Puteau piloții de F-16 să doboare drona care a lovit blocul din Galați? Aveau permisiunea? Este birocrația prea stufoasă în acest caz? Aceste întrebări continuă să rămână de fiecare dată când o dronă rusească pătrunde în spațiul aerian românesc, iar fostul șef de Stat Major, Ștefan Dănilă, a încercat să dea explicațiile tehnice.
În direct la Euronews România, generalul a dat detalii și a spus de ce este aproape imposibil ca vreo țară din lume să-și apere complet teritoriul de drone.
De ce este aproape imposibil să ne apărăm de drone
- Unul dintre motivele pentru care piloții nu au doborât drona ține de timpul de reacție, care este pur și simplu insuficient pentru ca avioanele să se ridice în aer și să neutralizeze drona. Reprezentanții Ministerului Apărării au spus că a fost vorba de un interval de patru minute.
- În plus, problema principală este că un avion F-16 nu este echipat pentru a doborî dronele fără să facă și daune colaterale. De exemplu, tunurile Gatling (Vulcan 100) montate pe aceste aeronave de luptă au o putere foarte mare, cam de 100 de proiectile pe secundă, iar un singur proiectil al acestora ar putea dezintegra un om. Este greu de crezut că salva lansată de aceste tunuri ar nimeri doar drona și nu ar afecta și locurile populate.
- Pe lăngă asta, avioanele F-16 nu pot zbura mai încet de 400 km pe oră. În caz contrar, s-ar prăbuși pentru că își pierd portanța. Iar o dronă Geran 2 rulează cam cu 200 km/h.
- Altă problemă ține de locul detectării dronei. De exemplu, aceasta a fost văzută de radare când era pe teritoriul Ucrainei, iar România nu poate să o doboare pe teritoriul altui stat.
Astfel, țara noastră are nevoie de echipamente speciale care să fie plasate la sol, nu în aer, pentru a neutraliza dronele. În acest sens, programul SAFE ne ajută, numai că procesul este unul de durată.
General (r) Ștefan Dănilă, fost șef de Stat Major: „În momentul de față, nu prea există nicăieri în lume dispozitive care să contracareze dronele, capabile să reacționeze atât de rapid, pe care să le punem pe orice bloc sau orice parte a unei zone pe care vrem să o protejăm. Dispozitivele cu baza la sol au rază de acțiune relativ mică, cel mult 3 km sau 3,5 km, ceea ce înseamnă că, într-un cartier, am avea nevoie de un număr destul de mare de sisteme antiaeriane cu baza la sol. Vorbim despre obiective civile care nu pot fi apărate toate. Știu că sună prost ce spun, dar niciun stat nu cred că are la dispoziție toate elementele pentru a-și apăra fiecare bloc. (...)
Mijloacele aeriene nu pot să intervină în spațiul aerian ucrainean și lucrul acesta n-a fost transmis dimineață, la acea conferință de presă nefericită, pentru că ar fi trebuit să fie doar declarații de presă din partea celor care au răspuns de neutralizarea dronei și au fost martori direcți la modul în care s-a acționat.
Trebuia insistat pe faptul că nu se poate interveni în spațiul aerian al altei țări. Nu se poate interveni mai ales în spațiul unei țări care se află în război, pentru că am deveni și noi co-beligeranți. S-a încercat acest lucru de către Polonia, a colaborat cu Ucraina pentru a interveni împotriva rachetelor pentru care există clar soluția dată de calculator că acele rachete s-ar putea îndrepta către teritoriul Poloniei și ar putea interveni chiar în spațiul aerian ucrainean. Împotriva dronelor nu există niciun fel de acord și nu poți să intervii în spațiul aerian al altei țări pentru a doborî niște mijloace care nu știi exact dacă vor trece sau nu granița. Nu e complicat.”
Când au piloții aprobarea să tragă în drone
Drone au mai pătruns în România în ultimii trei ani, iar una dintre întrebările care s-au pus mereu a fost dacă piloții au avut permisiunea sau ordinul să tragă. Generalul Dănilă a mai spus că Rusia poate fi oprită doar dacă „NATO ar declanșa război direct” acestei țări.
General (r) Ștefan Dănilă, fost șef de Stat Major: „A fost o prostie acea remarcă, nu a fost vorba de nicio birocrație. Am mai văzut unii care au spus că nu s-a dat primit ordin să se tragă. Ordinele au fost foarte clare, există legislație în acest sens. Dar cum poți să dobori ceva dacă efectiv nu ai soluția de tragere?
Dacă drona respectivă nu rămâne în încadrarea radarului, dacă iese din posibilitățile de lovire, nu poți să lansezi rachete numai de dragul de a le lansa, fără să știi dacă vei lovi efectiv drona, sau cu riscul foarte mare să treacă pe lângă țintă și să lovească o clădire, cum s-a întâmplat în Polonia. Deci riscurile de a lansa rachete sau muniție letală în zone locuite, în zone cu obiective terestre, indiferent de consecințe, nu trebuie neglijate. Aceste riscuri există.
Pe de altă parte, probabilitatea de lovire a unei drone de aceste dimensiuni este foarte mică. Și este normal să se facă tot posibilul pentru a neutraliza aceste obiecte care intră în spațiul aerian al României, care pot fi chiar letale, cum s-a demonstrat acum. Dar putea să fie mult mai grav. Riscul acestor incidente nu dispare decât dacă dispare complet conflictul sau dacă Rusia înțelege că nu este bine să folosească mijloace letale în apropierea granițelor cu state membre NATO.
Se vor extinde sancțiunile, va fi probabil discutată situația și la nivelul Consiliului Nord-Atlantic, dar mai mult de atât nu putem face. De fapt, se poate face, următoatea fază de escaladare ar fi ca NATO să declare război Rusiei, pentru că a fost lovit un obiectiv de pe teritoriul NATO. Dar deocamdată suntem la nivelul în care această acțiune a fost accidentală și se va interveni diplomatic.”
