Regii care nu au mai urcat pe tron. Moștenitorii monarhiilor abolite din Europa

De Euronews  •  

Distribuie

DIMENSIUNE TEXT

Moartea Reginei Elisabeta a II-a a pus capăt uneia dintre cele mai lungi ucenicii din lume, iar prin ucenicie înțelegem lunga perioadă de timp în care Prințul Charles, actualul Rege Charles al III-lea, a așteptat în anticamera domniei.

Pentru mulți dintre europeni, importanța acordată de britanici succesiunii la tronul Regatului Unit poate părea stranie, deoarece de-a lungul secolelor XIX și XX, majoritatea statelor de pe continent au abolit monarhia.

Doar 12 țări din Europa mai au în fruntea lor monarhi. Acestea sunt Andorra, Belgia, Danemarca, Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Vatican și Regatul Unit al Marii Britanii.

Însă în toate statele care au abolit monarhia mai trăiesc descendenți ai ultimilor regi. Sunt oameni care își văd de viețile lor acum normale, departe de protocol, etichetă și atenție publică, conștienți că de-ar fi stat altfel lucrurile, probabil acum ar fi fost la rându-le precum Charles al III-lea. Iar amuzant este că aproape toți acești posibili regi sunt înrudiți cu familia regală a Regatului Unit.

Albania

Ultimul rege al Albaniei a fost al doilea rege al țării într-o oarecare măsură. Chiar dacă Regatul Albaniei a fost condus în Evul Mediu de regi, în prima jumătate a secolului XX lucrurile au stat ușor distinct.

În ultimul secol, Albania a avut de două ori monarh în fruntea statului. Prima dată a fost chiar înainte de Primul Război Mondial, după obținerea independenței statale, în 1912. A doua oară când în fruntea statului a stat un monarh a fost când președintele Zog s-a autonumit rege, în 1928, o domnie care a luat sfârșit odată cu invazia Italiei, din 1939. În prezent, nepotul lui Zog, Leka al II-lea, este succesorul la tron. Acesta a fost diplomat, dar și consilier politic al președintelui Albaniei.

Austro-Ungaria

Sfârșitul Primului Război Mondial a dus la dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în 1918. După asasinarea din 1914 a lui Franz Ferdinand, tronul a fost preluat de Karl I, iar nepotul său, Karl von Habsburg este astăzi moștenitorul natural al fostului Imperiu. Karl a fost membru al Parlamentului European al Austriei și a crainic al unei emisiuni de televiziune.

Bulgaria

Bulgaria a organizat un referendum pentru abolirea monarhiei în 1946. Un procent de 95,6% din populația țării a votat în favoarea abolirii. Ulterior scrutinului, țarul Simeon al II-lea a fost forțat să părăsească țara.

Deși poate părea surprinzător, Simeon al II-lea trăiește, pentru că monarhul avea doar șase ani în 1943, când a preluat puterea de la tatăl său. Alături de Dalai Lama, cei doi sunt singurii șefi de stat în viață care au trecut prin cel de-Al Doilea Război Mondial. Chiar dacă nu a stat la cârma statului în calitate de rege, Simeon al II-lea a revenit în Bulgaria, a avut o carieră politică și a condus guvernul Bulgariei între 2001 și 2005.

Franța

Situația Franței este ușor mai complicată. Sunt 4 persoane care pretind a fi moștenitorii tronului francez. Este cumva firesc, ținând cont că procesul de a pune capăt monarhiei în Franța a fost unul dintre cele mai complicate din Europa.

Prima persoană care are pretenții la succesiune este Ludovic Alphonse de Bourbon sau Ludovic al XX-lea. El este moștenitorul direct al tronului lui Ludovic al XIV-lea, care a murit în 1715.

Problema este că Ludovic XX este înrudit cu Ludovic al XIV-lea prin intermediul fiului său, Filip al V-lea, care a renunțat la tronul Franței, pentru a deveni rege al Spaniei. Ceea ce îl face pe Ludovic al XX-lea potențial succesor al tronului spaniol. Dar și acest lucru este complicat, deoarece bunicul său, Infante Jaime, a renunțat la dreptul de a urca pe tron.

