La două luni de la declanșarea războiului cu SUA și Israel, Iranul nu mai are un arbitru clerical unic și incontestabil la vârful puterii — o ruptură bruscă față de trecut, care ar putea întări poziția dură a Teheranului în eventuale noi negocieri cu Washingtonul, scrie Reuters.
De la crearea Republicii Islamice în 1979, sistemul politic iranian s-a construit în jurul unui lider suprem cu autoritate finală asupra tuturor deciziilor majore de stat. Însă uciderea ayatollahului Ali Khamenei în prima zi a războiului și ascensiunea fiului său rănit, Mojtaba, au deschis o nouă etapă dominată de comandanții Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), în care lipsește un factor decizional clar.
Mojtaba Khamenei rămâne formal în vârful sistemului, însă mai multe surse afirmă că rolul său este mai degrabă de a valida decizii luate de militari, nu de a le impune.
Sub presiunea războiului, puterea s-a concentrat într-un cerc restrâns, format din Consiliul Suprem de Securitate Națională, biroul liderului suprem și IRGC, care controlează atât strategia militară, cât și deciziile politice majore.
„Iranienii răspund foarte lent. Nu există un lanț clar de comandă”, a declarat un oficial pakistanez implicat în medierea discuțiilor de pace, potrivit căruia Teheranul are nevoie uneori de 2–3 zile pentru a formula un răspuns.
- Secretarul Marinei SUA a demisionat. John Phelan a cerut să părăsească funcția „cu efect imediat”
- Iran a executat un fost angajat al agenției pentru energie atomică. Era acuzat de spionaj
- Cât investește SUA în apărare pentru anul 2027. Bugetul armatei SUA depășește de aproape patru ori PIB-ul României
Negocieri blocate și presiune militară
În acest context, Iranul a transmis luni o nouă propunere către Washington, care prevede discuții în etape, începând cu încetarea războiului și rezolvarea disputelor din Golful Persic, urmând ca abia ulterior să fie abordat dosarul nuclear. SUA insistă însă ca subiectul nuclear să fie discutat de la început.
„Niciuna dintre părți nu vrea să negocieze”, a spus analistul Alan Eyre, fost diplomat american, explicând că ambele tabere mizează pe presiunea timpului.
Puterea reală se mută spre structurile militare
Deși Mojtaba Khamenei este oficial figura centrală a sistemului, surse interne afirmă că deciziile sunt luate de instituții, în special de Consiliul Național de Securitate, dominat de IRGC.
Pe teren diplomatic, ministrul de externe Abbas Araghchi rămâne principalul interlocutor, dar influența decisivă aparține tot mai mult comandantului IRGC Ahmad Vahidi și altor lideri militari.
„Nu îl văd pe Mojtaba contrazicând Consiliul de Securitate Națională. Cum ar putea merge împotriva celor care conduc războiul?”, a spus analistul iranian Arash Azizi.
De la puterea clericală la dominația securității
Schimbarea marchează o reconfigurare profundă a regimului: de la autoritatea clericală la controlul structurilor de securitate.
„Am trecut de la puterea divină la puterea dură”, a spus fostul negociator american Aaron David Miller, subliniind că Gardienii Revoluției conduc efectiv statul în prezent.
Chiar dacă există diferențe de opinie interne, deciziile sunt centralizate în jurul instituțiilor de securitate, iar consensul actual pare orientat spre evitarea escaladării totale, menținerea presiunii asupra Occidentului și conservarea influenței asupra Strâmtorii Hormuz.
În ciuda presiunilor militare și economice, Iranul nu dă semne de fragmentare internă, ceea ce sugerează că actuala conducere militară își menține ferm controlul asupra direcției strategice a războiului.
