Aprilie 1990. În Piața Universității, începe “Golaniada”. Pe parcursul a câteva zile, din ce în ce mai mulți tineri, convinși de visul ruperii de comunism, se strâng și protestează noapte de noapte.
Pun accent pe punctul 8 al Proclamației de la Timișoara: ca niciun fost activist comunist sau cadru de securitate să nu mai poată candida în funcții de conducere.
Voiau oameni noi, dar și o televiziune publică liberă. Ion Iliescu îi numește “golani”, iar poliția intervine brutal, dar numărul protestatarilor continuă să crească. Piața Universității din București rămâne ocupată de zeci de mii de oameni. Apare “Imnul Golanilor”.
“Mai bine haimana, decât trădător. Mai bine huligan, decât dictator!”
La două zile de la începerea manifestației, arată procurorii, Ion Iliescu voia piața eliberată de cei pe care îi considera “golani”. Minerii intră deja in discuție drept potențială soluție. În 20 mai, Ion Iliescu câștigă alegerile cu un scor zdrobitor: 85%, în turul de scrutin cu cea mai mare prezență la urne din istoria post-decembristă.
Împreună cu Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Adrian Sârbu, Iliescu plănuiește și execută un atac asupra manifestanților: începe “Mineriada”. La final, președintele le mulțumește Minerilor.
“Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile! Că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu!”
Ion Iliescu nu a fost inițial inculpat în primul dosar al Mineriadei
Daniela Dediu, procuror militar: „În 96-97 a existat foarte multă dorință ca aceste dosare să fie cercetate. Au fost foarte multe dosare, ele au fost reunite și s-a încercat în 2000 o trimitere în judecată. Însă nu viza rechizitoriul întreaga stare de fapt, ci doar cele patru infracțiuni de omor.
Acest rechizitoriu a fost trimis de către instanța înapoi la parchet. Asta se întâmpla în 2000. Între timp avem o altă porțiune de istorie în care președinte este inculpatul din acest dosar. El n-a fost inculpat în primul dosar.”
Colonelul Daniela Dediu este procurorul militar care a întocmit cea mai recentă versiune a rechizitoriului din dosarul Mineriadei.
A preluat ancheta în 2020. Este și ultima din șirul lung de magistrați care l-au audiat pe Ion Iliescu în acest dosar. L-a vizitat în ianuarie anul acesta, la locuința lui. Atunci, Ion Iliescu afla din nou că este inculpat pentru crime împotriva umanității. Se întâmpla cu cinci luni înainte ca fostul președinte să ajungă pentru ultima oară pe un pat de spital. Toți inculpații din dosar, inclusiv Ion Iliescu, se prevalau atunci de dreptul la tăcere. Iar la adăpostul tăcerii, dosarul Mineriadei a trenat vreme de aproape 30 de ani. În tot acest timp a rămas, în ochii victimelor, o expresie a neputinței justiției în fața politicului.
Procuror: „Ion Iliescu a jucat rolul cel mai important.”
Andre Rotaru, jurnalist Euronews: „Cât de important a fost rolul lui Ion Iliescu în ceea ce a însemnat Mineriada?”
Daniela Dediu, procuror militar: „Sigur, a avut rolul cel mai important Ceilalți, care sunt inculpați, sau dacă nu sunt inculpați pentru că nu mai trăiesc, au făcut tot posibilul ca el să iasă bine din această chestiune. Inclusiv în declarațiile date ulterior, inclusiv unii dintre ei în declarațiile date la parchet, adică exista așa o cupolă asupra lui.”
Andre Rotaru, jurnalist Euronews: „Asupra lui Ion Iliescu?”
Daniela Dediu, procuror militar: „Da, asupra lui ion Iliescu, da. Cred că nu avem suficientă legislație, nu avem suficient know-how de a cerceta aceste infracțiuni. Nu ne întâlnim mereu cu ele. Și de aici o serie întreagă de probleme procedurale. Parchetele le-au văzut într-un fel, instanțele le-au văzut într-un fel și s-a creat acest mecanism în care nu am reușit să trimitem unul dintre aceste dosare să fie judecat de Înalta Curte.”
Ion Iliescu pleacă de la conducerea țării la jumătatea anilor 2000. Traian Băsescu vine în locul său. Apare o rază de speranță pentru victime.