De asemenea, Ludovic al XX-lea nu este singurul moștenitor la tron, căci după Revoluția franceză din 1830, Carol al X-lea a ieșit din schema regală și a fost înlocuit de Ludovic-Filip, vărul său și duce de Orléans. Așa a început scurta perioadă de domnie a Casei Orléans, al cărei cel mai vârstnic moștenitor este Jean, Conte de Paris, sau Jean al IV-lea.

Dar asta nu este tot. Aproape două decenii mai târziu, Casa Orléans a fost dată jos în timpul Revoluției franceze din 1848. La conducere, locul Casei Orléans a fost ocupat de Ludovic-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoléon. Acesta fusese împărat înainte de cele două revoluții și are la rândul său câțiva moștenitori.

Cel mai bătrân moștenitor în viață al lui Napoléon este Carol Napoléon, un politician francez. Dar nici măcar el nu este în mod certc moștenitorul, deoarece tatăl său a stipulat clar în testamentul său că dorește ca nepotul său să îi succeadă la conducerea Casei Napoléon. Astfel, Jean-Christophe Napoléon este moștenitorul real. Da. Deloc complicat. Nu-i așa că The Crown pare un banal picnic în familie acum?

Georgia

Ok. Acum putem respira ușurați. Georgia are doar doi potențiali moștenitori la tron. Monarhia a luat sfârșit în Georgia odată ce a devenit parte a Imperiului Rus, în 1801.

Nugzar Bagration-Gruzinsky este descendentul în viață al lui George al XII-lea, ultimul rege al Georgiei, care a murit în 1800. David Bagration de Mukhrani, pe de altă parte, este descendentul familiei Bagrationi, care are legături cu o ramură mai veche a monarhiei georgiene.

Toate diferențele dintre acești doi potențiali moștenitori ai tronului georgian au fost lăsate deoparte atunci când David s-a căsătorit cu fiica lui Nugzar, combinând astfel liniile genealogice ale familiilor.

Germania

Germania este o țară ușor mai complexă, deoarece înainte de 1918 imperiul a avut mai multe regate în componență, precum Bavaria și Prusia. Însă pentru a păstra lucrurile simple, ne menținem atenția doar asupra așa-zisului succesor la conducerea Imperiului German.

Ultimul împărat german a fost Wilhelm al II-lea, care a domnit până în 1918. După Primul Război Mondial, o revoluție a transformat regiunea în Republica parlamentară de la Weimar.

Stră-strănepotul lui Wilhelm al II-lea este Georg Friedrich Ferdinand. De asemenea, el este al patrulea strănepot al Reginei Victoria a Regatului Unit. În comparație cu majoritatea celorlalți pretendenți la tron, el a preferat să nu fie extrem de prezent în spațiul public și să se bucure de palatele lăsate moștenire de familia sa de sânge albastru.

Grecia

Grecia a organizat un referendum în 1973 pentru a aboli monarhia, după o perioadă plină de tulburări interne. Grecia a devenit astfel ultima țară europeană care a renunțat la monarhie.

La acel moment, monarhul aflat în fruntea statului era Constantin al II-lea. El a trăit în exil înainte de reveni în Grecia pentru Jocurile Olimpice din 2004, hotărând să nu mai părăsească țara.

Italia

Din 1861, de la unificarea Italiei și până în 1946, țara a fost condusă de Casa Savoia. Monarhia italiană a fost abolită după cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind una dintre consecințele sprijinului acordat de rege dictatorului Benito Mussolini.

În prezent, Vittorio Emanuele, fiu al lui Umberto al II-lea, este unul dintre pretendenții la tronul Italiei. Legitimitatea acestuia la tron este contestată de Aimone, care este stră-stră-strănepotul Regelui Emanuele al II-lea, care a domnit între 1861 și 1878.

Vittorio a trăin în exil în cea mai mare parte a vieții sale, până în 2002, când a revenit. A avut o viață controversată, s-a declarat rege în 1969, a fost acuzat de crimă în 1978, iar în 2006 primit o condamnare la închisoare pentru corupție.

Lituania

Pentru o scurtă perioadă, Lituania și Polonia au fost unite.

