Capitala României găzduieşte, în această săptămână, Reuniunea miniştrilor Afacerilor Externe din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Radu Carp, politolog, a vorbit la Euronews România despre declarația comună adoptată la București de către miniștrii de Externe ai NATO și despre „sprijinul politic și practic” pentru Ucraina.
Summit-ul premierelor
„Acest summit este o revanșă a summit-ului din 2008 pentru că atunci s-a luat decizia de a încuraja Ucraina și Georgia să adere la NATO, dar Germania și alte țări s-au opus puternic, deși România s-a implicat cu toate puterile să includă aderarea acestor țări ca obiectiv strategic al NATO. Acela a fost un semi-eșec al României pentru că s-a implicat extrem de activ pentru aderarea celor două țări și astăzi poate nu ar fi avut loc războiul din Ucraina ,dacă Ucraina și Georgia ar fi fost acceptate să adere la NATO în 2008.”
Radu Carp a afirmat că Summit-ul din 2022 a fost marcat de mai multe premiere, iar NATO a fost văzută mai mult decât o alianță militară, ci de această dată a adoptat o postură de alianță politică.
„O premieră este faptul că NATO a transmis un semnal al faptului că nu este doar o alianță militară, ci și una politică. Faptul că a avut loc o reuniune a miniștrilor de Externe la București spune foarte multe. Suntem într-un alt moment istoric, într-un moment în care unitatea Alianței nu poate fi pusă la îndoială. Centrul de gravitate al Alianței Nord-Atlantice s-a mutat spre Est și se iau și decizii importante pentru viitorul Alianței în estul Europei.”
Decizii concrete privind războiul din Ucraina
„O altă întrebare pe care România a pus-o cu ocazia acestui summit a fost în ce măsura se poate trece de la teorie la practică. Cu alte cuvinte, ce se întâmplă concret dacă ar avea loc o agresiune, cât de rapid pot fi mișcate anumite trupe pe Flancul Estic. Noi am trecut de perioada în care NATO adopta niște declarații și erau doar hârtii care nu se aplicau niciodată pentru că nu era cazul. Sunt chestiuni foarte concrete care se discută în momentul de față și cred eu că este foarte bine pentru că ceea ce contează în cele din urmă este ca cetățeanul să aibă acest sentiment că este apărat și că NATO nu este doar o garanție verbală, ci se pot întâmpla lucruri concrete în caz de pericol.”
Radu Carp a afirmat că în discuțiile privind situația din Ucraina putem observa un „joc subtil al nuanțelor.”
„Secretarul general a asigurat Ucraina și de sprijin pentru populația civilă, aceste generatoare pentru asigurarea infrastructurii critice. Principala întrebare care se pune după acest Summit este de ce nu apare nicio referință la aderarea Ucrainei la NATO. Întrebarea nu s-a pus astăzi, dar se va pune zilele următoare, pentru că Ucraina a depus o cerere de aderare. Aici e un joc subtil al nuanțelor. Stoltenberg a lăsat verbal ușa deschisă. Dacă ne uităm pe Rezoluția finală nu găsim asemenea referință. Lucrurile sunt deschise pentru că și NATO realizează că Ucraina se va angaja la un moment dat în negocieri cu Rusia.”
„Securitatea Ucrainei este securitatea Europei”
Țările europene nu au doar o obligație morală de a ajuta Ucraina, dar există și o obligație legală. Cu toate acestea, garanțiile de securitate nu sunt suficiente pentru a ajuta Ucraina, aceasta are nevoie de fapte concrete pentru a începe reconstrucția.
„Ucraina a început să fie ajutată consistent de puterile occidentale începând cu 2014, în urmă cu opt ani, după începutul ostilităților din Donbass statele europene au realizat că securitatea Ucrainei este securitatea Europei. Mai este un aspect care se tot discută. Memorandumul de la Budapesta din 1994 este în continuare în vigoare ceea ce înseamnă că securitatea Ucrainei este garantată de mai multe state printre care și Federația Rusă, dar care nu și-a onorat această obligație, ba chiar a încălcat-o brutal, ceea ce înseamnă că noi o avem o obligație nu numai morală, dar și legală față de Ucraina. Aceste garanții de securitate nu pot fi doar pe hârtie, înseamnă și un ajutor concret pentru reconstrucție.”
