Elon Musk vrea să ducă producția de sateliți pe Lună și să-i lanseze în spațiu cu ajutorul unei catapulte electromagnetice. Fondatorul SpaceX susține că, în doar câțiva ani, cel mai ieftin mod de a genera capacitate de calcul pentru inteligența artificială ar putea fi în afara Pământului, folosind energie solară și resurse selenare, transmite miercuri Space.com.
Elon Musk le-a transmis acest lucru lucrătorilor de la nou-achiziționată companie xAI.
„Estimarea mea este că, în decurs de doi până la trei ani, modalitatea cu cel mai mic cost de a genera calcul AI va fi în spațiu”, a scris Elon Musk într-o actualizare din 2 februarie prin care a anunțat achiziția xAI de către SpaceX.
El a întărit această convingere pe 11 februarie într-o întâlnire cu personalul xAI, filmată și postată pe rețeaua X. Musk a spus că, în timp ce lansarea sateliților AI de pe Pământ este focalizarea imediată a companiei sale, noua megarachetă Starship a SpaceX va permite și operațiuni de pe alte lumi.
„Datorită progreselor precum transferul de combustibil propulsor în spațiu (...) nava va fi capabilă să transporte cantități masive de materiale și echipamente pe Lună. Odată acolo, va fi posibil să se stabilească o prezență permanentă pentru activități științifice și de producție”, scria Musk în actualizarea din 2 februarie.
Fabrici pe Lună și lansare fără combustibil clasic
Fabricile de pe Lună pot profita de resursele selenare pentru a produce sateliți și a-i disloca în spațiu, a adăugat Musk.
„Prin utilizarea unei catapulte electromagnetice și a producției (localizate) pe Lună este posibil să punem 500 până la 1000 TW/an (terawați pe an) de sateliți AI în spațiul profund, să urcăm în mod semnificativ pe scara Kardașev și să valorificăm un procent netrivial din puterea Soarelui”, scria el.
Scara Kardașev, numită după omul de știință sovietic care a inventat-o în 1964, clasifică civilizațiile în funcție de cantitatea de energie pe care o pot controla. O civilizație de tip I poate valorifica toată energia planetei sale natale; o civilizație de tip II poate exploata întreaga energie a stelei sale, prin intermediul unei sfere Dyson sau al altei structuri similare; iar o civilizație de tip III poate exploata întreaga energie a galaxiei sale. Omenirea nici măcar nu a ajuns încă la o civilizație de tipul I.
Cum ar funcționa „catapulta electromagnetică” de pe Lună?
Elon Musk nu este prima persoană care a propus utilizarea catapultelor electromagnetice - practic niște tunuri pe șine - pe Lună. El calcă pe urmele vizionarului cercetător Gerard O'Neill, care a lansat ideea încă din 1974.
„Catapultele electromagnetice'' bazate pe un design de tip ''tun Gauss'' pot fi adaptate pentru a accelera un obiect nemagnetic. O aplicație propusă de O'Neill pentru utilizarea acestor catapulte era aruncarea în spațiu de bucăți de minereu de dimensiunea unei mingi de baseball extrase de pe Lună. Odată ajuns în spațiu, minereul ar putea fi folosit ca materie primă pentru construirea de colonii spațiale și sateliți de energie solară.
Gerard O'Neill a lucrat la conceptul de catapultă electromagnetică în cadrul Massachusetts Institute of Technology (MIT), împreună cu colegul Henry Kolm și un grup de studenți voluntari pentru a construi un prototip al acestei tehnologii.
Susținute de subvenții de la Institutul de Studii Spațiale, prototipurile ulterioare au îmbunătățit conceptul, demonstrând că o catapultă electromagnetică de doar 160 de metri lungime ar putea proiecta în spațiu materiale de pe suprafața Lunii.
Kolm, O'Neil și studenții cu care colaborau au demonstrat în laborator posibilitatea construcției unei catapulte electromagnetice selenare de câțiva kilometri lungime, capabile să livreze 600.000 de tone pe an de materiale către unul dintre punctele Lagrange Pământ-Lună.
Interes strategic pentru lansatoarele electromagnetice
Robert Peterkin de la compania General Atomics Electromagnetic Systems a susținut mai recent promisiunea unor catapulte electromagnetice amplasate pe Lună. În 2023, el a depus un raport la Oficiul de Cercetare Științifică a Forțelor Aeriene (AFOSR) intitulat ''Lansare electromagnetică selenară pentru exploatarea resurselor pentru a îmbunătăți securitatea națională și creșterea economică''.
„Un lansator electromagnetic modern este o alegere superioară, deoarece poate folosi energie solară din abundență ca sursă principală de energie în loc să importe combustibil chimic pentru rachete de pe Pământ”, a declarat Peterkin pentru Space.com.
„Guvernul SUA ar trebui să finanțeze o evoluție a sistemului existent de lansare electromagnetică a aeronavelor, care funcționează acum în mod fiabil pe portavionul nuclear Gerald R. Ford al Marinei SUA, pentru a obține viteze mai mari, la o masă mai mică, pentru lansări selenare fiabile”, a mai susținut Peterkin.
„Fără îndoială, (aceasta va fi) prima spirală a unui ciclu de dezvoltare pentru un ecosistem lunar se va baza pe furnizarea de mașini, structuri și sisteme de susținere de pe Pământ”, a scris Peterkin în raportul său pentru AFOSR.
„O navă spațială SpaceX cu capacitatea de a livra 100 de tone de materiale și echipamente pe suprafața selenară va fi un adevărat facilitator”, a adăugat el. „SpaceX și NASA dezvoltă planuri pentru a stabili o bază selenară de operațiuni și recomandăm ca această bază să fie selectată pentru a permite un sistem de lansare electromagnetică lunară fiabil și capabil''.
În documentul de 30 de pagini se subliniază faptul că Luna este bogată în resurse utile, inclusiv siliciu, titan, aluminiu și fier. Perspectiva extragerii și utilizării apei selenare este de asemenea mare.
„O economie selenară viitoare nu foarte îndepărtată va folosi aceste resurse pentru a reaproviziona, repara și alimenta navele spațiale pe orbita lunară la un cost mai mic decât furnizarea de resurse terestre din puțul gravitațional profund al Pământului”, a scris Peterkin în raport.
