Salvatorii montani sunt la un telefon distanță, iar intervențiile lor fac diferența între viață și moarte. De cele mai multe ori, cu eforturi supraomenești. Salvamont România funcționează cu mai puțin de 20% din personalul operativ necesar pentru asigurarea permanenței. Cu toate acestea, serviciul reușește să răspundă tuturor solicitărilor. Salvatorii fac ore suplimentare, neplătite, iar voluntarii vin de acasă la orice oră din zi sau din noapte.
Eroii-salvatori de pe munte sunt din ce în ce mai puțini. La Brașov, salvamontiștii au de trei ori mai multe cazuri față de acum câțiva ani.
„Un accident pe munte se poate întâmpla în orice moment, la orice oră din zi și din noapte, iar pentru ca salvamontiștii să intervină prompt este nevoie de personal. Dacă două accidente au loc în același timp, este nevoie de salvatori care să vină de acasă, din timpul lor liber, și să participe la acțiuni, iar orele suplimentare pe care le fac nu sunt plătite”, explică Alexandru Ichim, jurnalist Euronews.
La Brașov ar fi nevoie de 120 de salvatori montani. Sunt doar 17
La Brașov sunt de șapte ori mai puțini salvamontiști față de normele de funcționare, care prevăd că o formație este alcătuită din minimum șase salvatori.
„La nivelul serviciului județean avem patru formații, pentru că județul Brașov e foarte întins ca areal montan. Asta ar însemna undeva la 120 de salvatori montani, conform normelor. Noi avem 17 salvatori montani”, spune Sebastian Marinescu, șeful Serviciului Salvamont Brașov.
În perioadele în care numărul intervențiilor crește foarte mult, salvamontiștii sunt nevoiți să apeleze inclusiv la colegii din alte servicii.
„Încercăm să prioritizăm în funcție și de gravitate, de personalul disponibil, de voluntari și, în momentul în care suntem suprasolicitați, cum s-a întâmplat la maratonul Transylvania 100 în luna mai, am solicitat sprijinul echipelor din celelalte servicii”, explică Sebastian Marinescu.
Salariile mici și posturile blocate îi descurajează pe cei care vor să devină salvamontiști
Angajările sunt de multe ori blocate, iar atunci când se organizează concursuri sunt foarte puțini cei care aleg să devină salvatori montani.
„Salariul, comparativ cu munca depusă de noi, pot spune că este destul de mic, comparativ cu alte joburi unde nu ai riscuri așa de mari”, spune salvamontistul Alexandru Luca.
Șeful Salvamont Brașov spune că problema este accentuată de grila de salarizare și de modul în care sunt recompensate riscurile asumate de salvatori.
„Grila de salarizare, posturile blocate și activitățile care nu sunt recunoscute corespunzător, adică sporul de periculozitate, care e plafonat undeva la 300 de lei, echivalat cu sporul pe care îl are un funcționar public, îi demotivează foarte mult pe oameni să se angajeze”, spune Sebastian Marinescu.
Voluntarii sunt chemați de acasă atunci când salvatorii nu mai fac față
Atunci când salvatorii sunt copleșiți de numărul mare de cazuri și de intervențiile dificile, voluntarii sunt cei care le sar în ajutor.
„Destul de des am fost chemat de acasă, din timpul meu liber, să ajut la acțiuni, pentru că aici nu sunt așa mulți oameni angajați”, spune salvamontistul Radu Bulgărea.
Pentru mulți dintre cei care aleg această meserie, pasiunea pentru munte cântărește mai mult decât remunerația.
„Este pasiune mai mult. Îmi place muntele de când sunt mic, îmi place ceea ce fac și nu mă atrage salariul pe care îl am. Nu o fac pentru salariu. Nu mi se pare că salariul este pe măsură”, spune Radu Bulgărea.
Peste 8.000 de persoane au fost salvate anul trecut în urma intervențiilor Salvamont România, în cadrul a peste 7.000 de acțiuni desfășurate la nivel național.
