Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Logica din spatele războaielor. Cum poate fi instaurată "pacea prin război" și rolul religiilor. Scriitor: "Suntem niște animale"

În 2023, am ajuns să trăim două războaie consistente, cel din Ucraina și cel din Israel, fără a pune la socoteală alte conflicte armate. Însă aceste ciocniri au unele explicații și mai ales justificări. O spune scriitorul Alexandru Toma Pătrașcu, care este președintele Asociației Secular-Umaniste din România.

În direct la Euronews, în cadrul emisiunile Vocile vcare contează, acesta a explicat, în cazul confruntării din Fâșia Gaza, cum de a fost posibil ca o minoritate să pună atât de multe probleme unei forțe precum Israelul.

"E suficient să ai o minoritate hotărâtă, mai ales dacă e înarmată"

Scriitorul Alexandru Toma Pătrașcu, președintele Asociației Secular-Umaniste din România: "Sunt foarte pesimist (n.r.: că se va încheia repede războiul din Israel), e foarte ușor să arunci lumea în dezastru, e mai greu să o scoți de acolo.

În general, într-o societate, e suficient să ai o minoritate hotărâtă, mai ales dacă este înarmată, acea minoritate, într-un fel sau altul, preia puterea și stabilește agenda întregii societăți. Evident că acea minoritate are nevoie de un oarecare nivel de susținere din partea majorității, dar de cele mai multe ori, acest suport este obținut prin intoxicare informațională, prin amenințare directă.

E suficient să ne gândim la regimul nazist, la cel comunist, la alte regimuri totalitare. Peste tot patternul este același: marea majoritate a populației ar vrea să trăiască în pace, dar o minoritate care conduce acea societate decide să îndrepte societatea spre conflict, fie că discutăm de conflict extern sau intern.

Toată lumea are dreptate. Cred că cel mai apropiat fenomen față de ceea ce se întâmplă acum este fenomenul vendetei, când ai două clanuri, familii, triburi, populații, două sate, care, în lipsa unui sistem formal de justiție, încearcă să-și facă dreptate răzbunând o crimă, o degradare reală sau imaginară din trecut. E o lipsă de respect arătată propriului clan. Iar chestia asta, în spirală, duce la niște monstruozități. Iar istoria ne arată că astfel de lupte absurde pentru un observator din exterior se pot continua generații întregi, zeci de ani, sute de ani."

Cum poate fi obținută pacea prin război

Scriitorul vine și cu o deducție, potrivit căreia copiii care își văd părinții uciși pot constitui viitoarea generație care va dori răzbunare. În acest fel funcționează imperiile, de exemplu, care impun așa-zisa pace prin război.

Un alt aspect este că războaiele sunt purtate de tineri, iar fenomenul are o justificare care poate părea simplă.

Alexandru Toma Pătrașcu: "Probabil că da (n.r.: copiii care și-au văzut părinții uciși vor crește cu dorința de răzbunare), din păcate. Imperiile nu sunt iubite, dar imperiile au un mare avantaj, impun pacea, paradoxal, prin violență. Instaurarea unui imperiu, de cele mai multe ori, se face prin violență, dar acea violență inițială duce la o pace ulterioară, la un pax imperia.

În momentul în care ai un monopol al violenței, tu, ca organizație, descurajezi violența la nivel individual. Până la urmă, orice stat face asta. Trăim în pace pentru că noi, cu toții, delegăm statului dreptul de a folosi violența. Evident, unele state gestionează acest drept mai bine, iar altele mai prost. Dar una peste alta, în momentul în care ai o organizație, o asociație a cetățenilor care gestionează aplicare aviolenței, tu reduci nivelul de violență interpersonal.

Ce vedem în Orientul Mijlociu, ce vedem în Orientul apropiat, aici, ce vedem în zone în care nu există o putere care să asigure umbrela hegemoniei peste zona respectivă, vedem că sunt tot soiul de grupuri care folosesc violența pentru a încerca să-și propulseze anumite interese identitare, economice, de prestigiu, etc.

Am ajuns la pace prin război. Vedem că Al Doilea Război Mondial a fost generat de primul, iar primul a fost generat de războiul franco-prusac, 1870-1871. Dacă Al Doilea Război Mondial nu s-ar fi terminat decisiv, prin înfrângerea Germaniei și prin ocuparea, de facto, a Europei, de către Statele Unite, războiul ar fi continuat și acum.

Ce s-a întâmplat după Al Doilea Război Mondial a fost că Europa era atât de distrusă încât SUA au putut impune o resoftare a europenilor. Mă refer la europenii din vest. Același lucru s-a întâmplat foarte conștient și programatic și în Japonia. De aceea, Germania postbelică și Japonia postbelică au devenit niște state extrem de pacifiste. Ce s-a întâmplat? S-a intervenit educațional, mediatic, etc.

