La cinci zile după moartea președintelui iranian Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter, Armata iraniană a finalizat un raport preliminar, în care respinge un act criminal. Momentul vine după ce Guvernul de la Teheran a fost acuzat de ziarul Ham-Miham că "furnizează informații eronate și ambigue". În plus, publicația Jomhuri Eslami a sus că "e posibilă o conspirație străină".
Raportul preliminar după moartea lui Ebrahim Raisi.
Potrivit agenției de presă IRNA, Statul Major al Forţelor Armate iraniene a precizat că elicopterul "a respectat planul de zbor" şi "nu a fost observat niciun impact de proiectil sau altceva similar pe epava elicopterului. Aeronava a luat foc după ce a lovit o zonă muntoasă. Nimic suspect nu a fost depistat în timpul comunicaţiilor dintre turnul de control şi echipaj".
Armata iraniană a mai spus că este nevoie de mai mult timp pentru a investiga în profunzime cauzele accidentului, însă subliniază că elicopterul urma "o rută planificată în prealabil şi a respectat planul de zbor".
Printre altele, în succintul raport preliminar, se face referire și la condițiile meteo, despre care se menționează că "era ceaţă şi temperaturi scăzute".
Elicopterul s-a prăbușit duminică, 19 mai, iar îndoielile și întrebările au apărut după ce lumea se întreba de ce s-a prăbușit doar unul dintre cele trei elicoptere din delegație și de ce nu a putut fi localizat în primele momente de la impact, "deși se discutase telefonic cu unul dintre pasageri".
În elicopterul prăbușit pe 19 mai se aflau 9 persoane și toate au murit. Pe lângă președintele țării, Ebrahim Raisi, se mai aflau și ministrul de Externe, Hossein Amirabdollahian, guvernatorul provinciei Azerbaidjanul de Est, Malek Rahmati, imamul Rugăciunii de Vineri din Tabriz, Mohammad Ali Alehashem, șeful securității și un alt bodyguard, plus șeful echipajului, pilotul și copilotul elicopterului.
Ebrahim Raisi a fost înmormântat joi, iar la ceremonie au participat zeci de mii de susținători.
Președintele Iranului zbura într-un elicopter american vechi de patru decenii
Elicopterul președintelui iranian, care s-a prăbușit pe vreme nefavorabilă, este, de fapt, o "relicvă de război", binecunoscută din epoca războiului din Vietnam – sau cel puțin omologul său civil. Este o versiune reamenajată, fără capacități de luptă, a cunoscutului UH-1N "Twin Huey", care încă este utilizat pe scară largă la nivel global.
În ciuda longevității sale dovedite, se pune totuși întrebarea dacă aparatul de zbor era potrivit pentru scopul respectiv. Totodată, marginalizarea regimului de la Teheran poate sugera că, din cauza sancțiunilor impuse iranienilor, întreținerea corespunzătoare a elicopterului ar fi fost nepotrivită.
După accident, experții au subliniat că Bell 212, care avea peste 40 de ani vechime, a fost construit pentru a zbura în condiții de vizibilitate bună, ceea ce înseamnă că pilotul a trebuit să se bazeze numai pe capacitatea sa de a observa terenul. Însă ceața abundentă și o furtună care era așteptată duminică, în ziua accidentului, l-au împiedicat probabil pe pilot să aibă vizibilitate optimă, iar acest aspect ar fi putut contribui la prăbușirea care a avut loc în nord-vestul Iranului, la aproximativ 20 de kilometri de granița cu Azerbaidjan.
Zona dens împădurită este cunoscută pentru versanții abrupți, ceea ce a complicat și mai mult procedurile de salvare, care au implicat și drone turcești, dar și un satelit de observație al UE.
Oficialii iranieni au spus că două elicoptere din cele trei ale convoiului prezidențial au aterizat în siguranță..
Regimul de la Teheran încă utilizează aeronave cumpărate de șahul Iranului
Bell 212, operat și de către Societatea Semilunii Roșii a Republicii Islamice Iran, a fost cumpărat probabil înainte de Revoluția Islamică din 1979, conform sursei citate. Șahul iranian Mohammad Reza Pahlavi era cunoscut pentru apetența sa pentru aparate de zbor. El însuși era pilot cu brevet. Pahlavi purta adesea uniforma Mareșalului Forțelor Aeriene Imperiale Iraniene (IIAF), înființată de tatăl său, Reza Pahlavi, în 1920, și a investit mai mult în ea decât în orice altă ramură a forțelor armate.
Acest lucru a dus la o serie de achiziții de avioane menite să creeze o flotă aeriană de vârf, Iranul fiind singura țară, în afară de SUA, care mai operează și avioane F-14 Tomcat. Elicopterele, precum Bell-made AH-1 Super Cobra și Chinook, au fost, de asemenea, vârfuri de lance în arsenalul IIAF. Cu toate acestea, embargoul SUA asupra armelor guvernului Republicii Islamice și a Forțelor Aeriene Iraniene a dus la ceea ce s-a constatat ulterior, și anume că majoritatea aeronavelor de fabricație occidentală au ajuns în paragină. Totuși, regimul de la Teheran a continuat să opereze un număr limitat de aeronave, prin canibalizarea flotei existente și prin "inginerie inversă" a pieselor necesare.
Această practică a fost completată cu achiziționarea de arme și echipamente din Uniunea Sovietică și din China. Cu toate acestea, problemele continue cu flota învechită au fost pe deplin vizibile în timpul războiului dintre Iran și Irak, din anii 1980-1988, atunci când Teheranul a suferit pierderi semnificative atât în rândul aeronavelor, cât și în cel al piloților.
Cu toate acestea, unele dintre aeronavele cumpărate de șahul Iranului au supraviețuit până astăzi. Deși capacitățile actuale ale Iranului sunt necunoscute, o estimare din 2024 a Flight Global susține că cel puțin încă două aeronave Bell 212 mai sunt operaționale în țară.
