Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Expert: Violența domestică este atât de extinsă, încât fiecare dintre noi știe pe cineva care a avut o relație cu un partener agresiv

La nivel European, una din trei femei a fost agresată verbal sau sexual. La nivelul României, datele arată că una din patru femei a fost agresată de partener, însă adevăratele cifre nu sunt cunoscute, fiindcă fenomenul este subraportat. Femeile îndură violențele în tăcere și cu greu își fac curajul să caute ajutor și să iasă din relație. Povestea femeii pe care am intervievat-o începe în urmă cu 20 de ani când, minoră fiind, a fost luată cu forța de bărbatul care i-a devenit soț, la rândul lui minor la vremea aceea.

"Aveam vârsta de 15 ani… venea cu tupeu așa, venea după mine. Eu eram un copil, eu nu acceptam și eI tot insista să vină după mine, tot insista… După care m-a luat mai mult forțat, fără voia mea…. am ajuns să regret și la momentul de față. Trebuia de atunci să mă zbat - ori viață, ori moarte… am ajuns să sufăr nu doar eu, și copiii", a povestit femeia.

Când au încercat să intervină părinții ei, partenerul a bătut-o pe mamă și l-a amenințat cu un cuțit pe tată. Nici copiii nu au scăpat de bătăi. Bărbatul era violent cu toată familia și cel mai rău îl bătea pe fiul său.

Victimele revin adeseori alături de partenerii violenți

"Mereu îmi spunea: «mamă, de ce mă chinuie așa, mamă, de ce, că eu mă omor", îmi povestea că a vrut să se omoare, s-a dus în gârlă să se omoare. De ce spunea tatăl lui... de ce-l gonește, de ce-l înjură, de ce-l blesteamă... pentru că din orice îl blestema, din orice îl bătea. Mi-a luat dreptul la viață și mie, și copiilor, noi nu puteam să râdem, nu puteam să facem absolut nimic, decât ceea ce voia el să facem și nu aveam voie să vorbim, trebuia să vorbim când eram întrebați. Bătăi, umilință, tot ce munceam trebuia să-i dau lui, tot ce muncea el era tot al lui... copiii, la fel, ce munceau, era al lui. Copiii trebuiau să facă ce spune el, școală nu", a povestit femeia.

Ruptura de agresor nu este ceva ce se întâmplă imediat, victimele deseori revin din diverse motive. De cele mai multe ori este vorba de copii și lupta pentru custodia lor. Pentru femeia cu care am stat de vorbă, a durat 8 ani de zile până când a reușit să se rupă definitiv de lanțul violenței.

Cât îi ia unei femei să se desprindă de agresor și din relația toxică

"Statistic, îi ia unei femei în jur de 7 încercări de a se rupe definitiv de agresor", a povestit Ian Tilling, fondatorul Casei Ioana, un ONG care se ocupă de victimele abuzului domestic.

"E foarte dificil, pentru că se află sub un asemenea control exercitat de agresor: din punct de vedere economic sunt dependente de el. Începe prin a-i interzice să muncească pentru că astfel poate să rupă contactul femeii cu lumea exterioară, apoi o izolează de familie și de prieteni, ea nu are voie să iasă din casă.

Psihologic, o face să creadă că totul e din vina ei și că nu e bună de nimic și ciclul acesta este continuu. Apoi avem de a face cu violența fizică, sexuală, e un cerc vicios. Este o experiență plină de cruzime. Într-un fel, ele nu au o casă a lor, chiar dacă au unde locui, nu este acasă", a explicat acesta.

Problema este prezentă în toate mediile sociale

Problema vine din societate, din educație și se regăsește nu doar în mediile defavorizate, spune Andreea Braga, coordonatoare advocacy la Centrul Filia.

"Fenomenul este atât de extins încât fiecare dintre noi cunoaștem pe cineva care a trecut sau trece în prezent printr-o relație violentă, atât de extins este. Sunt mai multe semne care arată că suntem într-o relație violentă. În primul rând, sunt definițiile existente în legislație, faptul că violența domestică poate fi surprinsă sub diferite forme, cele mai ușor de recunoscut sunt cele fizice, adică cele care lasă urme, că vorbim de o palmă, un pumn și orice altă formă care lasă semne fizice, însă niciodată nu vine singură. Este la pachet cu violență psihologică, violență socială, violență economică, sau violență spirituală. Aceste forme sunt mai greu de identificat pentru că nu sunt atât de ușor de recunoscut", a explicat Andreea Braga.

Din păcate, o strategie de prevenire a violenței domestice care să funcționeze în realitate nu există. România este a treia țară din Uniunea Europeană în ceea ce privește violența domestică.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE