Unul din patru adolescenți a jucat la păcănele sau a făcut pariuri sportive, arată o cercetare realizată de către Centrul de Studii în Idei Politice.
Aproape un sfert dintre aceștia au început chiar înainte de 14 ani, iar cei mai mulți sunt influențați de publicitatea online a acestor jocuri și de anturaj.
Datele arată că peste 22% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani au participat cel puțin o dată la jocuri de noroc.
Aproape un sfert dintre respondenții studiului au declarat că au început să joace chiar înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.
Jocurile preferate sunt păcănelele online și pariurile sportive, urmate de jocurile de cazino. Potrivit cercetării, acestea sunt jocurile cele mai des asociate cu dezvoltarea comportamentelor problematice, adică a adicției.
„Jocul de noroc în rândul liceenilor are o componentă foarte socială 03:40 MUSCĂ 03:42 Aproximativ 60% au spus că fie prietenii, fie colegii i-au convins.”, a declarat Vlad Bujdei-Tebeica, coordonator al Centrului de Studii în Idei Politice.
Studiul arată că cei cu expunere ridicată au o probabilitate cu pese 10% mai mare de a practica jocuri de noroc față de cei care nu sunt expuși la reclame.
„Nevoia lor de acțiune, nevoia de a ieși în evidență, nevoia de a aparține unui grup și de a fi fidel comportamentelor grupului îi determină să joace. La început să joace din curiozitate și din divertisment, iar apoi această nevoie se instalează foarte rapid și ajung dependenți de jocuri.
Adicția de jocuri de noroc este exclusiv psihologică. Asta înseamnă că sevrajul se va manifesta printr-o iritabilitate, printr-o nevoie imperioasă de a juca, printr-o presiune psihică care-l va determina pe adolescent să recurgă la același comportament pentru a se liniști ”, a declarat Keren Rosner, psiholog.
Statul nu are politici publice de prevenție adresate minorilor. Spre exemplu, nu există campanii naționale de educație cu privire la riscurile jocurilor de noroc și nu există programe în școli dedicate acestui subiect, mai arată studiul.
În lipsa unor măsuri reale din partea statului, șansa acestor adolescenți este să fie ajutați de un adult din viața lor, care observă acest comportament și care poate să-l sfătuiască, chiar să-l îndrume către un psiholog.
