Fostul consilier prezidențial Ionuț Vulpescu a declarat în exclusivitate, pentru Euronews România, că „titlul de noblețe” al prezenței sale publice este faptul că i-a fost aproape lui Ion Iliescu, pe care l-a consiliat „la bine și la rău”.
„Titlul de noblețe al prezenței mele publice e proximitatea președintelui Ion Iliescu, faptul că i-am fost consilier la bine și la rău”, a spus Vulpescu.
El a rememorat momentul din 2004, când, după victoria lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale, a refuzat să rămână în Administrația Prezidențială și și-a dat demisia, invocând loialitatea față de valorile și oamenii în care crede.
„În 2004, Traian Băsescu a câștigat alegerile, mi s-a propus să rămân în Administrația Prezidențială, dar mi-am dat demisia, am refuzat, pentru că în viață ca și în politică fidelitățile nu le ai față de ziduri, ci față de repere, față de valori, oameni în care crezi. Ion Iliescu a fost omul de stat în care am crezut 25 de ani și o să o fac și de aici înainte.”, a adăugat acesta.
Vulpescu a subliniat că Iliescu este „cel mai votat președinte din istoria democrației românești” și a evidențiat contribuția acestuia la orientarea strategică a României după 1989.
„Pactul de la Snagov, statuarea direcției europene, revenirea României în familia europeană
„Pactul de la Snagov a fost statuarea acestei direcții europene, revenirea României în familia europeană. Sunt doi piloni pe dimensiunea externă unde președintele Ion Iliescu are o contribuție extraordinară. Pe dimensiunea NATO, relația cu SUA, dar în plan european, primul tratat și prin prisma faptului că Ion Iliescu avea o relație foarte bună cu Francois Mitterrand (…) SUA și Franța au fost cumva cei doi piloni externi pe care România și pe care președinția Iliescu s-a bazat.”
Fostul consilier a reamintit și contextul istoric al schimbării de regim din 1989, descrisă drept o revoluție care a pus capăt „celui mai dur regim din blocul comunist est-european”. „România a avut cel mai dur regim, mai ales anii 80 (…) după dictatură personală de 25 de ani și dictatură comunistă din 1945 a fost cea mai sângeroasă, a fost un tribut plătit cu sânge. A fost revoluție, o schimbare de sistem, a fost regimul cel mai dur.”
Totodată, Vulpescu a criticat abordările partizane asupra istoriei recente: „În ultimii ani se vorbește foarte mult despre nostalgia pentru lumea dinainte de 1989, tocmai că noi punem în discuție în mod partizan, aplicând de multe ori o dublă măsură toate lucrurile bune care s-au întâmplat din 1989 până în 2025. E vorba și despre cum promovăm și de cum punem luminile”.
