Astăzi începe un nou an universitar, iar zeci de mii de tineri intră pentru prima dată în amfiteatre. În spatele festivităților de deschidere rămâne însă o întrebare mult mai complicată: câți dintre copiii care intră în sistemul românesc de educație ajung, în cele din urmă, să termine o facultate și să își găsească locul pe piața muncii?
Despre învățământul preuniversitar și cel universitar vorbim adesea ca despre două sisteme diferite. În realitate, ele sunt părți ale aceluiași traseu. Studentul care intră astăzi în anul I este elevul format de școală în ultimii 12 ani, iar profesorii care predau în școli sunt, la rândul lor, formați de universități.
Datele arată însă pierderi importante de-a lungul acestui traseu.
La PISA 2025, mai mult de jumătate dintre elevii români de 15 ani – 52% – nu ating nivelul minim de competență la matematică. La lectură sunt sub nivelul minim 48%, iar la științe 46%. Rezultatele la matematică și științe au rămas apropiate de cele din 2022, în timp ce la lectură România a pierdut 16 puncte.
Diferența față de restul Europei se vede și mai târziu. Doar 23% dintre românii cu vârste între 25 și 34 de ani au studii terțiare, în timp ce media Uniunii Europene este de 44,8%. La celălalt capăt, 19,2% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani nu lucrează, nu învață și nu participă la niciun program de formare – cea mai ridicată rată NEET din Uniunea Europeană.
Unde îi pierde România pe acești tineri?
Este una dintre întrebările ediției Euroeducația dedicate începutului de an universitar.
Discuția va urmări întregul traseu, de la școală la facultate și apoi la primul loc de muncă. Ce se întâmplă cu elevii care ajung la universitate cu lacune acumulate în anii de școală? Cum poate fi redus deficitul de profesori și în ce măsură revenirea la programele de licență cu dublă specializare poate fi o soluție? Cum îi convingem pe absolvenții foarte buni să aleagă cariera didactică?
O altă temă este legătura dintre universități și piața muncii. Cât de repede își pot adapta facultățile programele la o economie și la profesii care se schimbă accelerat? Ce ar trebui să știe un elev înainte de a-și alege facultatea și cât de devreme ar trebui să înceapă consilierea în carieră? Ar trebui să aleagă după ceea ce îi place, după ceea ce știe să facă bine sau după șansele de angajare?
Ediția va aborda și o altă problemă a sistemului universitar: păstrarea tinerilor în cercetare și în cariera academică. Ministerul Educației și Cercetării a anunțat un nou program de până la 500 de burse postdoctorale, în valoare de 4.000 de lei lunar, pentru maximum doi ani, precum și viitorul program „Primul loc de muncă în cercetare”.
Miza este crearea unei continuități între doctorat, cercetarea postdoctorală și obținerea unui loc stabil în universități sau institute de cercetare.
Sunt suficiente însă finanțarea și programele dedicate pentru ca un tânăr foarte bun să aleagă o carieră academică în România?
Despre toate aceste teme discutăm la Euroeducația cu Mihnea Costoiu, rectorul Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, prof. univ. dr. Liviu George Maha, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și prof. univ. dr. Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai și fost ministru al Educației.
De la clasa pregătitoare până la primul loc de muncă, pentru un tânăr nu există „preuniversitar”, „universitar” și „piața muncii”. Există un singur traseu: educația.