  • "Războaiele sunt conduse de oameni mai în vârstă, dar motorul și cei care sunt cu inițiativa sunt tinerii"
  • "Societățile cu mulți tineri, în special cu mulți bărbați tineri, sunt violente"

Pe de altă parte, vedem că acum, la atâta vreme de la război, lumea a început să uite acel efort conștient de pacificare a Europei, respectiv a Japoniei, a trecut într-o viteză mai mică și deja vedem că sunt noi generații.

Să zicem că războaiele sunt conduse de oameni mai în vârstă, dar motorul și cei care sunt cu inițiativa sunt tinerii. Tocmai de aceea și societățile cu mulți tineri, în special cu mulți bărbați tineri, sunt violente. Este un interval, cam între 20 și 30 de ani, în care bărbații sunt cel mai violenți. E un motiv evolutiv până la urmă. După 30 de ani, dacă ai supraviețuit, îți faci o familie. Suntem niște animale care avem o istorie în spate, care ne-a condus la acest fel de comportament.

Ce vedem acum în Europa și chiar în Japonia e că, nemaiexistând acea presiune constantă pacifistă, încep să apară încetișor mugurii unor generații mult mai belicoase, mai agresive. Vedem rezultatul în est, în Rusia. Te-ai aștepta la Rusia, care a suferit foarte mult în Al Doilea Război Mondial, dar a suferit din cauza deciziilor luate de consucerea sovietică de atunci. Dar ei ar trebui să știe cel mai bine ce înseamnă războiul.

Această informație a rămas foarte distorsionată pentru că, după Al Doilea Război Mondial, populația sovietică a fost supusă unei propagande constante de tip războinic, belicos.

M-a surpins, într-un alt context, căutând să identific o poezie rusească, din aproape în aproape, am ajuns pe niște canale de Youtube rusești. Asta se întâmpla în urmă cu câțiva ani, cu mult înaintea actualului război din Ucraina. Și am avut surpriza să descopăr tot soiul de melodii pop foarte belicoase. Dacă la noi primăria cheamă câteva trupe la modă, care cântă des și care, în cel mai rău caz, fac aluzie la droguri, acolo o trupă după alta nu făcea decât să vin cu cântece patriotice. Patria mamă este în pericol, noi ne vom da viața să o apărăm. Și în public nu erau veterani din războaiele de apărae a patriei, ci oameni tineri cu copii, mii de oameni care ascultau aceste meloii. Și vedem rezultatul acum."

Problematica războiului din Israel și rolul religiei în conflagrații

Alexandru Toma Pătraș: "Conflictul, la nivel mocnit, a pornit cam după Primul Război Mondial. Conflictul mare a pornit în 1948, odată cu războiul care a dus la înființarea statului Israel. Apoi a fost cam un conflict major odată la 10 ani și o stare cvasipermanentă de război.

Acolo este o problemă identitară, o problemă mai mult de a-ți afirma primatul decât de a obține un rezultat rațional legat de niște cerințe economice, de teritoriu sau altceva. Evident că există și astfel de probleme și sunt probleme majore. De fiecare dată când se încearcă o relaxare a relațiilor, cineva deraiază procesul.

Acum Israelul era pe punctul de a-și normaliza relațiile cu statele arabe, după zeci de ani de probleme. Este clar că acțiunea Hamas a fost făcută tocmai pentru a deraia acest proces. De ce? Hamas pierde din pace. Sunt acolo grupuri minoritare, din punct de vedere al populației generale, dar sunt grupuri foarte puternice.

  • "Religiile, în general, pot să justifice absolut orice"

Religiile, în general, pot să justifice absolut orice. Sunt atât de vagi încât nu spun nimic. Dar paradoxal, oamenii se lasă păcăliți de religii și se raliază în spatele unor afirmații bazate pe nimic și fac monstruozități.

Religia este pur și simplu o manieră de a ambala și de a da credibilitate unor idei, unor acțiuni pe care oamenii le întreprind și pentru a strânge suporteri în spatele unor astfel de acțiuni. Din păcate, repet că religia poate să justifice absolut orice, nefiind bazată pe ceva real. Dacă deschizi orice carte sfântă, între ghilimele, o deschizi la o pagină și spune ceva, apoi o deschizi zece pagini mai departe și spune exact contarriul. E complet absurd.

Cu toate acestea, marea majoritate a oamenilor privesc cu venerație religiile și acționează în consecință. Și rezultatul îl vedem."

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE