Sistemul de justiție din România a cunoscut după evenimentele din 1989 încercări repetate de reformă. Dar și cosmetizări decise de clasa politică care, prin modificarea legislației de profil, a provocat adevărate perioade de regres în domeniul independenței justiției și luptei împotriva corupției.
Reforma în justiție a început imediat după schimbarea regimului politic în ‘89. Atunci se abrogă pedeapsa capitală, se fac modificări ale principalelor coduri când se reintroduc calea de atac a apelului și curțile de apel. Apar în paralel legile de organizare judecătorească, de organizare și statut a avocaților, a notarilor publici, a celorlalte categorii de profesii conexe.
Primii pași post-decembriști în Justiție
- 1989 - abrogarea pedepsei cu moartea
- 1992 - se adoptă legea de organizare judecătorească
- 1993 - se fac primele modificări a Codurilor civile și penale
- 1995 - se adoptă legea statutului avocaților
- 1995 - se adoptă legea notarilor publici
Însă, abia la 12 ani de la Revoluție se fac primii pași în lupta anticorupție, prin adoptarea unor legi specifice pentru procurorii și forțele de poliție anticorupție. În 2004 apar procurorii și polițiștii meniți să lupte împotriva crimei organizate, dar și poliția judiciară.
Primele mecanisme anti-corupție, la 12 ani de la Revoluție
- 2002 - se crează procurorii anti-corupție (PNA)
- 2004 - apar procurorii și polițiștii de crimă organizată
- 2004 - se înființează poliția judiciară
- 2007 - apar consilierii de integritate
Altfel au stat lucrurile cu independența judecătorilor. În anii 90 și primii ani după 2000, CSM a funcționat doar formal, ca o anexă a ministerului Justiției, care o și conducea, în timp ce Senatul selecta magistrații care să intre în componența acestei instituții. Recrutarea magistraților și avansarea lor în sistem se făcea tot prin Ministerul Justiției.
Numirea în funcție de conducere la instanțe se făcea de către CSM, dar la propunerea ministrului numit politic. Iar la parchete chiar de către ministru. Presiunea asupra activității acestora era cu atat mai mare cu cât ministrul de resort dispunea după bunul plac de informațiile strânse despre magistrați de propriul sau serviciu de informații, SIPA, iar Inspecția Judiciară era în subordinea aceluiași ministru. Rezultatul a fost unul dezastruos pentru sistem: în 2003 de exemplu, a fost instrumentat doar un singur dosar de corupție care viza un om politic, și doar câțiva magistrați au condamnați, cu suspendare pentru aceeași infracțiune, încrederea populației în justiție ajungând la doar 22%.
Justiția, controlată politic în anii ‘90
Atribuțiile Ministrului Justiției 1990-2003
- Șeful CSM
- Decide cine merită recrutat și cine avansat în magistratură
- Propune CSM numirile în funcțiile de conducere din instanțe
- Numește direct șefii parchetelor
- Controlează SIPA, serviciul de informații al MJ
- Controlează Inspecția Judiciară
În acest context, cea mai importantă reformă în sistem a avut nevoie de presiuni politice externe, cele ale ambasadelor și autorităților Uniunii Europene. Au fost dublate la acea vreme de o mișcare de revoltă din interior, manifestată prin greve și prin sindicalizarea profesiei prin apariția unor „asociații profesionale” în țară. Noile coduri adoptate în 2004 și modificate în 2005, dar și MCV-ul impus de Bruxelles au îmbunătățit treptat situația. CSM a ieșit de sub autoritatea MJ. Magistrații din rândurile sale devin aleși de către colegii lor, iar președintele este tot un magistrat. Recrutarea și cariera judecătorilor și procurorilor trece sub autoritatea CSM. Președintele statului capătă atribuția de numire a noilor judecători și procurori. CSM organizează și concursul de ocupare a funcțiilor de conducere la ICCJ, iar președintele poate face numirile dintre propunerile formulate de CSM.
Revanșa CSM, în plin MCV și proces de aderare la UE
- independență față de MJ
- președinția Consiliului, asigurată de un magistrat, nu de ministru
- atribuții de recrutare și carieră
- propune șefului statului numele pentru funcțiile de conducere
Principiul independenței procurorilor în soluțiile date este pentru prima oară reglementat. Dosarele încep să fie repartizate aleatoriu, iar judecătorul de caz nu poate fi schimbat pe parcursul procesului. Principiul independenței procurorilor în soluțiile date este pentru prima oară reglementat. Se reduce în schimb vârsta necesară pensionării și se majorează cuantumul pensiei de serviciu, la pachet cu creșterea salariilor din sistem. Rezultatele încep să se vadă, CSM adoptă o Strategie de întărire a integrității în justiție 2011-2016, însoțită de un plan de acțiuni, care declară „toleranță zero” la corupția judiciară și își propune îmbunătățirea managementului instanțelor și creșterea transparenței justiției. Se înmulțesc numărul de cauze disciplinare cu privire la magistrați, apar hotărâri de condamnare a unor magistrați pentru corupție, se înmulțesc informațiile furnizate oficial despre organizarea și activitatea sistemului.
Primele semne de însănătoșire a Justiției, la pachet cu beneficii financiare
- același complet de judecată până la sentință
- dosare repartizate aleatoriu
- toleranță zero față de corupția judeciară
- creșterea transparenței actului de justiție
- cresc salariile și pensile speciale
- scade vârsta de pensionare
Independența sistemului judiciar și, în consecință rezultatele obținute, aveau să fie în curând amenințate de jocurile și interesele politice. Din 2010, Ministrul Justiției a căpătat dreptul de a exercite acțiuni disciplinară împotriva magistraților. Iar Parlamentul a devenit rapid locul unde se refuza, în mod repetat, solicitările de urmărire penală în cazul unor deputați, senatori sau membri ai Guvernului.
Totul avea să culmineze în 2013 cu Marțea Neagră, din 10 decembrie, când majoritatea condusă de PSD a încercat să adopte în Parlament o serie de modificări la codurile penale și la legea amnistiei, care ofereau o super-imunitate demnitarilor și baronilor locali. Reacția opiniei publice a descurajat până la urmă acel demers. Asaltul asupra justiției însă a continuat. În iarna lui 2017 doar protestele masive de stradă au putut bloca controversata OUG 13, prin care majoritatea PSD-ALDE de atunci a încercat din nou să grațieze unele fapte de corupție și să dezincrimineze abuzului în serviciu.
Contraatacul politicului: Marțea Neagră și OUG 13
- 2010 - atribuții pentru MJ pentru sancționarea disciplinară a magistraților
- 2010-2013 - zeci de cereri de ridicare a imunității, respinse în Parlament
- 10 dec. 2013 - Marțea Neagră
- 18 ian. – 8 febr. - proteste de stradă împotriva OUG 13
În iarna lui 2017-2018, coaliția PSD-ALDE impune un nou pachet de legi ale justiției. De această dată, cu ajutorul CSM, a căror atribuții cresc cu această ocazie. Şeful statului poate refuza doar o dată, motivat, propunerile de numire făcute de Consiliu. Inspecţia Judiciară începe să funcționeze în subordinea CSM ca structură cu personalitate juridică. Mai mult, apare segregarea în interiorul Consiliului pe Secții complet separate pentru judecători și procurori. Deciziile privind cariera magistraților se iau de către noile secții și nu în plenul CSM, în ședințe publice online, ca până atunci. Mai mult, Plenul CSM a pierdut în favoarea acestor secții toate prerogativele care privesc numirea procurorilor-șefi de la Parchetul Înaltei Curți și Direcțiile specializate, respectiv numirea președintelui Înaltei Curți. În replica, abuzul în serviciu, unul dintre cauzele mișcării de protest, avea să fie dezincriminat aproape complet pe 2 iulie 2018, fără rezistență din partea sistemului de justiție.
CSM și politicienii, beneficiarii noilor legi ale justiției
Noile atribuții ale CSM din 2018
- Președintele, drept de refuz, o singură dată, a propunerilor CSM la parchete
- Independența procurorului, eliminată
- Cariera judecătorului, separată de cea a procurorului
- Competențele Plenului CSM, preluate de noile secții
- Inspecția judiciară, sub controlul CSM
În 2023, invocându-se necesitatea ridicării MCV prin transpunerea recomandărilor venite de la Bruxelles, factorul politic, susținut de o parte a magistraților, a impus cu un nou pachet de legi. Inspecția Judiciară a dispărut, locul său fiind luat de noul Serviciu de anchete speciale. Tot în subordinea CSM, care poate decide cine poate să lucreze sau nu în acest nou serviciu.
Ca efect, noua instituție ce trebuia să ancheteze faptele de corupție ale magistraților a funcționat doar cu numele, din lipsă de resurse umane. În paralel, pe lângă dreptul de a evalua și a promova activitatea magistraților din subordine, conducătorii de parchet și instanțe au primit inclusiv competențe pentru a muta oricând judecătorii de la un complet la altul. Sau de la o secție la alta. Rezultatul s-a văzut rapid: mai multe dosare de corupție nu au mai primit condamnări definitive, au fost reluate procedurile, iar infractorii au scăpat de rigorile legii, intervenind prescripția.
CSM, control total asupra magistraților
- Atribuții de numire și promovare la ÎCCJ, curți de apel, tribunale și parchete
- Inspecția Judiciară, înlocuită cu Serviciul de anchete speciale
- INM, eliminat din evaluarea activității magistraților
- Drept de evaluare și promovare a magistraților pentru șefii de parchete și de instanțe
- Principiul aceluiași complet de judecată până la finalizarea procesului, eliminat
