La 40 de ani după dezastrul nuclear de la Cernobîl, o parte dintre cei care au lucrat la îndepărtarea deșeurilor radioactive s-au întors în zona nelocuită de atunci. Înainte de a ajunge în apropiere de centrala distrusă în 1986, ei s-au oprit în Pripiat, oraș care până la explozia reactorului nuclear avea 50.000 de locuitori, cei mai mulți angajați ai uzinei atomice.
După explozia și incendiul din 26 aprilie 1986 de la centrala nucleară de la Cernobîl, soldați, pompieri, ingineri, mineri și medici au fost chemați din întreaga Uniune Sovietică de atunci. Au fost numiți ”lichidatori”, un termen sumbru din epoca sovietică pentru cei desemnați să elimine o problemă.
Volodimir Vechirko, lichidator al dezastrului nuclear: Primele zile am fost în zona intrării, unde scrie Centrala Nucleară Cernobîl. Măturam acolo, îndepărtam pământul. Apoi am început să săpăm și să scoatem solul. Apoi am început să spălăm (apartamentele). Am stat acolo cam două-trei zile, spălând și curățând apartamente.
Pe parcursul a patru ani, aproximativ 600.000 de persoane s-au alăturat operațiunii, uneori mortală, de curățare a zonei reactorului distrus. Unii se întorc uneori la locul dezastrului. Între ei, un grup de veterani din regiunea centrală Poltava a Ucrainei.
Mikola Chudak, lichidator al dezastrului nuclear: Sunt extrem de recunoscător pentru performanța camarazilor mei, a tinerilor care și-au dat viața, pentru faptul că trăim astăzi. Ca pompier, înțeleg că dacă nu ar fi făcut această performanță eroică și nu ar fi protejat lumea, ar fi existat un crater de 200 de kilometri și o zonă periculoasă cu o rază de 800 de kilometri. Acum zona are doar 30 de kilometri.
Stanislav Tolumni, lichidator al dezastrului nuclear: Sunt foarte bucuros că am intrat în acest grup și că, după 40 de ani, am venit aici pentru prima dată după accidentul de la centrala nucleară Cernobîl. Ce pot să spun? Sunt trist, sunt rănit, am câteva amintiri, dar aceasta este istoria noastră și nu o poți șterge nicicum.