Daniela Dediu, procuror militar: „În 2005, un nou rechizitoriu, de data aceasta se trimite în judecată tot conducerea MAI și reprezentanți ai MAI și MApN. Aici a fost o problemă procedurală majoră pentru că pe vechiul cod, trebuia cerut avizul președintelui pentru începerea urmăririi penale pentru foști miniștri. A fost primul dosar în care s-a inventat această practică că avizul trebuie cerut și pentru miniștri care au fost în funcție cândva pentru fapte săvârșite în cursul mandatului. Și iarăși rechizitoriul a fost întors la parchet. Cred că vorbim de 2006, dacă nu mă înșel. Dosarele au fost declinate tot la Parchetul General, unde in 2008-2009 s-au dat mai multe soluții de scoatere de sub urmărire penală care au rămas așa la instanță. Sunt soluții și față de Ion Iliescu și față de alți inculpați. Abia în 2014 intervine o hotărâre foarte importantă MUSCA sunt câteva victime ale mineriadei care au mers la CEDO. Au reclamat că aceste dosare nu au fost soluționate. CEDO a admis plângerile și atunci în 2015 s-au redeschis, cu implicarea parchetului, instanțele au confirmat redeschiderea urmăririi penale. Ion Iliescu ajunge din nou în dosar? Ajunge din nou în dosar, se deschide și de data aceasta colegii mei au hotărât să efectueze ancheta cu privire la toate victimele.”
Atunci când un dosar este trimis în judecată, trebuie obligatoriu să treacă prin etapa numită cameră preliminară.
Sunt ședințe de judecată în care magistrații trebuie să decidă dacă au competențele materiale și teritoriale pentru a se pronunța asupra acestuia. Trebuie să stabilească dacă probele au fost administrate corect, dar și dacă procurorii le-au respectat drepturile inculpaților.
Avocații pot ridica excepții: adică argumente pentru care judecata nu poate începe, precum nerespectarea unor proceduri în timpul anchetei sau obținerea în mod ilegal a unor dovezi. Dosarul mineriadei nu a trecut niciodată această primă probă. Ajungem în 2019.
Procuror: „Și coperțile erau prea vechi ca să poată fi folosite”
Daniela Dediu, procuror militar: „S-au anulat toate probele de către judecătorul de cameră preliminară de la ÎCCJ. Asta ce înseamnă: dosarul s-a întors la Parchet gol. Și coperțile erau prea vechi să poată fi folosite.”
Cel mai recent rechizitoriu se întinde pe nu mai puțin de 1250 de pagini. Pe multe dintre ele stau așternute declarațiile victimelor. Unele dintre mărturii descriu violențe atât de grave încât nu pot fi redate în întregime.
„(…) oamenii cu părul cărunt îl pocneau cu pumnii în faţă, în piept, în abdomen, până când băiatul a căzut şi-l loveau cu picioarele. N-aveam cum să-l scot pe acest tânăr din picioarele lor şi mi-a venit ideea să mă duc lângă ei şi am început să strig „Bravo, bătrâni, omorâţi-vă tineretul, bravo oameni, omorâţi-vă între voi, omorâţi-vă între voi”, crezând că aşa le voi înmuia sufletul plin de ură” povestea o victimă.
„Când am ajuns pe strada Lipscani, am fost înconjurată de nişte oameni şi luată la bătaie. Aceştia erau îmbrăcaţi în salopete de muncitori. Am fost şocată, nu m-am aşteptat să fiu luată la bătaie, fără motiv. “ spunea, în fața procurorilor, o femeie atacată în timpul Mineriadei.
Numele lui Ion Iliescu apare în rechizitoriu de 256 de ori. Cel al lui Petre Roman apare de 145 de ori, numele lui Miron Cozma de 78 de ori. Virgil Măgureanu este menționat de 65 de ori.
Daniela Dediu, procuror militar: „Eu i-am zis un “grup criminal sistemic” pe care l-au format. Pentru că Iliescu singur nu ar fi putut să comită faptele. El le-a comis, el și alții, prin agenți aflați în eșaloane inferioare și inferioare și inferioare. Care au putut să ajungă la populație. Și în cursul audierilor erau oameni care spuneau ce aveți cu domnul Iliescu, că doar n-a bătut el oameni în piață, n-a împușcat el oamenii. Încadrarea ultimă a acestor infracțiuni este cea de crime împotriva umanității.”
