Reformele politice și economice din România sunt adesea amânate sau tratate ca simple măsuri de criză, invocate în campanii electorale ori dictate de creditori externi. În lipsa unei strategii coerente și a unei viziuni pe termen lung, ele riscă să rămână doar promisiuni, spun analiștii invitați în emisiunea „Vocile care Contează”.
Bolojan, între promisiuni și riscul de dezamăgire
Analiștii avertizează că premierul Ilie Bolojan poate transforma speranțele oamenilor în dezamăgiri, dacă măsurile anunțate nu vor fi implementate. Printre reformele promise se numără schimbarea legislației electorale, reorganizarea administrativ-teritorială și privatizarea unor pachete de acțiuni ale companiilor de stat.
„Au promis, au băgat în programul de guvernare că vând pachete de acțiuni de la companiile de stat. Nu mai vorbește nimeni despre asta, subiectul a dispărut. Oamenii au văzut: iar ne-au păcălit. Și dacă vii acum să majorezi TVA-ul, după ce nu ai făcut nicio reformă, lucrurile se vor deteriora extrem de rapid”, a spus jurnalistul Matei Udrea.
Reformele, făcute pentru creditori, nu pentru cetățeni
Analistul politic Valeriu Turcan consideră că mesajele premierului sunt mai degrabă destinate piețelor financiare internaționale decât românilor. „Tot discursul primului-ministru este făcut exclusiv pentru piețele financiare și pentru creditori. Situația era atât de gravă, încât eram pe punctul intrării în incapacitate de plată”, a subliniat el.
Turcan a adăugat că anomalii precum pensionarea la 48–49 de ani pentru categorii întregi de angajați nu mai pot fi ignorate, dar corectarea lor cere curaj politic.
Capcana reformelor în vremuri de criză
Pentru mulți români, măsurile anunțate nu par oportunități reale de modernizare, ci doar soluții disperate pentru acoperirea deficitului.
„Reforme de genul ăsta nu faci în momente de criză. Ideal ar fi să le faci când nu există presiune financiară, altfel oamenii vor înțelege că le faci doar pentru că nu ai bani”, a spus jurnalistul Tudor Mușat.
El a adăugat că lipsa unei viziuni pe termen lung transformă reformele în simple ajustări bugetare: „Lumea va zice că sunt așezate pe o foame de bani, nu pe ceva solid, care să arate direcția.”
