Islandezii au respins reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. După numărarea aproape integrală a voturilor, tabăra „Nu” a obținut 51,8%, față de 48,2% pentru susținătorii revenirii la masa negocierilor cu Bruxelles-ul.
Votul „Nu” a înregistrat un avans de 3,6 puncte procentuale. Mai rămânea de numărat doar o parte dintre buletinele din două dintre cele șase circumscripții electorale, ambele înclinând deja spre respingerea reluării negocierilor.
Aproximativ 270.000 de islandezi au fost chemați sâmbătă la urne pentru a răspunde la întrebarea: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?”.
Referendumul nu a vizat aderarea propriu-zisă la UE, ci doar reluarea negocierilor suspendate în urmă cu mai bine de un deceniu.
Ce votează Islanda?
Întrebarea de pe buletinul de vot este simplă: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?”, iar alegătorii vor avea două variante: „Da” sau „Nu”.
Referendumul nu decide dacă Islanda aderă la Uniunea Europeană, ci doar dacă guvernul trebuie să reia negocierile cu Bruxelles-ul.
În cazul în care negocierile vor conduce la un acord de aderare, islandezii ar urma să fie chemați din nou la urne, pentru un al doilea referendum. O eventuală aderare va trebui, de asemenea, ratificată de toate cele 27 de state membre ale UE.
Care este povestea din spate?
Islanda a depus pentru prima dată cererea de aderare la Uniunea Europeană în 2009, la un an după criza financiară din 2008. Negocierile oficiale au început în 2010, guvernul islandez considerând atunci că aderarea ar putea reprezenta inclusiv o modalitate de consolidare a coroanei islandeze.
Procesul a fost însă suspendat în 2013, după doi ani de presiuni din partea unui guvern eurosceptic.
De atunci, contextul geopolitic s-a schimbat radical. Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, începută în 2022, a modificat prioritățile de securitate în nordul Europei. În același timp, calculele economice s-au schimbat, iar oficiali islandezi au susținut că aderarea la UE ar putea ajuta economia țării, afectată de inflația ridicată.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a provocat, de asemenea, noi incertitudini în relația transatlantică și a ridicat întrebări privind acordul de apărare dintre SUA și Islanda din 1951. Prin acesta, Statele Unite se angajează să sprijine apărarea Islandei în cadrul NATO.
Subiectul integrării europene a revenit pe agenda politică în 2024, după venirea la putere a guvernului de centru-stânga condus de Kristrún Frostadóttir. Comisia Europeană a confirmat ulterior că cererea de aderare depusă de Islanda cu mai bine de un deceniu în urmă este încă valabilă.
La începutul lui 2026, premierul a anunțat organizarea referendumului pentru 29 august.
Ce au spus activiștii?
Deși nu este membră a UE, Islanda face parte din Spațiul Economic European (SEE) și, la fel ca Norvegia, beneficiază de acces la piața unică europeană.
Apartenența la SEE înseamnă însă că Islanda a adoptat deja o mare parte din legislația UE, echivalentul a aproximativ 9.000 de acte juridice.
Susținătorii taberei „Da” argumentează că, dacă Islanda respectă deja o mare parte dintre regulile europene, aderarea i-ar permite să aibă și un cuvânt de spus atunci când acestea sunt negociate.
Tabăra „Nu” consideră însă că actualul statut este suficient și că accesul la piața unică nu justifică aderarea deplină la Uniunea Europeană.
Haraldur Ólafsson, președintele platformei eurosceptice Heimssýn, declara pentru Euronews că, din moment ce Islanda respectă deja 75% dintre normele UE, „nu este nevoie de mai mult”.
Pescuitul reprezintă una dintre cele mai importante teme pentru tabăra eurosceptică. Fisheries Iceland și-a exprimat îngrijorarea față de regulile europene, argumentând că aderarea ar putea lăsa Islanda fără „puterea de a acționa ca un stat de coastă independent”.
Politica comună a UE în domeniul pescuitului stabilește limite de captură și cote pentru statele membre, iar acest subiect a tensionat mult timp relațiile dintre Reykjavík și Bruxelles.
Industria pescuitului reprezintă aproximativ 6,5% din PIB-ul Islandei și asigură mii de locuri de muncă.
Ce a spus Uniunea Europeană?
„Împărtășim valori, ne cunoaștem foarte bine, avem aceleași idei, așa că suntem parteneri apropiați”, declara președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timpul vizitei sale în Islanda din iulie 2025.
Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a oferit ulterior o perspectivă mai concretă asupra unei eventuale aderări. Potrivit acesteia, Islanda ar putea oficializa negocierile de aderare până în 2027, deoarece candidatura sa anterioară este încă valabilă.
Atunci când negocierile au fost suspendate în 2013, Islanda deschisese deja 27 de capitole de negociere, dintre care 11 fuseseră închise provizoriu. Pescuitul rămăsese însă unul dintre principalele obstacole.
Kos a sugerat că Bruxelles-ul ar putea fi pregătit să găsească o soluție adaptată situației Islandei.
„Negocierile de aderare reflectă întotdeauna realitățile specifice ale fiecărei țări candidate”, a transmis aceasta.
Cât de mult planează amenințările străine asupra buletinului de vot?
Securitatea este una dintre marile teme ale referendumului, într-un moment în care importanța strategică a Arcticii este în creștere.
Magnús Magnússon, care conduce o platformă favorabilă unor legături mai strânse cu UE, a declarat pentru Euronews că infrastructura critică a Islandei este „atacată constant” de actori ruși și trebuie protejată.
„Există multe lucruri cu care UE poate ajuta în acest sens”, a spus el.
NATO a recunoscut, de asemenea, interesul tot mai mare al Rusiei și Chinei pentru Nordul Îndepărtat și și-a intensificat activitatea în regiune, inclusiv prin misiuni de poliție aeriană și o supraveghere mai strictă a submarinelor.
În ecuație intră și Donald Trump. Președintele american a susținut în repetate rânduri că Statele Unite au nevoie de Groenlanda din motive de securitate națională, invocând activitatea Rusiei și Chinei în regiune.
Trump a confundat în mai multe rânduri Islanda cu Groenlanda atunci când a vorbit despre acest subiect, iar experții consultați de Euronews spun că declarațiile sale au provocat îngrijorare la Reykjavík.
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a subliniat că securitatea Islandei și cea a Uniunii Europene sunt interconectate.
„De la amenințările rusești la adresa infrastructurii fundului mării până la interesul tot mai mare al Chinei pentru Arctica, abordarea împreună a acestora ne oferă o pârghie mai mare”, a declarat Kallas.
Ministrul islandez de Externe, Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir, a remarcat, la rândul său, că acordul privind Spațiul Economic European a oferit o bază solidă relației dintre Islanda și UE, însă contextul internațional s-a schimbat.
„Trebuie să facem față acestor schimbări”, a spus aceasta.
Tobias Etzold, consilier senior al Centrului European pentru Politici, consideră că îndoielile tot mai mari privind fiabilitatea Statelor Unite în regiune, combinate cu o Rusie din ce în ce mai ostilă, au reaprins dezbaterea privind aderarea Islandei la Uniunea Europeană.
Tocmai schimbarea contextului geopolitic a adus un nou „dinamism” unei discuții care a rămas practic înghețată timp de mai bine de un deceniu.
