Uniunea Europeană le recomandă cetățenilor să își pregătească provizii de hrană, apă, medicamente și bani pentru a putea face față primelor 72 de ore ale unei situații de criză, în cazul în care serviciile esențiale sunt întrerupte, scrie Euronews.com.
Însă recomandarea ridică o problemă importantă: nu toți europenii au posibilitatea financiară sau fizică de a se pregăti pentru o astfel de situație. Un studiu realizat în zece orașe europene arată că doar 8% dintre respondenți se consideră pregătiți pentru o criză.
Ghidul Comisiei Europene recomandă fiecărei gospodării să aibă suficiente alimente, apă potabilă și numerar, precum și o geantă de urgență în care să se afle documente importante, medicamente și alte obiecte esențiale. Cetățenii sunt îndemnați să aibă și un plan de evacuare și să deprindă abilități practice, precum acordarea primului ajutor sau pregătirea hranei fără electricitate.
Măsurile sunt gândite pentru situații în care atacurile cibernetice, sabotajele, atacurile cu drone sau dezastrele naturale ar putea afecta infrastructura critică, transporturile și comunicațiile.
Potrivit Barometrului baltic privind pregătirea individuală pentru situații de criză din 2026, realizat de Universitatea din Letonia, doar 8% dintre participanți se consideră destul de bine sau complet pregătiți. Studiul a inclus locuitori din zece orașe din opt state membre ale UE din nordul și estul Europei, precum și din Islanda și Norvegia. În schimb, 44% dintre respondenți spun că intenționează să își îmbunătățească nivelul de pregătire în următoarele șase luni.
Doar o treime dintre europeni au suficiente rezerve de apă pentru trei zile
Primele 72 de ore ale unei crize sunt considerate esențiale, deoarece serviciile de urgență pot fi copleșite de numărul solicitărilor și trebuie să acorde prioritate persoanelor aflate în pericol imediat.
„Pregătirea pentru a fi autonomi în primele 72 de ore ale unei crize este esențială, deoarece reduce presiunea asupra serviciilor de urgență și le permite să se concentreze asupra celor care au cea mai mare nevoie de ajutor”, a declarat Hadja Lahbib, comisarul european pentru egalitate, pregătire și gestionarea crizelor, pentru Euronews World.
Cu toate acestea, cel puțin jumătate dintre locuitorii fiecărui oraș inclus în studiu se consideră nepregătiți pentru o situație de urgență.
Cercetătoarea Ieva Birka, coordonatoarea studiului, spune că, deși pregătirea pentru situații de criză este discutată tot mai mult, nivelul efectiv de pregătire al gospodăriilor nu s-a îmbunătățit suficient.
Datele arată că doar 31% dintre respondenți au acasă suficiente rezerve de apă potabilă pentru cel puțin 72 de ore. La locul de muncă, procentul scade la 25%. Jumătate dintre participanți consideră că au suficienți bani cash pentru o situație de urgență, iar 71% cred că au suficiente alimente.
Deși 73% au acasă truse de prim ajutor, doar 38% dețin un radio care funcționează pe baterii și poate fi utilizat în cazul unei pene de curent.
Nivelul de pregătire diferă de la un oraș la altul, în funcție și de cât de apropiată percep oamenii amenințarea unui atac. Vilnius este singura capitală inclusă în studiu în care persoanele care se consideră nepregătite sunt în minoritate. Acolo, 67% dintre respondenți consideră un atac o amenințare majoră.
Totuși, chiar și în capitala Lituaniei, doar aproximativ un sfert dintre participanți au declarat că au rezerve de apă suficiente pentru trei zile.
Cât costă pregătirea pentru o situație de criză
Comisia Europeană susține că pregătirea pentru o situație de urgență nu trebuie să presupună cheltuieli mari. Hadja Lahbib recomandă măsuri simple, precum constituirea unor rezerve de hrană și apă, păstrarea unei lanterne la îndemână și dezvoltarea unor rețele de sprijin între vecini și membri ai comunității.
Pentru multe familii, însă, chiar și aceste cheltuieli pot fi greu de suportat.
Potrivit cercetătoarei Ieva Birka, o familie formată din patru persoane are nevoie de 36 de litri de apă pentru trei zile, alimente neperisabile, un radio cu baterii, o trusă de prim ajutor, medicamente și bani în numerar.
În capitalele baltice, aceste produse costă în total aproximativ 100-150 de euro. Un kit complet de urgență, care include și saci de dormit și corturi, poate depăși 300 de euro.
Costurile pot crește și mai mult dacă este necesară o sursă alternativă de energie sau încălzire. În cazul unei pene de curent, persoanele care nu au șemineu pot apela la generatoare sau stații portabile de alimentare, care pot costa alte câteva sute de euro.
Aproximativ 30% dintre participanții la studiu spun că au nevoie de sprijin financiar pentru a se pregăti în cazul unei crize.
Ieva Birka consideră că ajutorul ar trebui direcționat în special către gospodăriile cu venituri mici, prin vouchere sau kituri de urgență deja pregătite, distribuite prin intermediul autorităților locale și al serviciilor sociale.
Întrebată dacă Uniunea Europeană ar putea finanța astfel de măsuri, Hadja Lahbib a declarat că executivul comunitar a lansat un studiu comportamental pentru a înțelege mai bine nivelul de pregătire al persoanelor cu venituri mici. Rezultatele sunt așteptate anul viitor.
Persoanele cu dizabilități au nevoie de sprijin suplimentar
Pregătirea pentru situații de criză nu depinde doar de bani. Pentru persoanele cu dizabilități sau cele care folosesc dispozitive medicale și de asistență, autonomia poate fi imposibilă fără ajutorul altor oameni.
Un raport publicat în 2026 de Forumul European al Persoanelor cu Dizabilități, care citează date ale Organizației Națiunilor Unite, arată că 91% dintre persoanele cu dizabilități din Europa nu au un plan personal pentru situații de dezastru, iar 43% nu se pot evacua fără ajutor.
Sistemele de avertizare timpurie accesibile reduc procentul celor care nu se pot evacua fără sprijin la 22%. Cu toate acestea, doar 10% dintre persoanele cu dizabilități primesc informații despre riscuri în formate accesibile, precum alfabetul Braille sau limbajul semnelor.
Cercetătoarea Ieva Birka atrage atenția că, pentru aceste categorii, pregătirea individuală depinde și de disponibilitatea celor care le oferă îngrijire și sprijin.
Comisia Europeană recomandă ca planurile de evacuare, transportul și adăposturile să fie accesibile persoanelor cu nevoi diferite. De asemenea, persoanele cu dizabilități ar trebui implicate în elaborarea planurilor de intervenție, iar echipele de prim ajutor ar trebui instruite să identifice nevoile acestora și să ofere sprijin adecvat.
Birka susține că aceste măsuri trebuie incluse în planurile naționale și locale de urgență, nu tratate ca opțiuni suplimentare. Printre soluțiile propuse se numără planurile individuale de evacuare, rețelele de sprijin, registrele voluntare ale persoanelor care au nevoie de ajutor și sursele de energie de rezervă pentru dispozitivele medicale.
Teama de criză îi împiedică pe unii oameni să se pregătească
Pentru o parte dintre europeni, obstacolul nu este doar financiar sau fizic, ci și psihologic.
În Vilnius, orașul în care respondenții percep cel mai puternic amenințarea unui atac, 42% spun că principala dificultate este impactul emoțional al gândului că s-ar putea confrunta cu o situație de criză.
Ieva Birka consideră că simpla distribuire a mai multor broșuri și materiale informative nu va rezolva problema. Oamenii au nevoie să știe că autoritățile au un plan concret și că instituțiile responsabile vor interveni atunci când situația o va impune.
„Oamenii vor să primească asigurări directe din partea guvernelor că există un plan, că situațiile de criză vor fi gestionate și că, dacă cetățenii își fac partea lor de pregătire, țara, serviciile de protecție civilă, serviciile de urgență și armata își vor face, la rândul lor, datoria”, a explicat cercetătoarea.
Ea recomandă ca informațiile să fie transmise prin mijloace adaptate diferitelor categorii de public: videoclipuri scurte pentru tineri și materiale tipărite pentru persoanele în vârstă. Planurile concrete de acțiune și implicarea comunităților locale sunt, de asemenea, importante.
Recomandările UE nu sunt obligatorii. Fiecare stat răspunde de pregătirea populației
Ghidul Comisiei Europene nu are caracter obligatoriu, iar nivelul de pregătire al populației rămâne responsabilitatea fiecărui stat membru.
Hadja Lahbib a declarat că statele membre au fost implicate în elaborarea recomandărilor, însă Uniunea Europeană nu poate garanta că toți cetățenii vor fi pregătiți în aceeași măsură.
Această diferență ar putea accentua decalajele dintre țările europene, în funcție de resursele disponibile și de măsurile adoptate la nivel național.
Ieva Birka consideră că UE ar trebui să introducă indicatori comuni și să organizeze evaluări periodice, comparabile între state, pentru a măsura progresul. Un exemplu ar fi monitorizarea numărului de gospodării care au suficiente rezerve de apă pentru cel puțin trei zile.
„Standarde comune de măsurare și raportare ar face progresul vizibil și ar crea o presiune sănătoasă pentru acțiune”, a declarat cercetătoarea.
