Premierul Ilie Bolojan și ministrul Apărării Radu Miruță au făcut o vizită la Berlin, unde România a semnat un memorandum cu Germania. Acesta include investiții și mai mari ale nemților în țara noastră, în special în domeniul apărării. Scopul este de a proteja și mai bine flancul estic al NATO, după cum a precizat cancelarul german Friedrich Merz, care a spus că „România ne apără pe toți”.
Însă cum poate fi „tradusă” această declarație a lui Merz în contextul în care, în acest moment, România reprezintă cumva călcâiul lui Ahile din flancul estic al NATO, dacă avem în vedere că Polonia, care se află în zona de nord a flancului estic, este lider în înarmare. La Euronews România, generalul Virgil Bălăceanu a explicat cum arată situația în țara noastră, din punct de vedere militar.
De ce România nu se poate compara cu Polonia în domeniul apărării
General (r) Virgil Bălăceanu, analist militar: „Întotdeauna, când ai în față adversarul, au un flanc drept și un flanc stâng. Legat de granița de est a NATO, ar trebui să vorbim mai mult noi, pentru că o face acum cancelarul Merz. În flancul de nord-est, pivot e Polonia, iar pe flancul de sud-est, pivot e România. Este foarte interesant că, în mod indirect, cancelarul german subliniază nevoia de întărire și a zonei de sud a flancului de est. Asta înseamnă că și el conștientizează un dezechilibru din punct de vedere al capabilităților de apărare. Nu este îngrijorare, ci este o analiză la rece.
Într-o situație de criză, logica militară spune că trebuie să îți întărești ambele flancuri. O altă regulă a celor militare spune că, de regulă, ameninți un flanc și lovești în celălalt flanc. Germania cunoaște foarte bine flancul de nord-est, are nevoie să fie întărit, pentru că vechile direcții ale ofensivei strategice ale Tratatului de la Varșovia însemnau direcții dinspre Polonia înspre câmpiile germanice.
Nu mai vorbim de aceleași principii ale ducerii războiului și apărării și descurajării în Europa, însă este clar că interesul Germaniei este foarte mare față de flancul de nord-est. Drept dovadă, Germania - și exemplul ar trebui urmat și de Franța - a decis ca, în 2027, să disloce o brigadă blindată (aproximativ 4.000 de militari), în sistem rotațional, în Lituania. Germania fiind națiune cadru pentru grupul de luptă din Lituania.
Din perspectiva NATO și din perspectiva posturii de apărare și descurajare a NATO, trebuie să echilibrezi flancurile, să întărești statele care sunt pivot ale acestor două flancuri ale zonei geografice. De fapt, în totalitate. Dacă luăm în considerare granița de est a NATO, tot Polonia și România rămân pivoți de care trebuie să se țină seama.
Suntem mai slabi pentru că, pe de o parte, infrastructura de mobilitate militară este mult mai slabă în zona noastră, în zona Europei de sud-est față de zona de nord-est. Deci sunt probleme legate de dislocarea în timp scurt a forțelor NATO. Pe de altă parte, din punct de vedere al prezenței unor comandamente și al numărului soldaților aliați, în Polonia, vorbim nu numai de dislocarea a 10.000 de militari americani, dar în Polonia este dislocat un comandament, cu elementele înaintate, al unui corp de armată american, corpul 5, care nu cred că va fi retras.
Legat de perspectiva de a disloca o brigadă germană blindată în Lituania, sunt inițiativele regionale, dar și inițiativele naționale cu privire la apărare. Ele aparțin zonei Mării Baltice, zonei de graniță dintre statele baltice, Rusia și Belarus și aparțin Poloniei în sine. Ei deja dezvoltă sisteme de apărare de toate naturile, în toată gama lor, de la fortificații la sisteme de apărare antiaeriană, electronică, etc, la granița cu Rusia și la cea cu Belarus. În România nu avem așa ceva.
Mai mult, este clar că Marea Baltică este o mare NATO. În același tip, Marea Neagră este o mare închisă, unde controlul NATO este dictat de modul în care Turcia gândește și permite dislocarea unor forțe navale ale NATO în zona Mării Negre. Polonia este un competitor, din punct de vedere al înarmării, față de Germania. Polonia va fi cea mai importantă forță terestră a NATO din Europa. La ora actuală, noi nu ne putem compara cu Polonia nici măcar la o scară care ar ține de dimensiunea populației și a economiei celor două state. Suntem cu mult rămași în urmă."
