum rezolvă, operativ, aspectele, pentru a se ocupa de celelalte probleme universitate, să zicem?

Există o limitare de sporuri, cred că de 30%. Spitalele autorităților locale nu aplică limitarea de sporuri la salarizarea unui spital, ci introduc și primăria sau consiliul județean în fondul de salarii, și baza la care se aplică 30% este mult mai mare. Sigur, perfect legal, dar o normare a unui personal în sănătate este pe anumite intervale. Poți să ai un medic la 10-15 paturi, depinde cum îl normezi, poți să ai un spor între 50 și 80% și depinde cât îl dai. În oricare din aceste intervale, totul este perfect legal. Dar dacă banii îți vin fără niciun fel de problemă, vă puteți imagina că nimeni nu acționează în sensul unei bune gospodăriri cât timp există un corn al abundenței. Dar nu mai există, din păcate. E nevoie să legăm salarizarea de activitatea spitalului. La anumite spitale, costurile de personal depășesc 90%. Cu ce mai rămâne, medicamente, analize, se mai poate face ceva pentru pacienți, cu adevărat?”

Digitalizarea și reforma ANAF

Ilie Bolojan: „O altă componentă a acestui pachet va fi modificarea legislației fiscale și, în general, măsuri pentru a ne încasa veniturile. Cum ne-au spus și cetățenii, înainte de a majora taxe, ar fi bine să vi le încasați pe cele pe care le-ați stabilit deja, pentru că nu le încasați cum trebuie. Așa este. Important e să ne creștem gradul de încasare, nu putem face asta de pe o zi pe alta, pentru că sunt fenomene care s-au acumulat de ani de zile.

De exemplu, pentru a combate munca la negru, trebuie să faci controale serioase și se știu zonele, cum sunt cele de construcții, micile construcții, unde munca la negru este o constantă. dar pentru asta, trebuie să fie niște indicatori de performanță la cei care fac controale. Dacă se bifează doar un anumit număr de controale pe lună, fără să se vadă efectele, nu am făcut nimic.

E nevoie să finalizăm digitalizarea ANAF. E o poveste fără sfârșit. Nu există niciun entuziasm, așa am constatat, pentru că atunci se vede, în analize de risc, unde sunt problemele. Așa, dacă este un deșert de informații, vă puteți imagina că eficiența unor controale este foarte redusă. Trebuie să modificăm legislația.

Un grup de lucru lucrează pe componenta de insolvență, cesiune creanțe - poți foarte ușor să-ți cesionezi creațele unei companii cu mari datorii, unui paravan, după care nu mai poți recupera datoriile și cel care a generat acele datorii își vede de treabă. Trebui să limităm eșalonările, să ne întărim capacitatea de a confisca, de a executa silit. Avem arierate enorme, de miliarde. Cum de nu le-au văzut ani de zile? Și sunt responsabilități în structura ANAF.

De aceea, voi propune limitarea mandatelor pentru cei cu funcții de conducere și, evident, obiective de performanțe cuantificabile. Acumularea de arierate mari arată foarte clar că unele societăți au fost protejate în acești ani, societăți care sunt avertizate când sunt controlate, procese verbale care nu consemnează sumele reale, ci mult mai mici, consilierea prin aparținători a celor care controlează societățile, contabilități, etc.

E nevoie de oameni specializați pe controlul prețurilor de transfer.

Sisteme de premiere a performanței, dar nu pe sumele care sunt impuse în procese verbale, ci pe sumele efectiv încasate. De exemplu, într-o lună, sume impuse 1.3 miliarde, sume încasate 330 de milioane, deci 25%. Dacă îi premiem pentru sumele impuse, nu am făcut nimic.

Să combatem frauda în sistemul public, pentru că evaziunea este și o cauză și un efect al lipsei de încredere că banii plătiți de contribuabil sunt folosiți corect în sectorul public.”

Reducerea numărului de membrii în C.A. și plafonarea indemnizațiilor

Ilie Bolojan: „Ce ne propunem? Vom asigura transparența gestionării tuturor companiilor de stat, publicând, de săptămâna viitoare, toate datele ce țin de conducere și de indicatori. Vom iniția modificarea indicatorilor de performanță. Acest lucru e foarte important, pentru că toate conducerile funcționează pe baza unor contracte de management.

Unii s-au instalat, pentru câțiva ani, pe baza unor indicatori de performență care sunt formali, de multe ori, care nu înseamnă indicatori specifici care țin de industria respectivă și dacă ți-ai făcut ședințele lunare, dacă ai o anumită componentă a consiliului de administrație și dacă bifezi câte ceva, ai rezolvat o bună parte din indicatori. Indicatorii sunt reduși, de cele mai multe ori, la un nivel cât mai mic posibil, iar cei specifici, la fel, astfel încât nu există indicatori care să arate clar că la o societate care este în pierdere sau care are nevoie de subvenții de miliarde, există un plan de reducere a acestor subvenții sau alți indicatori relevanți.

Vom modifica legislația, propunând reducerea numărului de membri în structurile de conducere și plafonarea indemnizației la valori rezonabile.

Ați văzut aici ce s-a întâmplat. S-au instalat pe poziții, la salariile pentru care au acceptat să concureze, după care, pe fondul unei legislații pe care am interpretat-o cum ne convine, am constatat că putem avea până la trei salarii medii pe ramură, după care încă trei salarii variabile pe ramură, deci plus șase salarii și ne-am dus la nivelul maxim, fără să se schimbe nimic nici îna ctivitatea societății, nici în rezultate, doar abuzând de acest tip de prevedere.

E nevoie să creștem eficiența acestori companii, iar indicatorii să fie cerți, reducerea subvențiilor oferite de stat, stabilirea corectă a numărului de angajați, îmbunătățirea serviciilor profiturile suplimentare să revină statului. Sunt companii unde profiturile sunt foarte mari, în poziții de monopolist sau semimonopolist și doar dacă te duci la serviciu și nu faci mari prostii, compania realizează profit. Imaginați-vă că ar fi o singură televiziune în România și ar fi profit dacă ar fi un singur loc unde se cumpără publicitate.

E nevoie de reducerea pierderilor sau închiderea societăților care cumulează pierderi mai mulți ani consecutivi. Vom propune modificarea de legislație în așa fel încât numărul de societăți care sunt gestionate de AMEPIP, care ar fi trebuit să vină cu niște indicatori foarte buni și să nu mai fie o recompensă să fii director, ci o provocare să alergi ca să poți îndeplini indicatorii, să nu mai gestioneze 1.400 de societăți, cam cât spune că gestionează - pentru că nu le poate gestiona- iar numărul acestora să se reducă la cele relevante pentru economia românească, care, nici într-un caz, nu pot depăși 200.

Punem practici de guvernanță corporativă care au 2-3 angajați, sunt mai mulți oameni în consiliul de administrație decât angajați, dar facem indicatori de performanță. Fiecare ban pe care îl pierdem zilnic înseamnă, cumulat, miliarde de euro pentru țară.

Nu o să fie o procedură simplă, pentru că această lege lvaavea incidență în viitor. Și această negociere va putea avea loc dacă oamenii își dau seama că vor fi ridicoli. Sau va trebui să intrăm într-un război cu ei, dar nu vom mai putea tolera astfel de situații în care câștigurile conducerilor sunt net diferențiate față de ce asigură.

Să vă dau două exemple. Unul din indicatorii bancari, după care poți să judeci o bancă, este randamentul capitalului. Băncile noastre de stat, cu management performant, cu salarii de peste 20.000 de euro net, cu comitete, cu consilii de administrație la limita maximă, la indemnizația maximă, realizează randamente care sunt jumătate față de băncile competitoare din piața românească. Toate băncile statului, ca să fim bine înțeleși. Asta înseamnă că trebuie să facă dacă nu pot să facă mai mult și cred că e mult loc de mai bine.

Mă gândesc la CFR sau Metrorex, societăți care beneficiază de subvenții. În fiecare an, statul român subvenționează cu miliarde de lei aceste companii. CFR Călători, din total cifră de afaceri, are 80% asigurată din subvenții și doar 20% din veniturile proprii. În Europa, pragul de subvenționare este, în medie, între 30 și 60%. În Marea Britanie, toate trenurile funcționează fără subvenții. Iar în România, companiile private care sunt subvenționate după niște criterii asemănătoare cu cele ale CFR realizează profit. Iar noi suntem în situația în care, cu 80% subvenție, de abia suntem pe zero. E simplu așa, să stai cu niște salarii foarte mari și să aștepți ca Guvernul, în a doua jumătate a anului, să-ți mai dea un miliard, 1,4 miliarde, pentru că ai rămas fără buget.”

Ilie Bolojan: „Agențiile de rating au apreciat primul pachet fiscal-bugetar”

Ilie Bolojan: „Am prezentat în Parlament pachetul fiscal-bugetar. E primul pachet care are două direcții importante în vederea reducerii deficitului: cea de creștere a venitului și a doua e să plafonăm și să scădem cheltuielile. Am constatat că avem o reacție pozitivă, ați văzut poziția comisarului pe probleme economice. A doua zi am lansat o emisiune de bonduri, practic pentru a ne împrumuta și am văzut o perspectivă îmbunătățită față de România, pe care au avut-o piețele.

oate titlurile care au fost puse la cumpărare au fost subscrise. Am reușit să ne împrumutăm la dbânzi mai mici, pentru că marja de risc pentru România este mai scăzută, ceea ce înseamnă economii importante. Au fost economii de 200 de milioane de euro la dobânzi în 14 ani cumulat, pe care România le va economisi doar la contractarea acestui pachet.

Agențiile de rating au apreciat acest prim pachet, ca un pas important, dar evident că îmbunătățirea situației bugetare a României va depinde de măsurile adoptate în perioada următoare și de modul în care vor fi puse în practică și de disciplina financiară pe care o vom pune în acțiune și de evitarea revenirii la măsuri populiste.

Ne propunem să pregătim aceste pachete de măsuri în următoarele două săptămâni, iar la finalul lunii iulie să le putem prezenta și să trecem la adoptarea lor.

Un pachet important ține de reforma societăților comerciale în care acționar majoritar este statul. De la cheltuielile acestor societăți, de la creșterea indemnizațiilor conducerilor care s-au instalat acolo, de la randamentele lor, de la pierderile pe care le au, rezultă un tablou foarte prost pentru statul român.”