Agresorii au câștigat conflictul
Daniela Dediu, procuror militar: „Aceste infracțiuni nu se comit ca celelalte, ci se comit de obicei pe fondul unui conflict, de cele mai multe ori armat, între două facțiuni. La sfârșitul conflictului, fie învingătorii, fie o forță supra-statală, impune judecarea învinșilor. Acum revenind la ceea ce s-a întâmplat la noi în 1990. Nu am avut un conflict clasic. Un conflict armat. Ci am avut niște agresori și niște victime. Iar acei agresori au câștigat conflictul și au fost în continuare, ei sau acoliți ai lor, sau urmași ai lor, la putere. În anii care au urmat. Și asta a făcut foarte greu ca cineva, ca o forță puternică, să impună judecarea acestor infracțiuni. Asta este o chestie generală.”
În actele din anchetă, procurorii spun că peste 1300 de persoane care participau la manifestațiile din Piața Universității au fost rănite. Numărul celor care și-au pierdut viața în iunie 1990 rămâne și în ziua de astăzi disputat. Chiar și în cel mai recent rechizitoriu, oficial, au murit patru oameni. Viorel Ene este președintele Asociației Victimelor Mineriadelor.
Viorel Ene, președintele asociației victimelor mineriadelor 1990-1991: „Noi am demonstrat că în cimitirul Străulești au fost îngropați peste 100 de așa-ziși neidentificați, am făcut toate demersurile, dacă studiați arhivele și toate astea vă putem pune la dispoziție toată documentația.”
Daniela Dediu, procuror militar: „Pentru prima dată în istoria dosarului sunt două chestiuni de noutate, sau mă rog e o chestiune de noutate cu două victime: am reușit să probez violul a doua persoane de sex feminin. Existau membri ai asociațiilor, diverse victime, sau diverși jurnaliști care spuneau: femeile au fost violate în acel context. Însă niciodată nu s-a probat violul vreunei femei în acel context. După 30 de ani, pentru că ancheta a fost făcută de două femei, aceste femei au venit și au avut încredere să relateze experiențele prin ce au trecut. Motivul pe care ni l-au spus a fost că tot timpul au fost audiate de bărbați și că sunt femei simple, cărora le-a fost efectiv jenă să vină să relateze ce li s-a întâmplat. Eu n-am luat de bun ce a s-a făcut până la mine. Am luat fiecare persoană vătămată, fiecare relatare și am analizat-o.”
Viorel Ene, președintele asociației victimelor mineriadelor 1990-1991: „Noi am câștigat la CEDO prin victimele noastre și de atunci dosarul este așa cum știe o întreagă lume.”
Andre Rotaru, jurnalist Euronews: „Presiuni de vreun fel au existat? Asupra dumneavoastră, asupra celor care reluau, refăceau urmărirea penală?”
Daniela Dediu, procuror militar: „Eu ca structură sunt un om foarte independent. Și orice încercare la mine are efectul invers. Deci pe mine nu are cum cineva să mă influențeze, să mă preseze pentru că fac ceea ce cred eu că este corect. Îmi asum și erorile pe care eventual le fac, dar nu îmi asum gândurile altora sau mă rog, intențiile altora să le pun eu pe hârtie.”
Andre Rotaru, jurnalist Euronews: „Cum rechizitoriul există presupun atunci că presiuni au fost, din ce mi-ați spus.”
Daniela Dediu, procuror militar: „Nu am spus acest lucru, am spus că eu nu aș fi putut vreodată să fiu victima unei presiuni.”
În toamna anului 2025, noul rechizitoriu va ajunge, din nou, în Cameră Preliminară.
Andre Rotaru, jurnalist Euronews: „Câtă încredere aveți că de data aceasta rechizitoriul trece de cameră preliminară, ajunge în judecată, eventual se sfârșește cu condamnări?”
Daniela Dediu, procuror militar: „Eu sunt un om realist, însă în același timp sunt un profesionist. Nu am mai avut dosare restituite. Acest dosar este cu totul special. Eu am făcut cât am putut de bine. Nu știu dacă se putea mai bine. O să vedem instanța ce va dispune. Sunt realist-optimistă. Nu am emoții pentru că încerc să nu tratez ca pe ceva personal.”
Legislația de la noi spune că urmărirea penală va înceta în cazul lui Ion Iliescu. Dacă dosarul ajunge să fie judecat, iar Iliescu găsit vinovat, atunci vina lui va rămâne doar în motivarea deciziei instanței. Rămân, între timp, alți șapte inculpați în dosar. Și mii de oameni: victimele și familiile lor, care așteaptă, și acum, un răspuns.
