Să parcurgi Via Transilvanica este o experiență pe care o trăiești cu toate simțurile. Dar să o străbați într-o singură zi, alături de sute de colegi din toată țara, înseamnă mai mult decât atât: e o poveste despre curaj și conexiuni autentice între oameni.
În premieră, 78 de echipe formate din aproape 400 de angajați Orange Romania au parcurs simultan cei aproape 1.600 de kilometri ai traseului care leagă Putna de Drobeta-Turnu Severin, în mai puțin de 12 ore. În spatele acestei idei s-au aflat luni de pregătiri, planificare logistică, instruiri de siguranță și o mobilizare colectivă impresionantă. Echipele de pe traseu, fiecare formate din câte cinci membri, au parcurs traseele ghidați de „căpitani”. Despre ce a însemnat această aventură ne-a povestit Sonia Mogoș, HR Employee Experience Maker la Orange Romania și unul dintre căpitanii de pe Via.
Ce a însemnat pentru tine provocarea de a participa la acest proiect, în momentul în care ai primit invitația?
Prima și prima dată am primit un mesaj prin care eram anunțați că se caută căpitani de echipă și perspectiva unei drumeții alături de colegi m-a entuziasmat foarte tare. Nici nu terminasem bine de citit e-mailul că eu deja visam la aerul proaspăt de munte, potecile pietruite din pădure și am început să îmi fac o scurtă listă, în minte, cu echipamentele de care aș avea nevoie. M-a surprins și pe mine dorul acesta de munte, așa că n-am mai zăbovit și m-am înscris pe lista căpitanilor – știam că asta îmi va garanta negreșit participarea. Faptul că eram pregătită să mă ocup de toate aspectele administrative care ar fi intrat în atribuțiile căpitanului a fost cea mai bună dovadă a dorinței mele de a fi parte din proiect.
Pe scurt: o oportunitate pe care știam că aș regreta teribil să o ratez.
Cum s-au dovedit traseul și experiența alături de echipa raportat la ceea ce îți imaginai inițial?
N-am fost complet străină de drumețiile montane, în liceu am făcut multe astfel de trasee, alături de un ONG care promova ecologia și grija pentru natură. Știam, așadar, la ce să mă aștept. Totodată, știam că nu mai am exercițiul din trecut, așa că am ales un traseu relativ ușor, care n-avea cum să ne pună foarte multe probleme.
Ceea ce nu am anticipat au fost experiențele frumoase de pe traseu. Nu mă interesasem foarte mult, recunosc, așa că n-am știut cât de frumoase sunt bornele kilometrice amplasate pe drum. Găsirea lor a devenit o adevărată vânătoare de comori, căci găseam opere de artă, în mijlocul naturii. Țin minte că la un moment dat ne scăpase una și aproape că ne-am întors din drum să o găsim.
O altă surpriză a fost faptul că pe traseu ne-am întâlnit cu Alex Ungureanu, un călător care a făcut întregul traseu Via Transilvanica, pe jos, în scop caritabil. Un om foarte fain, cu inimă mare și ambiție de fier. Ne-am ținut companie vreo 5-6 km, până când noi am ajuns la final. Partea amuzantă este că el chiar auzise de la un amic, francez, că Orange Romania face Via Transilvanica, însă ne-a mărturisit că nu se aștepta să întâlnească vreo echipă.
Acesta e farmecul muntelui: face un legământ special între oameni. Bineînțeles și noi, colegii din echipă, ne-am întors acasă cu tolba plină de povești și glume.
Ce ai învățat despre România și nu știai înainte de a pleca la drum?
E mult să spun că am învățat ceva ce nu știam, mai curând mi s-au reconfirmat niște lucruri pe care, probabil, le uitasem. În tumultul social din ultimul an și, mai ales, luând în considerare haosul din social media, uitasem, cumva, de bunătatea autentică a oamenilor. Cei doi soți care ne-au fost gazde, ne-au arătat că nu-i greu să fii bun, că nu doare să ajuți. Au fost primitori, au căutat să ne ajute atunci când am avut nevoie și au venit și proactiv cu idei sau bunătăți către noi. N-a plecat nimeni cu mâna goală din casa lor, ne-au făcut un pachețel cu dulceață de zmeură și caș, pentru că văzuseră cât de mult ne-au plăcut.
România are oameni frumoși și buni, trebuie doar să ne dăm voie să îi vedem și să le recunoaștem bunătatea.
Totodată, proiectul acesta mi-a reconfirmat că avem un noroc extraordinar să trăim într-o țară cu asemenea bogății naturale. Ne-am bucurat de peisaje ca niște copii de cadourile de Crăciun, chiar dacă traseele montane nu erau o premieră pentru vreunul dintre noi.
Care a fost cea mai intens, frumos sau special moment de pe traseu?
Cred că fiecare etapă a acestei călătorii a avut farmecul ei, de la drumul cu mașina până la destinație, la primirea faină pe care ne-au făcut-o gazdele, orele petrecute amintindu-ne de viața la țară și, desigur, traseul în sine.
Cea mai intensă cred că a fost ultima oră din traseu, când am avut un pic de urcat, nu era o pantă abruptă, dar noi eram deja ușor obosiți. Cel mai frumos e că am râs tot traseul – vă spun, nici să râzi ore în șir nu-i ușor. Cel mai special, din punctul meu de vedere, este faptul că ne-am asumat cu toții misiunea de a strânge într-un sac de gunoi toate resturile de ambalaje pe care le-am găsit pe traseu. Ne-am bucurat că nu am găsit foarte multe, semn că noi, turiștii, am învățat să respectăm natura. Însă am fost foarte mândră de colegii mei că au tratat cu responsabilitate acest task.
Dacă ai povesti experiența cuiva care nu a fost acolo, ce i-ai povesti din ce ai trăit tu alături de echipa ta?
Cred că am povestit ore întregi experiența noastră, atât colegilor care nu au fost pe Via, cât și celor care au fost pe alte trasee. Le-am povestit despre natură, oameni și, bineînțeles, despre mâncarea delicioasă pe care gazdele ne-au pregătit-o, ca la mama acasă. Le-am arătat toate bornele frumos sculptate și i-am încurajat să meargă pe Via, dacă au timp.
Cel mai important, însă, le-am spus (și le vom mai spune și altora), că Via unește nu doar extremele din nord și sud ale țării, ci și oamenii – drept dovadă că nu doar noi, cei de pe traseu am strâns legăturile, ci și zecile de oameni care am văzut că s-au strâns în jurul lui Alex Ungureanu și l-au susținut, prin donații. Oameni din toată țara.
E puțin probabil ca de pe Via să pleci fără un prieten în plus, fără amintiri frumoase, sau fără să îți încarci bateriile cu energie bună, de la natură, oameni și soare.
