Ilie Ilașcu, fost deținut politic al regimului de la Tiraspol și fost parlamentar la Chișinău și în București, a murit luni, 17 noiembrie, la vârsta de 73 de ani. Simbol al rezistenței românilor din Transnistria în fața rușilor, Ilie Ilașcu a fost arestat în 1992, torturat și condamnat la moarte de autoritățile de la Tiraspol.
Deși se afla în detenție, el a fost ales deputat în Republica Moldova și apoi senator în România. A fost eliberat în 2001 din penitenciarul de la Hlinaia, după 9 ani, în urma presiunilor internaționale și decorat de Ion Iliescu cu Ordinul „Steaua României”.
Cazul Ilie Ilașcu a intrat în istorie după ce, în 2004, CEDO a stabilit că el și colegii săi au fost torturați și ținuți ilegal în închisoare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că responsabilitatea pentru abuzurile la care au fost supuși revine Moldovei și Rusiei. Ilie Ilașcu va fi înmormântat la București, orașul în care a trăit în ultimii ani.
- Din grupul Ilaşcu mai făceau parte Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc și Tudor Petrov-Popa.
Cine a fost Ilie Ilașcu
În 1990, Ilie Ilașcu locuia în Tiraspol. Armata a 14-a Rusiei, ostilă Republicii Moldova, a decis să lupte de partea separatiștilor pro-ruși conduși atunci de Igor Smirnov și Grigori Marakuta. În acel moment, unul dintre românii din Tiraspol, Ilie Ilașcu, a format un grup numit Bujor și a luptat din spatele frontului împotriva așa-ziselor autorități separatiste, împotriva armatei ruse.
Luptele cele mai dure în războiul de pe Nistru au fost între 2 martie și 21 iulie 1992. Au fost luni de foc în care au murit sute de oameni și au fost rănite mii de persoane. Republica Moldova a reușit să-și păstreze independența, rezistând în fața puternicii armate a 14-a.
Cu puțin timp înaintea conflictului de pe Nistru, pe 2 iunie 1992, patru membri ai grupului Ilașcu au fost prinși într-o ambuscadă și arestați de KGB, apoi judecați pentru așa-zise acte de terorism.
Arestarea a venit aproape de finalul războiului, iar cel care a participat în arestarea lui Ilașcu, în acea ambuscadă, este și astăzi conductorul de facto al regiunii separatiste transnistrene, Victor Gușan.
Membrii grupului Ilașcu au fost judecați de un tribunal ilegal din Tiraspol. Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte, iar ceilalți, la ani grei de închisoare și a fost un proces în care nu s-au putut apăra. Rezultatele procesului nu au fost recunocute de comunitatea internațională.
În urma presiunilor internaționale, Ilie Ilașcu a fost grațiat, iar apoi eliberat, după ce a stat 9 ani în penitenciarul din Tiraspol. Multă vreme, a stat chiar în izolare completă, fără să poată vorbi cu nimeni. În acea perioadă de detenție, a fost deputat al Parlamentului României, dar și deputat în Parlamentul de la Chișinău.
Senatoarea franceză Josette Durrieu povestea că l-a vizitat pe Ilie Ilașcu în închisoare și a fost uimită de curajul pe care l-a demonstrat deși se afla în izolare completă. A fost scos din celulă de patru ori pentru a asculta citirea sentinței capitale. Ilașcu a fost pus de patru ori la perete și de patru ori s-a tras în el cu gloanțe oarbe.
Când a fost eliberat, i s-a pus condiția să nu se mai întoarcă în Republica Moldova. El se retrăsese din viața publică în ultimii ani și locuia la București împreună cu familia. A murit pe 17 noiembrie 2025, la 73 de ani.
Despre Ilie Ilașcu s-au scris cântece la Chișinău, s-au făcut filme, a fost decorat de guvernele României și Republicii Moldova. În Suceava, există o stradă cu numele său.
Ilie Ilașcu a murit, dar a lăsat în urmă o istorie întreagă
Alexandru Tănase, fost avocat al grupului Ilașcu la CEDO: „A fost o persoană absolut dedicată cauzei românești, cert că este unul dintre cei mai sinceri români pe care i-am cunoscut. A fost o persoană incomodă, care niciodată nu a fost până la capăt agreată nici de colegii politici și care, din păcate, a fost dată uitării de conducerile politice ale Republicii Moldova, după eliberarea sa. Numele său a fost cumva șters din toate catastifele istoriei sau din ceremoniile oficiale, niciodată nu a fost pomenit acest grup Ilașcu, pentru a nu deranja Rusia sau pentru a nu scoate din nou în evidență că Republica Moldova totuși a opus rezistență Federației Ruse.
Cert e că generațiile tinere nu cunosc, în mare parte, cine a fost Ilie Ilașcu și rolul important pe care l-a avut grupul Ilașcu în preîntâmpinarea extinderii acțiunilor militare și a războiului în alte regiuni ale Republicii Moldova, cum ar fi raionul Slobozia.
A fost un simbol al rezistenței împotriva imperialismului rusesc și nu cred că ar trebui să limităm asta doar la perioada în care a activat el în Transnistria. Este un simbol al ultimului secol, o persoană mai pronunțată, cu opțiuni pro-românești, care și-a sacrificat viața, în linii mari, pentru idealurile sale. Noi nu am cunoscut acea frază pe care a rostit-o el, „Iubesc poporul român”, care va dăinui peste secole, va fi un fel de plată morală chiar și pentru politicienii care au fost la putere în acea vreme.
În momentul când trupele de cazaci au atacat autoritățile Republicii Moldova, noi nu aveam armată la acea vreme, nu aveam capacitatea de a rezista militar împotriva Rusiei. Și s-au constituit mai multe poluri de rezistență, care încercau cumva să acorde sprijin autorităților constituționale de la Chișinău, aflându-se în Transnistria. Sigur că acțiunile care s-au întreprins acolo nu le vom cunoaște niciodată, deoarece ele sunt în mare parte secretizate. Probabil serviciile specializate ar putea oferi mai multe informații, dar nu sunt sigur că o vor face.
Ei au fost arestați pe ultima sută de metri. Arestarea lor nu mai avea nicio rațiune militară sau de alt gen. A fost o acțiune pur politică. Era necesar de a crea imaginea României și a Chișinăului de state teroriste, care au intrat cu forța armată și au încercat să organizeze o acțiune de genocid în teritoriile ocupate, ceea ce este un fals.
La ace avreme, Federația Rusă avea o cu totul altă poziție internațională și capacitățile sale de a manipula opinia publică internațională era cu mult peste capacitățile noastre de a reacționa la aceste manipulări. La acea vreme, pentru o scurtă periodă de un an sau doi, ei au reușit să creeze o astfel de percepție. Asta nu se-a întâmplat fără concursul guvernului de la Chișinău, care niciodată nu a avut o poziție în acest sens. Pe de o parte, se vorbea despre integritate teritorială, iar din altă parte se discuta pe ascuns cu Moscova și s-a ajuns la acel moment rușinos când președintele Snegur a ciocnit cupa de șampanie cu Boris Elțîn în timp ce oamenii mureau în Tiraspol.
Crearea grupului Ilașcu și arestarea lui a fost necesară ca element politic. Pe de o parte, pentru a pune presiune pe Chișinău, iar pe de altă parte, de a convinge întreaga lume că adevărații teroriști nu sunt cei care au venit cu forța armelor, și anume forțele de ocupație rusești, ci cei care au încercat să opună rezistență și nu au dorit să accepte anexarea acestor teritorii sau menținerea sub orbita imperială rusească."
