Ne începem drumeția într-un loc unde apa a scris istorie: portul Calafat. În Evul Mediu, Dunărea era aici un fel de autostradă, o poartă comercială a Olteniei. O legendă locală spune că în acest port ar fi ajuns în secolul al XI-lea Mihail Calafat, specialist în călăfătuire, adică ungerea cu smoală a corăbiilor. Astăzi, pe această plajă, în alte vremuri poarta dintre Orient și Oltenia, vin turiști care caută atmosfera litoralului, doar că la Dunăre.
Ina Ciupag, administrator plajă Calafat: „Aici vin oameni de prin toată zona, cel puțin pe o rază de 100 de kilometri. Sunt turiști inclusiv din zona Bulgariei, pentru că la ei sunt malurile un pic diferite și nu prea au posibilitatea să amenajeze plaje.”
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Prima atestare documentară a localității Calafat a fost într-un document din anul 1424. La acel moment, Calafat era cel mai important port de tranzit pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică. Apoi, un secol mai târziu, prin Portul Calafat treceau mărfurile din Țara Românească către Imperiul Otoman. Cantități impresionante de vite, cai, oi, miere, ceară sau cherestea.”
Țestul oltenesc, mâncare și tradiție de sute de ani
Am părăsit acest loc unde saramura de pește este cu siguranță în meniul turistic și am pornit la întâlnirea cu oamenii care păstrează identitatea culinară a Doljului. Vedeți aceste țesturi? Ele nu sunt impresionante doar vizual. Ci au o calitate imbatabilă: sub ele, oamenii locului au preparat de-a lungul timpului cele mai gustoase meniuri tradiționale. Cristian Sfîrlează este specialist în țesturi oltenești. El le lucrează, după tradiții ancestrale.
Cristian Sfîrlează, meșter țest oltenesc: „Țăstul se face din pământ galben, mai cleios așa, balegă de cal, păr de capră sau câlți.”
Toate ca toate, dar țestul îi conferă preparatului un gust unic. Poate tocmai de aceea, în Oltenia, este ridicat la rang de artă.
Cristian Sfîrlează, meșter țest oltenesc: „Toate mâncărurile și inclusiv pâinea care este făcută la țest are un gust deosebit, pentru că rămâne cenușa aceea și jarul acela, în vatră direct. Pentru că noi pâinea o punem pe vatră direct, nu o punem în tavă sau pe altceva.”
Să știți că nu e chiar ușor de folosit, țineți cont de faptul că un țest cântărește undeva la 40 de kilograme.
Cristian Sfîrlează, meșter țest oltenesc: „Pâinea sub țest nu se întinde foarte groasă. Se întinde subțire, cam de un deget așa, se spoiește cu roșii, se fac forme cu furculița, exact cum făceau bătrânii, în formă de cruce și o punem frumos direct pe vatră.”
Apoi se adună jarul în jurul țestului, ca să se mențină căldura în mod uniform. Veți vedea rezultatul imediat: o coajă crocantă și un gust… ca-n bucătăria bunicii. Între timp, am făcut cunoștință cu Chef Gabriel Chițulescu, un maestru al meniurilor tradiționale îmbinate cu bucătăria puțin mai sofisticată. Dar chiar și așa, de pe masa chef-ului nu lipsește prazul.
Gabriel Chițulescu, chef bucătar: În meniu, în primul și în primul rând, avem pește și fructe de mare, avem pește oltenesc și fructe de mare aduse din Grecia, dar pregătite în stilul nostru oltenesc: saramură de fructe de mare. Și tot ce se poate mânca cu mămăligă. Mămăliga, bunicii noștri o tăiau cu ața, pentru fiecare membru al familiei se tăia câte o felie.”
Reporter: „Acolo ce este?”
Gabriel Chițulescu, chef bucătar: „Aici este scrumbia de Dunăre, tot oltenească. Cu saramura pe care o facem noi, saramura asta pescărească, cu ardei copt, roșii coapte. Iar aici este copilul doamnei care a produs brânza. Avem miel, miel gătit la cuptor.”
Miel, dar și pui la țest, o plăcintă cu praz oltenesc, vedeta zonei, și scrumbia de la Dunăre în saramură. Între timp, ca să fie tacâmul complet, este gata și pâinea coaptă.
Istoria Doljului, în Casa Băniei
Ospătați cum trebuie, ne-am continuat drumul. De această dată, am ajuns la Craiova, la Casa Băniei, Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei. Aici am descoperit un alai de petrecăreți, în straie populare, unele cu o vechime de peste 100 de ani.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „O nuntă tradițional oltenească, aceea care durează 72 de ore. Toate aceste costume din expoziția de la Casa Băniei sunt de fapt reprezentative pentru stilul tradițional din cinci județe: Gorj, Dolj, Vâlcea, Mehedinți și Olt.”
