Documente interne, prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, oferă în premieră o imagine detaliată asupra aparatului represiv al regimului comunist. Capitala concentra cea mai mare parte a structurii centrale, în timp ce în teritoriu efectivele erau repartizate în funcție de importanța economică, strategică și politică a fiecărei zone.
Peste 14.600 de oameni în aparatul Securității
Documentele, datate 24 septembrie 1988, se află în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40 (Cabinet Iulian Vlad). Datele centralizate indică un efectiv general de 14.629 de angajați, rezultat din însumarea celor 8.760 de persoane din aparatul central și trupele de Securitate cu cele 5.869 de cadre din aparatul teritorial.
Din punct de vedere organizatoric și geografic, DSS era împărțit în trei mari componente: aparatul central din București, Trupele de Securitate și structurile teritoriale din județe și municipiul București.
Aparatul central al DSS număra 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din total. Trupele de Securitate aveau 2.737 de cadre, adică 18,71%, iar aparatul teritorial însuma 5.869 de cadre, respectiv 40,12% din efectivul total.
În totalul general era inclus și personalul muncitor civil, aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar. Acesta asigura activități tehnice, logistice și administrative, de la întreținerea echipamentelor operative și laboratoare până la transport, telecomunicații, construcții, tipografie și secretariat.
Bucureștiul, centrul aparatului represiv
În Capitală se afla principalul nucleu informativ, tehnic și de analiză al Securității. Aici erau gestionate marile dosare de spionaj și contraspionaj, operațiunile de filaj și interceptările la nivel național.
Printre cele mai mari structuri se numărau Direcția a IV-a – Contrainformații Militare, cu 1.022 de cadre, Unitatea Specială „F” – Filaj, cu 745 de cadre, și USLA – Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă, cu 772 de cadre.
Trupele de Securitate, cu 2.737 de cadre, reprezentau componenta militarizată a sistemului. Unitățile erau dislocate în mai multe zone ale țării și aveau rolul de a asigura paza unor obiective și intervenția în situații considerate de regim drept amenințări sau crize.
Cum funcționa Securitatea „la firul ierbii”
Aparatul teritorial avea 5.869 de cadre. Dintre acestea, 557 activau în Securitatea Municipiului București, cea mai mare structură teritorială din țară.
Cele 40 de inspectorate județene aveau împreună 5.312 cadre, media fiind de aproximativ 132 de persoane pentru fiecare județ. Efectivele erau însă foarte diferite, în funcție de importanța economică și strategică a regiunii.
La nivel central existau structuri specializate în informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, interceptări, filaj și controlul corespondenței. Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptări și ascultări, avea 466 de angajați, în timp ce Unitatea Specială „F”, destinată filajului și observației, avea 745. Unitatea Specială „S”, care controla corespondența, avea 356 de angajați.
Femeile reprezentau 15,7% din efective
Documentele permit și o analiză a structurii de gen din cadrul DSS. În septembrie 1988, în Securitate lucrau 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaților.
În aparatul central erau 954 de femei, în Trupele de Securitate 254, iar în structurile teritoriale 1.089.
Accesul femeilor la funcții de conducere era însă extrem de redus. La nivelul întregului aparat, doar 22 de femei dețineau funcții de conducere: 11 în aparatul central și 11 în teritoriu. În Trupele de Securitate nu exista nicio femeie într-o funcție de conducere.
Efectivele Securității în fiecare județ, în 1988
Peste 200 de cadre în fiecare structură
S.M. București: 557 cadre (58 femei / 499 bărbați) — de departe cea mai mare unitate din țară.
S.J. Constanța: 285 cadre (50 femei / 235 bărbați) — port strategic, activitate intensă de contraspionaj și control al străinilor.
S.J. Timiș: 271 cadre (49 femei / 222 bărbați) — județ de frontieră sensibil, puternic monitorizat.
S.J. Prahova: 261 cadre (39 femei / 222 bărbați) — nucleu industrial masiv, cu rafinării și activități petroliere.
S.J. Cluj: 251 cadre (45 femei / 206 bărbați) — centru universitar și cultural de importanță regională.
S.J. Brașov: 212 cadre (34 femei / 178 bărbați) — important centru industrial și turistic.
Între 130 și 200 de cadre
În această categorie intrau județe cu populație importantă sau cu activități economice și strategice considerate relevante pentru regim:
S.J. Dolj: 198 cadre (33 femei / 165 bărbați)
S.J. Hunedoara: 184 cadre (32 femei / 152 bărbați) — Valea Jiului și combinatele metalurgice
S.J. Iași: 182 cadre (35 femei / 147 bărbați) — frontieră estică și centru universitar
S.J. Bihor: 169 cadre (31 femei / 138 bărbați) — frontieră vestică
S.J. Mureș: 165 cadre (27 femei / 138 bărbați)
S.J. Argeș: 161 cadre (28 femei / 133 bărbați)
S.J. Suceava: 158 cadre (28 femei / 130 bărbați)
S.J. Galați: 156 cadre (36 femei / 120 bărbați) — combinatul siderurgic și zona portuară
S.J. Bacău: 156 cadre (29 femei / 127 bărbați)
S.J. Arad: 154 cadre (26 femei / 128 bărbați) — nod de frontieră rutier și feroviar
S.J. Sibiu: 144 cadre (25 femei / 119 bărbați)
S.J. Maramureș: 134 cadre (23 femei / 111 bărbați)
Între 95 și 129 de cadre
S.J. Caraș-Severin: 128 cadre (21 femei / 107 bărbați)
S.J. Neamț: 122 cadre (22 femei / 100 bărbați)
S.J. Buzău: 114 cadre (20 femei / 94 bărbați)
S.J. Dâmbovița: 112 cadre (19 femei / 93 bărbați)
S.J. Mehedinți: 109 cadre (18 femei / 91 bărbați)
S.J. Brăila: 108 cadre (22 femei / 86 bărbați)
S.J. Olt: 106 cadre (18 femei / 88 bărbați)
S.J. Alba: 105 cadre (21 femei / 84 bărbați)
S.J. Vâlcea: 104 cadre (19 femei / 85 bărbați)
S.J. Teleorman: 102 cadre (18 femei / 84 bărbați)
S.J. Gorj: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
S.J. Vaslui: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
S.J. Satu Mare: 96 cadre (26 femei / 70 bărbați)
Sub 95 de cadre
În ultima categorie se regăseau județe cu efective mai mici, între care se numărau:
S.J. Tulcea: 94 cadre (16 femei / 78 bărbați)
S.J. Botoșani: 93 cadre (18 femei / 75 bărbați)
S.J. Vrancea: 91 cadre (16 femei / 75 bărbați)
S.J. Harghita: 91 cadre (15 femei / 76 bărbați)
S.J. Bistrița-Năsăud: 82 cadre (16 femei / 66 bărbați)
S.J. Giurgiu: 81 cadre (14 femei / 67 bărbați)
S.J. Călărași: 78 cadre (15 femei / 63 bărbați)
S.J. Ialomița: 76 cadre (13 femei / 63 bărbați)
S.J. Sălaj: 76 cadre (20 femei / 56 bărbați)
S.J. Covasna: 73 cadre (12 femei / 61 bărbați) — cel mai mic aparat județean din țară.
O imagine numerică a aparatului represiv
Datele din septembrie 1988 conturează un aparat de securitate de dimensiuni considerabile, cu 14.629 de angajați la nivel național. Aproape 60% dintre aceștia se regăseau în aparatul central și Trupele de Securitate, în timp ce structurile teritoriale reprezentau 40,12% din total.
Distribuția pe județe arată și modul în care regimul concentra resurse în zone considerate strategice: marile centre industriale, regiunile de frontieră, porturile, centrele universitare și zonele cu o importanță economică ridicată aveau, în general, efective mai mari.