În timpul Primului Război Mondial, Wilhelm Karl, Duce de Urach, a fost numit rege al Lituaniei, în 1918, odată cu independența statală.

Cinci luni mai târziu, după capitularea Germaniei în război, s-a terminat și domnia acestuia. Cu toate acestea el are un succesor, în persoana lui Inigo, care a vizitat Lituania pentru prima dată abia în 2009, când avea 47 de ani.

Muntenegru

Monarhia a luat sfârșit în Muntenegru odată cu crearea Iugoslaviei, la finele Primului Război Mondial, în 1918.

Nicolae este moștenitorul în viață al primului și ultimului rege, Nicolae I al Muntenegrului. Până la Nicolae I, regalitatea muntenegreană a jucat și un rol spiritual, ceea ce a însemnat că liderii aveau și calitate de episcopi. Acești prinți-episcopi se numeau vladikas și erau celibatari. Nicolae I și tatăl său au schimbat însă starea lucrurilor, iar el a devenit singurul rege al țării.

Portugalia

Portughezii au renunțat la monarhie în 1910. Ultimul rege al Portugaliei a fost Manuel al II-lea, care nu a avut descendenți. Din acest considerent, succesiunea la tron a fost realizată potrivit arborelui genealogic al regelui Miguel I, a cărui rudă în viață, Duarte Pio, este un politician portughez, susținător al ideii de monarhie.

România

Regele Mihai I al României a fost ultimul rege al României. Însă domnia s-a a fost scurtcircuitată de instalarea comuniștilor la putere, care l-au obligat să plece din țară. Margareta, custode al Coroanei, este fiica cea mare a lui Mihai I. Deși tatăl său a desemnat-o succesoare la tron, Guvernul României nu recunoaște acest act.

Cu toate acestea, nici povestea României nu este atât de simplă. Tronul României este clamat și de Paul Philippe sau Paul al României. El susține că este succesorul de drept, iar Mihai I nu ar fi trebuit să fie rege, deoarece tatăl său - regele Carol al II-lea - a avut un copil cu o altă femeie, înainte de a se naște Mihai. Acel copil este tatăl lui Paul Phillippe. Chiar dacă s-a conformat cu ordinea constituțională actuală, Paul Philippe a fost într-atât de iritat de nerecunoașterea prerogativelor sale regale, încât a dat în judecată statul român pentru ca tatăl său să fie recunoscut drept fiu legitim al lui Carol al II-lea.

Rusia

Una dintre cele mai importante familii regale din Europa a fost cea a Rusiei. Dinastia Romanov a avut însă un sfârșit tragic. În timpul Revoluției din februarie 1917, familia a abdicat, înainte de a fi executată în 1918, probabil la ordinul lui Lenin.

Atât de mulți membri ai familiei Romanov au fost executați odată cu Revoluția Rusă, încât a a persistat confuzia cu privire la succesorul real la tron. Anna Anderson a fost una dintre cele mai vocale persoane. Ea pretins că este Anastasia, ultima fiică a țarului Nicolae al II-lea.

Totuși, Maria Vladimirovna sau Karl Emichof, stră-strănepoata și, respectiv, stră-strănepotul împăratului Alexandru al II-lea, sunt prezumtivii moștenitori ai Dinastiei. Totodată, fiul strănepotului lui Nicolae al II-lea, Alexis Andreievici, ar putea avea deopotrivă pretenții regale.

În orice caz, toți cei trei pretendenți la tronul Rusiei au petrecut o bună parte din timp disputând dacă vor să fie recunoscuți drept succesori ai Romanovilor. 

Serbia și Iugoslavia

Atât Serbia cât și Iugoslavia au același pretendent la tronurile lor. Când Serbia a devenit parte a Iugoslaviei în 1918, Regele Petru I al Serbiei a devenit Regele Petru I al Iugoslaviei, rege al sârbilor, croaților și slovenilor.

În 1945, Regele Petru al II-lea a pierdut tronul Iugoslaviei. Ulterior, a fost creată Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Fiul Regelui, Alexander, a crescut în Marea Britanie și, în mod evident, crede în restaurarea monarhiei pe meleagurile natale.

Distribuie

Taguri