Alegerile din Serbia au produs un rezultat care va rămâne, aproape sigur, în istorie drept unul dintre cele mai importante momente de cotitură politică din istoria modernă a țării.
„Lista Studenților” a obținut o victorie categorică și și-a asigurat majoritatea absolută în Parlament, câștigând 140 dintre cele 250 de mandate.
Partidul Progresist Sârb (SNS), care a dominat până acum scena politică a țării, a obținut 104 mandate și, pentru prima dată în aproape 14 ani, trece în opoziție.
Sfârșitul dominației politice a lui Aleksandar Vucic în Serbia
De la venirea la putere a Partidului Progresist Sârb (SNS), Aleksandar Vucic și formațiunea sa politică au dominat aproape în totalitate viața politică din Serbia. SNS a controlat puterea executivă, a beneficiat de majorități parlamentare solide și a dominat politica locală.
Totodată, printr-o rețea extinsă de alianțe politice și instituționale, partidul a influențat în mare măsură competiția politică din țară. Timp de peste un deceniu, partidele de opoziție au încercat în repetate rânduri să pună capăt acestei dominații, însă fără succes.
Paradoxul acestei schimbări politice majore este că SNS nu a fost învins de opoziția tradițională.
A fost învins de studenți
„Lista Studenților” s-a transformat dintr-o mișcare apărută în urma mai multor luni de proteste studențești în principala forță politică a țării, transformând o revoltă socială într-o victorie electorală.
Astfel, mișcarea studențească a reușit ceea ce partidele tradiționale de opoziție din Serbia nu au putut realiza timp de peste un deceniu: să pună capăt dominației politice a lui Aleksandar Vucic.
Prin urmare, rezultatul alegerilor ar trebui interpretat și ca un referendum privind cei 14 ani de guvernare ai Partidului Progresist Sârb (SNS).
„Lista Studenților” schimbă radical configurația politică a Serbiei
O mare parte a electoratului nu a votat doar pentru un anumit grup de candidați sau pentru un anumit program politic.
Alegătorii au votat împotriva unui model de guvernare care ajunsese să fie asociat cu personalizarea puterii, concentrarea acesteia în mâinile unui grup restrâns, controlul politic asupra instituțiilor și mass-mediei, precum și cu o profundă polarizare a societății.
Mișcarea studențească a reușit să reunească diferite forme de nemulțumire, de la revendicări privind responsabilitatea instituțiilor și respectarea statului de drept până la solicitări mai ample de schimbare politică.
Faptul că niciun alt partid mic nu a reușit să depășească pragul electoral de 3% face ca rezultatul să fie cu atât mai spectaculos. Peisajul politic tradițional al Serbiei a dispărut practic, fiind înlocuit de două forțe politice dominante: „Lista Studenților” și SNS.
Acesta este un alt indiciu al amplorii schimbării politice.
Partide care au făcut parte constant din viața parlamentară a Serbiei au rămas acum în afara Legislativului. În același timp, „Lista Studenților” nu doar că a devenit cea mai mare forță politică din țară, ci a obținut și suficiente mandate pentru a guverna singură.
Alianțele politice ale lui Vucic cu minoritățile etnice, afectate de rezultatul alegerilor
Rezultatul alegerilor din Serbia a afectat și alianțele politice construite de Aleksandar Vucic cu partidele minorităților etnice, care l-au susținut timp de aproape 15 ani. Principala excepție a fost blocul politic albanez, care nu a făcut niciodată parte din coaliția sa de guvernare.
Alianța Maghiarilor din Voivodina (SVM), un aliat tradițional al Partidului Progresist Sârb (SNS), a obținut doar trei dintre cele cinci mandate parlamentare pe care le-ar fi putut câștiga. Rezultatul sugerează că o parte a electoratului maghiar s-ar fi orientat către „Lista Studenților”.
În același timp, comunitatea bosniacă va avea doar doi reprezentanți în Parlament, unul dintr-o formațiune care a colaborat anterior cu Vucic și altul din opoziție. Coaliția albaneză a obținut, la rândul său, două mandate.
Astfel, rețeaua de alianțe politice pe care Vucic s-a bazat pentru a-și consolida puterea a fost slăbită considerabil.
Victoria „Listei Studenților” din Serbia, salutată de liderii europeni
Victoria „Listei Studenților” a fost salutată de mai mulți lideri europeni, printre care Antonio Costa, președintele Consiliului European, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Marta Kos, comisarul european pentru extindere. De asemenea, președintele României, Nicușor Dan, și premierul Ungariei, Péter Magyar, au transmis mesaje de felicitare.
De-a lungul anilor, Uniunea Europeană a urmărit îndeaproape situația politică din Serbia, în special problemele legate de statul de drept, funcționarea instituțiilor și organizarea alegerilor.
Reacțiile oficialilor europeni sugerează că victoria mișcării studențești ar putea marca începutul unei noi etape în relațiile dintre Belgrad și Bruxelles.
Reacția premierului ungar Péter Magyar are o semnificație aparte, având în vedere că Ungaria a fost unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Aleksandar Vucic în perioada guvernării lui Viktor Orban, învins la alegerile din aprilie 2026.
Schimbările politice din cele două țări ar putea influența atât relațiile dintre Belgrad și Budapesta, cât și echilibrul politic din regiune.
„Lista Studenților”, în fața provocărilor guvernării
Pentru reprezentanții „Listei Studenților”, rezultatul alegerilor înseamnă mai mult decât simpla înlocuire a unui guvern cu altul.
Dejan Šoškić, profesor la Facultatea de Economie și una dintre figurile importante asociate mișcării studențești, a descris victoria drept un moment istoric.
„Sunt mândru de studenții care ne-au adus în această situație istorică, în care Serbia s-a eliberat, în care Serbia are șansa de a deveni din nou o societate democratică și liberă”, a declarat Šoškić.
La rândul său, academicianul și profesorul Radomir Saičić, candidat al formațiunii „Lista Studenților – Studenții câștigă”, a declarat că cetățenii Serbiei au demonstrat curaj și dorință de schimbare, subliniind că „munca serioasă și construirea unei noi Serbii încep de mâine”.
Cu toate acestea, câștigarea alegerilor reprezintă doar primul pas. „Lista Studenților” se confruntă acum cu provocarea de a transforma o mișcare de protest într-o forță politică capabilă să guverneze. Formațiunea va trebui să alcătuiască un guvern, să reformeze instituțiile și să stabilească politici clare în domenii precum economia, politica externă, integrarea europeană, protecția socială și statul de drept.
