În timp ce la nivel european rata abandonului școlar scade, România pare că bate pasul pe loc. Deși în teorie învățământul este gratuit, nu toți și-l permit. Iar proiectele de sute de milioane de euro anunțate de autorități, care ar trebui să aducă din nou copiii la școală, sunt contrazise de realitatea din teren. Nu știe nimeni câți dintre cei care abandonează școala ajung să muncească doar ca să supraviețuiască, nici măcar autoritățile din acele comunități, care se arată surprinse când presa pune întrebări pe astfel de teme.
- Atenție, urmează detalii care vă pot afecta emoțional. Numele anumitor persoane au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.
România este campioană la abandonul școlar în Uniunea Europeană, cu o rată de 16,6%. Asta când vorbim de gimnaziu. La liceu situația este și mai sumbră. 32% dintre copiii cu vârste între 15 și 19 ani nu merg la școală.
Suntem în județul Călărași. Aici ne-am întâlnit cu Georgiana. Are 15 ani și a decis că nu mai vrea să meargă la școală.
Georgiana: „Când am văzut în ce fel sunt copiii m-am răzgândit. Nu mi-a plăcut și i-am spus mamei că nu vreau să mai merg.”
Reporter: „În ce fel sunt copiii?”
Georgiana: „Sunt și foarte răi, numai cu bătaie, certuri pe băieți.”
Carmen, mama Georgianei, are 41 de ani și 8 copii. Este casnică și are grijă de cei mici. I-a fost greu să o refuze când a anunțat-o că nu mai vrea la școală. Acum, Georgiana va merge la fratele ei, în Anglia.
Carmen, mamă: „Am ajuns la comun acord cu soțul ca să o lăsăm, că a zis dacă o lăsăm, iar să meargă la școală, iar nu facem bine, pentru că iar n-o să meargă și iar o să stea pe străzi. A rămas să meargă la nenea, așa-i spune fratelui ei. Să aibă grijă de fată.”
Tatăl Georgianei lucrează în străinătate și trimite câte 3 - 4 sute de euro acasă în fiecare lună. La banii aduși în casă contribuie și Georgiana de aproximativ 2 ani.
Georgiana: „Plec la muncă. Nu stau.”
Reporter: „Pe la ce oră pleci la muncă?”
Georgiana: „Pe la 11 și ceva 12.”
Reporter: „Și la ce oră de întorci?”
Georgiana: „Tot așa, pe la 10 seara. Sau la 8, 9. Depinde câtă marfă este în depozit.”
Nici Carmen, nici soțul ei nu au terminat 8 clase.
Irina Zamfirescu, sociolog: „De cele mai multe ori, ei se nasc în niște familii care au avut niște copilării cel puțin la fel de violente. Din păcate, încă avem acest fenomen de reproducere a sărăciei. Și asta pentru că, de fapt, nu avem niște politici publice care trebuie să vină din foarte multe părți, pentru că sărăcia e unul dintre cele mai complexe fenomene sociale.”
Pe lângă cazul Georgianei, am găsit și altele similare în comună, în care copiii au abandonat școala și s-au dus la muncă. Autoritățile însă nu știu de ei.
Primarul comunei: „Doamnă, să știți că eu nu am cunoștință de copii care muncesc la negru, nu am cunoștință, chiar nu cunosc cazuri.”
Reporter: „Și când aflați de un caz de abandon școlar, ce faceți?”
Primar: „Nu știu să vă spun. Când aflăm de un caz de abandon școlar. Pentru că într-un an de zile, de când sunt primar, mie nu mi-a venit nimeni cu un caz de abandon școlar. De regulă se ocupă asistenții comunitari.”
Reporter: „Așa, și ce fac asistenții comunitari?”
Primar: „La ora asta nu mai am. La început am avut până prin vară, la ora asta nu mai am, că fetele au plecat.”
Daniela Arbagic este directoarea DGASPC Călărași. Adică instituția care are drept obiect de activitate chiar „interesul superior al copilului”.
Daniela Arbagic, Directoare DGASPC Călărași: „Ar trebui să facem într-adevăr prin echipa mobilă, dar noi nu am fost sesizați de nimeni din cadrul primăriei.”
Daniela Arbagic, Directoare DGASPC Călărași: „Noi mergem în teren acolo unde avem sesizări.”
Patru ore mai târziu ne-a sunat.
„Dacă tot muncim, haideți să nu ne batem joc, că am consumat benzină.” - Daniela Arbagic, Directoare DGASPC Călărași
Daniela Arbagic, Directoare DGASPC Călărași: „Eu am angrenat forțe și resurse umane și materiale și am făcut o anchetă socială acolo, cu echipa mobilă, cu toată lumea. Nu am găsit absolut nimic. Să știți că mai și muncim, dar dacă tot muncim, haideți să nu ne batem joc, că am consumat benzină și oameni care puteau să facă cu totul altceva la un caz chiar real, care avea nevoie de intervenție.”
Cazurile sunt reale și sunt mult mai multe decât apar în statisticile oficiale. În ultimii ani, harta celor mai sărace zone din România s-a suprapus cu harta regiunilor în care copii abandonează cel mai des școala.
În România, o treime dintre copii trăiesc în sărăcie. Adică peste 1 milion. Dintre aceștia, încă sunt prea mulți copii care nu-și permit nici măcar să meargă la școală, deși, cel puțin în teorie, învățământul e gratuit. Așa că sunt obligați chiar să muncească.
Deși există programe sociale de milioane de euro și de la Ministerul Muncii și de la cel al Educației rata abandonului nu pare să scadă.
Florin Manole, Ministrul Muncii: „Un proiect de 800 de milioane de euro. Un proiect enorm, așadar, pe care îl avem și cu care intervenim în 2000 de comunități rurale din această țară. Acest proiect va aduce în mod concret beneficii materiale tangibile.”
Reporter: „Cum e posibil ca un copil de 13-14 ani să abandoneze școala ca să muncească?”
Daniel David, ministrul Educației: „Este și cultura noastră. Este o zonă de sărăcie, zonă dezavantajată, în care copilul este văzut mai degrabă ca forță de muncă. Ce se poate face în varianta asta este să se asigure că este un curriculum care-i atrage la școală, să se asigure că cei care sunt săraci vin din zona asta, au bursa socială, care totuși îi mai încurajează să vină la școală. Masa sănătoasă e acolo, asta pot să fac eu.”
Pentru mulți dintre copii, masa primită la școală înseamnă singura hrană pe ziua respectivă. Însă programul ministerului vizează doar aproximativ 500.000 de elevi, din cei peste 3 milioane.
