Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Doi ani de război în Ucraina. Voluntar român: "Am fost rănit, am fost și bătut de ruși / Oamenii au ajuns să mănânce orez crud"

Publicat de: Sorin Rusu

Pe 24 februarie se împlinesc doi ani de la începutul războiului din Ucraina. Doi ani de suferință cumplită în cel mai sângeros conflict armat de după Al Doilea Război Mondial. Soarta unora dintre ucraineni depinde, pe de altă parte, și de românii care le vin în ajutor.

Printre cei care le oferă sprijin ucrainenilor se numără și Petru Gabor, românul care a ajuns să-i ajute pe ucraineni, deși făcea cu totul altceva înainte de război. El este președintele asociației Voluntari fără Frontiere. Dacă înainte de război el făcea transport internațional, acum a ajuns să distribuie ajutoare în Ucraina.

Invitat în studioul Euronews România, Petru Gabor a povestit prin ce a trecut de la începutul invaziei. El chiar a fost rănit de o mină antipersonal, care i-a lăsat sechele.

Războiul, prin ochii românului care îi ajută săptămânal pe ucraineni

Petru Gabor, președintele asociației Voluntari fără Frontiere: "Transporturi internaționale făceam fix pe 22 februarie 2022, când am avut un incident în Germania și a trebuit să mă întorc în România. Când am ajuns în România, o vecină m-a întrebat dacă nu vreau să-i ajut cu un transport în Ucraina, cu ajutoare. Eu nici nu știam că a început războiul. Și am spus că nu am mai fost acolo, nici nu știu pe unde să o iau, sincer. Și așa a început povestea.

Grei, foarte grei acești doi ani, mi-au schimbat viața total și viziunea asupra vieții. Au lăsat răni și vizibile și invizibile. E o rană și în suflet, erau mulți oameni pe care i-am cunoscut și, din păcate, nu mai sunt, în acești doi ani.

Eu mă duc doar în zonele de conflict, ajut oamenii de acolo. În acești doi ani, am fost rănit, am fost și bătut, în urma unei întâlniri cu rușii, pe lângă Bucea, după trei săptămâni de la începerea conflictului, când am avut o întălnire neplăcută.

Anul trecut, după distrugerea barajului la Kahovka, la două săptămâni după aceea, din păcate, am ajuns pe lângă o mină antipersonal care mi-a distrus mușchii la mâna stângă. După mai multe intervenții chirurgicale, am rămas fără 250 de grame de masă musculară, mâna îmi este în permanență amorțită.

Am obosit, după doi ani. E foarte greu să vezi cu ochii tăi tragedia prin care trec oamenii acolo, e greu să înțeleagă oamenii de aici, din România, prin imagini, realitatea de acolo."

P. Gabor: "Oamenii au ajuns să mănânce crud, să înțelegi cât de mare e foamea"

Din cauza războiului, oamenii au ajuns să locuiască prin subsoluri, pentru că locuințele au fost făcute una cu pământul. Ei continuă să trăiască în acest fel. Iar Petru Gabor continuă și el să-i ajute cum poate.

Războiul lasă însă traume adânci mai ales în mintea copiilor, traume care nu se vor vindeca niciodată.

Petru Gabor, președintele asociației Voluntari fără Frontiere: "În momentul în care ești acolo, adrenalina este extremă și începi să te concentrezi pe supraviețuire. Când ești acolo, ești focusat sută la sută pe ce se întâmplă în jurul tău, pentru că în permanență cade o bombă, se trage din dronă, vezi o rachetă, toate astea se întâmplă live, lângă tine, adică viața atârnă de un fir de ață.

Bineînțeles că orice om normal se teme pentru viața lui și pentru viața celor de acolo. Și totuși, prima întrebare e de ce mă duc din nou. Avem înregistrați, în momentul actual, peste 20.000 de oameni, iar înregistrarea lor am făcut-o de-abia de când avem asociația. Înainte de asta nu am făcut nicio înregistrare.

Și pe pagina noastră de Facebook se poate vedea că mulți trăiesc în subsol, pentru că, la suprafață, casele nu mai există, sunt numai ruine în multe localități din jurul Hersonului. Trăiesc în subsoluri și acolo le ducem și saltele, și haine, și multe altele. Acolo doar supraviețuiești, atât.

Le-am dat pachete cu orez, cu soia și, în unele momente, oamenii au ajuns să mănânce crud, așa cum a fost. Ca să înțelegi cât de mare e foamea și necazul, în așa condiții au ajuns. Sau adună apa de ploaie ca să o consume. În multe zone, apa din fântâni nu e nicio șansă să fie consumată nici fiartă. În unele sate știți că s-au aruncat cadavre în fântâni, pânza freatică e infestată, nu poți să consumi apa aia pentru că mori.

Cu toate că ajut oameni în vârstă, copiii, în mare parte, mi-au rămas în minte. De exemplu, când au ajuns în mașină și a căzut o rachetă nu departe de noi și aproape că ne-au răsturnat mașina, iar copiii erau atât de speriați încât îmi transferau mie frica, am intrat într-o stare."

P. Gabor: "Funcționăm pe datorie"

Petru Gabor, președintele asociației Voluntari fără Frontiere: "Problemele cu care ne confruntăm e lipsa totală de resurse. Funcționăm de câteva luni pe datorie, am trecut de 18.000 de euro datorie. Cu toate astea, trebuie să continuăm, nu știu cum o să călcăm mai departe. Noi nu mergem în același punct, nu ne ducem să dăm la o asociație, avem voluntarii noștri.

Din păcate, oamenii care ne-au ajutat pe noi sunt oameni simpli care au donat sume modice. Ați văzut că s-a scumpit și energia și tot, se resimte total la noi, pentru că donațiile au scăzut cu 90% față de anul trecut sau față de acum doi ani. Noi continuăm să ducem același volum de ajutoare, chiar dacă nu mai avem donații în bani, avem donații în produse alimentare, avem în cantități mari, din cauză că și alte asociații au aceeași problemă ca și noi.

Ei primesc, de regulă, produse alimentare, nu primesc fonduri ca să le poată și distrubui, ei ni le donează nouă și noi ne descurcăm, dar din păcate, nu avem fonduri. Numai că, pentru că facem asta atâta timp, dacă întrerupem fluxul acesta săptămânal, efectiv nu știu cum o să reluăm, să ajungem din nou. Avem un fel de circuit prin care ajungem la oameni. Odată înterupt, nu se mai poate relua, oamenii o să sufere crunt de foame.

În momentul acesta, le-aș spune românilor să fim realiști, să se trezească și în al 12-lea ceas și să încercăm să-i susținem pe cât posibil sau măcar să nu-i încurcăm pe ucraineni. Pentru că, în cazul în care, să ne ferească Dumnezeu... Dacă ne uităm la niște cifre, omul ăsta, Putin, a pierdut peste 400.000 de oameni în condițiile în care Ucraina încă nu a ajuns la 100.000 în doi ani. Dacă el e în stare să-și sacrifice propriul popor, gândiți-vă ce se întâmplă dacă ocupă Ucraina și de aici bănuiesc că ar trebui să înțeleagă toți. Sau să întrebe bunicii ce înseamnă Rusia. E simplu, întrebați bunicii ce înseamnă dacă Rusia se apropie de România. Pentru că Rusia a mai fost de multe ori. Asta trebuie să facem."

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE