Discursul urii și dezinformarea au devenit tot mai prezente în spațiul public, iar rețelele sociale le pot amplifica într-un timp record. Mai mult, acestea pot, în anumite contexte, să alimenteze actele de violență. Ca să înțelegem cum ajunge ura să fie noul normal în aceste zile pe care le trăim acum ne întoarcem puțin în istorie. Doar așa putem afla răspunsurile pe care le căutăm.
Gropile comune din Pădurea Vulturi, drama unei generații
Cartea „1941. Gropi comune în Pădurea Vulturi” este o radiografie a felului în care propaganda poate influența gândirea unei societăți și mersul istoriei. Autorii volumului sunt cercetători în Memoria Holocaustului, la Institutul Elie Wiesel din București, și colonelul Irinel Rotariu, până în 2025 prim-procuror militar la Parchetul Militar Iași.
În pădurea Vulturi, din comuna Popricani, la câțiva kilometri de Iași, cercetările inițiate de Institutul Elie Wiesel au dus la descoperirea a două gropi comune în care erau evrei uciși în anul 1941. Prima groapă, identificată în 2010, conținea rămășițele a 36 de persoane. În 2019, a fost descoperită o a doua groapă, în care au fost găsite rămășițele a cel puțin 22 de persoane, între care femei, tineri și copii.
Colonelul magistrat Irinel Rotariu este cel care a coordonat ancheta penală, de altfel prima anchetă de genocid postcomunistă, însă fără condamnare, având în vedere că aceia care ar fi putut răspunde penal pentru fapte nu mai erau în viață la momentul investigațiilor. Am mers cu el în zona unde s-au făcut săpăturile. „Gropile se află la circa 20 m, în această direcție în care arăt cu mâna. Îmi este greu să descriu locul, fără să-l vedem. Între doi versanți este un loc ascuns, un loc în care autorii, cei care au săvârșit această crimă, au încercat să ascundă faptele comise. Conștienți de enormitatea crimei pe care o săvârșesc, discutăm despre infracțiunea de genocid”, a spus pentru Euronews România colonelul Irinel Rotariu, procuror militar în cadrul Parchetului Militar Iași.
Elisabeth Ungureanu, cercetător, Institutul Elie Wiesel: „Nu aveam speranțe foarte mari, dar am avut noroc, iar norocul a venit imediat după ce l-am cunoscut pe Vasile Enache, martorul ocular, martorul ocular al acelor vremuri, martorul ocular al masacrului la care a luat parte și care, după șapte decenii, ne-a arătat locul faptei, așa cum își aducea el cel mai bine aminte. Și nu am săpat în zadar”.
În zonă, mai fuseseră făcute analize însă lucrările nu continuaseră. Doctorul în arheologie Neculai Bolohan a fost cel desemnat pentru cercetarea terenului unde existau mărturii că ar putea fi gropile comune: „Ce am făcut noi mai departe? Am continuat săpăturile începute de profesorul Sanie. Întâmplarea a făcut ca în locul din care am alunecat să fi fost un cireș. Rozătoarele au făcut o cale de acces subterană și au trecut pe marginea vestică a contextului funerar. Astfel, pe acest canal, alături de boabe și semințe de cireș, am găsit și primele resturi osteoarheologice de om. De aici, mai departe, a urmat groapa comună”.
Când arheologia s-a transformat în anchetă
Cercetarea a continuat centimetru cu centimetru. Într-o seară, după decopertări succesive, a apărut prima calotă craniană. Ceea ce la început fusese o cercetare arheologică a devenit investigarea unui context funerar.
Colonelul Irinel Rotariu, procuror militar în cadrul Parchetului Militar Iași, ne-a confirmat asta: „Descoperirea femeilor a fost pentru mine un indiciu că autorii au acționat, pe de o parte, pentru uciderea unor persoane din motive etnice. Și mai ales prezența copiilor a constituit un indiciu al infracțiunii de genocid”.
Adrian Cioflâncă, cercetător al istoriei Holocaustului: „Violențele antisemite de atunci au legătură strictă cu războiul, prin faptul că autoritățile antonesciene consideră acesta un moment prielnic pentru a rezolva într-o manieră radicală problema evreiască. Războiul permitea autorităților să disimuleze politicile antisemite în spatele limbajului necesității militare, invocând imaginare situații de securitate”.
Euronews România vă prezintă, în mai multe episoade, drama evreilor găsiți în gropile comune de la Iași și cum am aflat despre moartea acelor oameni datorită eforturilor făcute de un grup de cercetători și investigatori.
