Un angajat român lucrează de-a lungul vieții mai puțin decât alți europeni. În schimb, muncește mai multe ore pe săptămână, arată datele Eurostat. Experții pun acest paradox pe seama lipsei concediilor, a joburilor suplimentare luate din cauza salariilor mici, dar și a unei culturi a muncii moștenite din comunism, în care angajatul face așa cum spune șeful.
În medie, săptămâna de muncă a unui român are 38,2 ore, cu peste două ore mai mult decât media europeană, de 35,9 ore. În Olanda, în schimb, media este de numai 31,9 ore pe săptămână.
Cu toate acestea, un român petrece în câmpul muncii cu cinci ani mai puțin decât media europeană și cu aproape 12 ani mai puțin decât un angajat din Olanda.
Salariile mici îi determină pe români să muncească mai mult
Românii spun că, din cauza veniturilor mici, sunt nevoiți să lucreze mai mult, iar pentru unii concediile au devenit un lux.
„Nu știu dacă mulți dintre noi, care muncim cinstit, putem să ne mai permitem un concediu cum trebuie. (...) Românii lucrează normal și cum trebuie, dar nu sunt respectați”, spune un bărbat.
Un alt angajat vorbește despre efectele pe care le poate avea, în timp, acest ritm de muncă.
„Dacă ai salariu mic, vrei să lucrezi și mai mult, după ești foarte obosit și, dacă nu ai nici concedii prea bune, la fel, ești demoralizat și mă gândesc că totul se adună și devine o problemă”, spune acesta.
Alții cred că diferențele dintre România și statele din vestul Europei țin și de condițiile de muncă și de nivelul salariilor.
„Au programul mai lejer și probabil salariile mai mari ca noi”, spune o femeie.
„Știu că românii sunt foarte muncitori când li se cere asta. Trebuie să știi să-i motivezi și atunci ei își fac treaba”, afirmă o altă femeie.
Sociolog: Există un risc real de burnout
Paradoxul ar putea avea și o explicație simplă: intensitatea muncii din timpul săptămânii nu le mai permite românilor să rămână la fel de mulți ani în câmpul muncii, iar mulți ajung să se pensioneze anticipat.
Realitatea ascunde însă și o cultură nesănătoasă a muncii, alimentată de salariile mici, care îi determină pe oameni să își caute un al doilea loc de muncă, de lipsa concediilor și de orele petrecute peste program, explică sociologii.
„Este un risc real și confirmat, statistic și științific, legat de burnout, de quiet quitting, de efecte pe termen mai lung. Ni se trage, sigur, și din comunism această cultură a obedienței și a sabotării în același timp prin comportamente contraproductive, adică noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, explică Mara Stan, sociolog specializat în sociologia muncii.
Munca la negru și la gri, o altă explicație
Economiștii explică fenomenul și prin prisma muncii la negru sau la gri, încă răspândită pe piața muncii din România. În unele situații, orele suplimentare nu sunt plătite oficial.
„Se poate întâmpla să nu se plătească orele suplimentare sau să se plătească într-o zonă din aceasta de gri. De obicei, unii patroni mai dau niște bani în plicuri, bani care sunt mai puțin fiscalizați”, explică economistul Adrian Bența.
Acesta atrage atenția că fenomenul are consecințe și asupra finanțelor publice.
„Întotdeauna plățile acestea la negru sau la gri afectează bugetul de stat. Asta înseamnă mai puțini bani la bugetul de stat”, spune economistul.
Experții spun că țări din vestul Europei, precum Olanda, au dezvoltat o cultură a muncii bazată mai degrabă pe calitatea și eficiența orelor lucrate decât pe numărul lor.
În același timp, există un accent mai mare pe pauze, concedii și echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
