Aproape 57% dintre locuitorii celor 32 de țări în curs de dezvoltare fără ieșire la mare nu își permit o alimentație sănătoasă, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Aproximativ una din șase persoane din aceste state se confruntă cu foametea.
În aceste țări trăiesc aproape 600 de milioane de oameni, iar asigurarea aprovizionării cu alimente și accesul la piețele internaționale sunt îngreunate de poziția geografică. Dependența de rutele de transport care traversează statele vecine poate crește costurile pentru agricultori, companii și consumatori.
Un studiu al ONU publicat în 2025 a cuantificat acest dezavantaj: costurile logistice pentru fiecare tonă de bunuri importate sunt cu 75% mai mari în țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare decât în statele de tranzit aflate în aceeași categorie. În cazul exporturilor, diferența ajunge la 63%.
Aceste probleme s-au aflat în centrul discuțiilor de la Forumul Tehnic Global privind Securitatea Alimentară, organizat la începutul lunii octombrie de FAO și Ministerul Agriculturii din Uzbekistan, la Tașkent.
Costurile de transport afectează securitatea alimentară
Impactul geografiei depășește costul transportului produselor agricole. Alimentele importate, îngrășămintele și combustibilii se pot scumpi atunci când mărfurile trebuie să traverseze mai multe frontiere sau să parcurgă distanțe mai mari.
„Țările care vor fi întotdeauna cele mai afectate sunt cele mai sărace, pentru că ele sunt cele care importă alimente, iar costurile importurilor alimentare vor crește”, a declarat pentru Euronews Máximo Torero, economistul-șef al FAO.
Pentru statele care exportă produse agricole, întârzierile generează riscuri suplimentare. Fructele și legumele proaspete își pot pierde din calitate sau se pot altera înainte de a ajunge la cumpărători. În consecință, agricultorii câștigă mai puțin, iar pierderile de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cresc.
Torero a indicat schimbările climatice și creșterea populației drept presiuni pe termen lung asupra producției de alimente. El a menționat perturbările care afectează transportul prin Marea Neagră și Strâmtoarea Ormuz, precum și restricțiile impuse navigației prin Canalul Panama din cauza secetei, ca exemple de riscuri pentru comerțul agricol internațional.
Uzbekistanul produce cereale, dar continuă să depindă de importuri
Uzbekistanul este una dintre cele doar două țări din lume cu dublă izolare terestră, alături de Liechtenstein. Niciuna nu are acces direct la mare, iar toate statele vecine sunt, la rândul lor, fără ieșire la mare.
Potrivit FAO, agricultura, silvicultura și pescuitul au reprezentat aproximativ 19% din produsul intern brut al Uzbekistanului în 2024.
În pofida constrângerilor geografice, țara a reușit să reducă semnificativ foametea. FAO estimează că, în ultimul deceniu, ponderea populației subnutrite s-a menținut sub 3%, comparativ cu aproximativ 20% în anul 2000.
În evaluarea publicată în iulie 2026, organizația a prognozat o recoltă de cereale peste media obișnuită, de aproximativ nouă milioane de tone, dintre care 7,3 milioane de tone de grâu.
Cu toate acestea, necesarul de importuri de grâu și făină de grâu al Uzbekistanului este estimat la 4,2 milioane de tone pentru anul comercial 2026–2027. Cererea pentru grâu de calitate superioară, în special din Kazahstanul vecin, rămâne ridicată.
Datele arată că o producție agricolă internă importantă nu elimină nevoia unor schimburi comerciale transfrontaliere stabile și sigure.
„Le spunem celor din întreaga lume că am trecut de la statutul de țară fără ieșire la mare la cel de țară conectată pe uscat”, a declarat pentru Euronews ministrul Agriculturii din Uzbekistan, Ibrokhim Abdurakhmonov.
„Dar această conectivitate nu apare de la sine. În primul rând, trebuie să lucrăm împreună pentru a aborda provocările comune”, a adăugat oficialul.
Gestionarea apei și inovarea în agricultură
Conectivitatea transporturilor reprezintă doar o parte a problemei. Agricultura din Asia Centrală depinde în mare măsură de irigații, în timp ce mai multe țări din regiune împart resurse de apă limitate.
„Provocările noastre comune sunt deosebit de vizibile în Asia Centrală. În primul rând, este vorba despre problema apei”, a declarat ministrul uzbec al Agriculturii.
Uzbekistanul propune o inițiativă regională care să reunească gestionarea resurselor naturale, cercetarea agricolă și noile tehnologii. Planurile prezentate de ministru includ și intensificarea schimbului de cunoștințe, precum și sprijinirea adoptării unor metode agricole moderne.
FAO a identificat deficitul de apă, degradarea terenurilor și schimbările climatice printre principalele provocări pentru agricultura uzbecă. Programul de cooperare al organizației cu Uzbekistanul include inițiative privind agricultura digitală, biodiversitatea și gestionarea resurselor naturale.
Totuși, creșterea producției nu garantează automat accesul populației la alimente nutritive.
Cercetările FAO privind securitatea alimentară la nivel mondial arată că prelucrarea, transportul și distribuția influențează prețurile plătite de consumatori. Accesul la o alimentație sănătoasă depinde însă și de veniturile gospodăriilor, precum și de sprijinul disponibil atunci când prețurile cresc.
„În ceea ce privește securitatea alimentară, cred că nu este un obiectiv de sine stătător, ci face parte dintr-un tablou mai amplu”, a declarat pentru Euronews Sabine Machl, coordonatoarea rezidentă a ONU în Uzbekistan.
Ea a subliniat importanța educației, a serviciilor medicale, a protecției sociale și a egalității de șanse. În special, măsurile de protecție socială pot ajuta gospodăriile vulnerabile să își mențină accesul la alimente atunci când scumpirile pun presiune pe bugetele lor.
