Este începutul unui nou val de presiune economică care se propagă în toată economia. Combustibilul nu este un produs oarecare. Este unul dintre cei mai puternici multiplicatori ai inflației.
Fiecare creștere la pompă se transformă rapid în scumpiri la raft. Însă nu a fost un motiv de îngrijorare pentru perședintele Nicușor Dan, care crede că România este mai ferită de turbulențe.
Avem un petrol Brent crude oil la maximele ultimilor patru ani, pe fondul tensiunilor din Iran și Orientul Mijlociu. Asta e scânteia globală. Dar incendiul se aprinde aici, acasă.
Peste asta vine și realitatea structurală pe care o ignorăm de ani de zile: România nu își acoperă consumul de motorină. 30–40% din ce arde economia vine din import. Asta nu e doar o cifră, e o vulnerabilitate strategică. Înseamnă că fiecare criză externă se vede instant la pompă.
Și ca tabloul să fie complet: cererea explodează sezonier: agricultură, transport, minivacanța de 1 Mai. Adică exact momentul în care oferta e cea mai slabă.
Asta nu mai e volatilitate. Este efectul unei piețe expuse, cu reacție întârziată și fără plasă de siguranță. Iar întrebarea reală nu este de ce a ajuns motorina la 9,5 lei. Întrebarea este: cât de repede sare de 10 lei, la următorul șoc?
România are rafinării mari pe hârtie și vulnerabilități reale în practică. Cu o capacitate totală de 12 milioane de tone, piața ar trebui să fie stabilă. Dar când Petromidia iese din joc chiar și temporar, iar Petrotel nu funcționează la capacitate, presiunea cade instant pe importuri și pe prețuri.
Singura care ține linia constant este Petrobrazi. Tradus simplu: nu ducem lipsă de infrastructură, ci de reziliență. Iar la primul blocaj, nota de plată ajunge direct la pompă.
Pe termen scurt, revenirea rafinăriei Petromidia la capacitate maximă mai temperează presiunea. Dar pe termen mediu, întrebarea critică rămâne: cât de vulnerabilă este România la următorul șoc extern
Pentru că prețul carburantului a devenit din nou barometrul fricii economice din România.