Identitatea orașului a fost construită în jurul Banilor Craiovei. Iar Casa Băniei a fost de-a lungul timpului martor al istoriei. Este cea mai veche construcție civilă din Craiova și adăpostește în prezent un adevărat tezaur. Toate etapele vieții unui om, cu tradițiile lor, sunt reprezentate în muzeu.
Irinel Cănureci, șef secție etnografie: „Este prezentată o nuntă oltenească cu cele trei zile spectaculoase ale sale: ziua de sâmbătă, care era dedicată tinerilor atât din partea mirelui, cât și din partea miresei, ziua de duminică, ziua care se desfășura în curte, cum suntem noi poziționați aici, și când petreceau laolaltă alături de mire și de mireasă familiile socrilor mari și socrilor mici și nu în ultimul rând ultima zi, cea de-a treia, lunea, când practicau deopotrivă tineri și bătrâni spre a face deliciul cuplului tânăr și a-i bucura atât pe tineri, cât și pe bătrâni.”
Despre pâinea rituală, oamenii locului spun că exprimă mulțumirea către divinitate.
Irinel Cănureci, șef secție etnografie: „Nu există o ofrandă mai prețioasă adusă de către noi pământenii pentru divinitate decât pâinea rituală. În Oltenia, colacii rituali, pe lângă denumirile specifice, colacul lui Dumnezeu, Barba-popii, cârstața popii, barba iepurelui, măcinică, arhanghel, Maica Precista, fiecare colac avea adresabilitate și destinație precisă.”
Plămânii verzi ai Doljului
Și tot în Craiova am vizitat unul dintre cele mai frumoase parcuri din România. De istoria Parcului Romanescu se leagă numele fostului primar al Craiovei, de la începutul secolului XX, Nicolae Romanescu. A rămas în istorie ca un primar vizionar care a modernizat orașul și care a creat parcul care îi poartă acum numele.
Marina Andronache, purtător de cuvânt Primăria Craiova: „Proiectul acestui parc a obținut medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris, din 1900. Primarul Nicolae Romanescu a dat ordin să se facă un proiect și a angajat un arhitect francez, Édouard Redont, așa că este o concepție a unui francez, care a rămas aici, plămânul verde al orașului nostru.”
Un fel de plămân verde al județului Dolj este și Rezervația Naturală Lacul Bistreț. Situată la 5 kilometri de Dunăre, găzduiește sute sau chiar mii de exemplare de păsări. Dar dacă Doljul se mai poate mândri și cu altceva, atunci cu siguranță referințele sale culturale sunt o carte de vizită foarte bună.
Alina Ducu, expert comunicare Consiliul Județean Dolj: „N-avem munte, n-avem mare, ceea ce înseamnă că n-avem niște resurse naturale care să-i atragă pe turiștii obișnuiți. Și atunci noi a trebuit să venim cu niște idei, cu niște artificii, să punem în valoare ceea ce avem. Și atunci avem istorie, avem multe clădiri de patrimoniu, avem multă cultură.”
Muzeele pe care vi le recomandăm în Craiova sunt și printre cele mai frumoase clădiri din România. Spre exemplu, Palatul Mihail, care găzduiește actualul Muzeu de Artă. Construit la sfârșit de secol XIX, după planurile unui arhitect francez, palatul a fost construit ca reședință a familiei Mihail și impresionează prin mobilierul de epocă, prin Sala Oglinzilor, dar și prin colecțiile sale.
La finalul călătoriei noastre, am mers și la o cramă, unde gazda noastră ne-a primit în ceea ce specialiștii numesc o budană, unde am și degustat un vin dintr-un soi preferat al zonei: Chardonnay.
Constantin Băducă Câmpeanu, enolog: Este un soi cu largă răspândire internațională, cu cea mai largă extindere în lume pentru vinuri albe și este un soi deosebit de valoros, de origine franțuzească, dar calitățile lui sunt acelea că se pretează pentru o gamă variată de stiluri de vin.
În această notă veselă, ciocnind un pahar de vin din Oltenia, ne luăm la revedere deocamdată. Oricum, județul Dolj ne-a convins că este un spațiu în care gastronomia, istoria, cultura, tradiția pescarilor, folclorul... toate asigură pe deplin frumusețea acestei regiuni.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă Euronews: Alida Mocanu
Operator imagine: Elena Cosma
Montaj: Cosmin Buță
