În urmă cu aproape 150 de ani, într-o revistă satirică, „Ghimpele”, un ziarist al vremii scria despre un preparat preferat al bucureștenilor: cârnații mititei. Chiar și Caragiale povestea că, la terasele din Bucureștii de altădată, alături de un țap de bere, găseai și o porție de mici. Din acest punct de vedere, vremurile nu s-au schimbat, iar poftele culinare de 1 Mai sunt aceleași.
Micii de ieri, pofta de azi
O vorbă românească spune că munca înseamnă viață, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni. Așa că, de 1 Mai, mai mult sau mai puțin muncitoresc, de fapt relaxarea este cea care face legea, dar și... sfântul grătar. Noi ne-am pornit spre terasa cu mici dis-de-dimineață. Ne-am întâlnit cu publicitarul și scriitorul -Alex Tocilescu.
Alex Tocilescu, scriitor & publicitar: Mi se pare extraordinar să mănânc mici la micul dejun. Cum de Crăciun mănânci anumite preparate, de 1 Mai, e… cât? 10 dimineața! Nu e probabil ora cea mai indicată pentru mâncatul micilor și totuși iată-ne aici! Cu 12 mici. Înfometați.
De fapt, micul este atât de împământenit în tradiția românească, încât 1 Mai este doar un alt pretext de întâlnire între prieteni. Cert este că pentru prima dată în istoria culinară din România, despre mici s-a vorbit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Atunci, un profesor francez, Ulysse de Marsillac, stabilit la București, povestea în jurnalul său despre acest preparat. Apoi, deliciosul mic ar fi devenit faimos la Hanul lui Iordache, în Lipscani, pe strada Covaci, nr.3.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: O legendă spune că în anul 1889, la Expoziția Universală de la Paris, la restaurantul românesc, s-ar fi servit inclusiv mititei. Termenul de „mititei” ar fi fost inventat de un gazetar faimos, un boem al Bucureștilor de odinioară.
Faimosul ziarist de satiră din epocă era Nae Orășanu. El avea obiceiul de a boteza bucatele şi băuturile servite în localuri. De atunci și până azi, micii pe grătar au devenit sport național.
Alex Tocilescu, scriitor & publicitar: Eu lucrând în publicitate, am filmat nu zeci de grătare, dar destule grătare. Vrei să vinzi bere? Începi cu un grătar! Vrei să vinzi carne? Grătar! Vrei să vinzi muștar? Grătar! Am tot fost pe undeva pe lângă București, să stăm acolo în iarbă, ferindu-ne de căpușe, și cu cineva filmat care spunea: Heeei! Carneee! Muștar! Nebunie!
Pe domnul Sandu, expertul în mititei, îl știe tot Bucureștiul. Are 75 de ani și este mereu prezent să-și primească oaspeții pofticioși.
Reporter: Există vreun secret al micului perfect?
Sandu Cocoșatu, proprietar terasă cu mici: Secretul este, în primul rând, carnea proaspătă, condimentele necesare pe care le băgăm la ei, și atenție mare, foarte mare, ia uitați-i! Fiecare lucrează la locul lui de muncă și toți respectă aceleași indicații care le-au fost date de noi.
Specialiștii în gastronomie spun că micul cel mai savuros este cel cu adaos de bicarbonat de sodiu. Primii astfel de mititei ar fi fost pregătiți în anul 1902, la faimosul restaurant Caru’ cu Bere. În prezent, pentru a putea folosi acest adaos, România a obținut derogare de la Comisia Europeană, declarând micii produs tradițional românesc. Dar până și în cazul mititeilor, rețetele sunt flexibile.
Marius Tudosiei, chef bucătar: Inclusiv în privința micilor, până și noi care suntem poate pe un filon un pic mai tradiționalist, am ajuns să refacem și să restructurăm un mic din carne de Mangalița, pe care îl asezonăm un pic mai mult, îi mai punem niște ingrediente, facem un pedi ca de burger, doar că nu este servit cu o chiflă de pâine, ci cu niște felii de mămăligă.
Oricum ați prefera micii, să recunoaștem că un grătar cu mititei este, până la urmă, un prilej să vă revedeți cu familia și prietenii. Poftă bună! Cu moderație.
