Florin Răducioiu, fostul atacant al Naționalei, promovat insistent de Mircea Lucescu, la Dinamo și Brescia a lăsat un mesaj tulburător de adio pentru cel care i-a fost ca un părinte, de-a lungul unui deceniu de fotbal. Pe gazon și în afara lui.
Radu, un fotbalist stelar, vânat de cluburile europene, dar care nu a avut nici pe departe cariera pe care talentul său imens o lăsase să se întrevadă, a venit la doar 15 ani la Dinamo, adus de Lucescu.
A debutat în Divizia A în sezonul 1984-1985 și a explodat, pur și simplu, în Ștefan cel Mare, într-o echipă considerată de unii drept cea mai bună din istoria primei ligi, chiar peste Steaua '86.
Răducioiu s-a retras la numai 26 de ani de la echipa națională, după un campionat european dezamăgitor, în 1996. A înscris, însă, de 21 de ori în numai 40 de partide jucate.
„Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata!”
Într-o postare emoționantă, fostul internațional rememorează clipele care l-au format ca profesionist și om. Toate, influențate direct de imensul Mircea Lucescu.
„Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Astăzi debutez în Divizia A cu Timișoara. Mi-ai zis că nu contează că am doar 16 ani. Că ai încredere în mine și că aduc mult cu bunul tău prieten , Nea Florică Dumitrache...
Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Mi-ai zis că astăzi o să intru și o să dau golul victoriei cu Bacăul. Că o să fie primul meu gol la seniori. Și că nu contează că am doar 16 ani...
Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Debutez în Echipa Națională! Mi-ai spus că se va întâmpla asta dacă te voi asculta. Și te-am ascultat.”
Răducioiu trece relația sa cu Lucescu și prin filtrul legendarelor finale de Cupă Dinamo-Steaua, una decisă de un gol fabulos al lui Gheorghe Hagi, alta - terminată cu scandal - și, în fine, probabil, unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria fotbalului românesc, desfășurat în 1990 și încheiat 6-4 pentru alb-roșii.
Trei dintre goluri au fost înscrise de Florin Răducioiu.
„Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Astăzi avem finala cu Steaua. Acum 2 ani te-ai supărat tare când au ieșit de pe teren iar anul trecut am pierdut la Brașov , când Gică , copilul tău , ne-a dat iarăși gol. Dar ce îți mai plac , Nea Mircea , meciurile cu Steaua...
Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Vin la Brescia. Mi-e dor să lucrăm împreună.
Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Plec la Milan. Îmi va fi dor de tine...
Bună dimineața, Nea Mircea! Sunt gata! Sunt pregătit. Mâine jucăm cu Suedia pentru semifinalele Cupei Mondiale. Îți multumesc, Nea Mircea! Fără Dumneata , nu ajungeam aici..„
Finalul mesajului este cu adevărat tulburător. Ni-l arată pe Răducioiu așa cum se simte în aceste momente: un copil care nu poate accepta că omul de la care își lua lumina și căldura, părintele său de suflet, a plecat între cei drepți.
„Bună dimineața, Nea Mircea! Nu! Nu sunt pregătit pentru ziua asta...”
