Donald Trump susține că Iranul nu mai rezistă mult și că războiul se va termina repede. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți specialiști susțin că administrația americană și-a făcut calcule greșite.
Însă acest conflict trebuie oprit cumva. „Modelul” Rusia - Ucraina ne arată că un război poate fi oprit dacă tai sursele de finanțare. Iar una dintre sursele de finanțare ale iranienilor este petrolul. 90% din exporturile de petrolul iranian tranzitează insula Kharg, din nordul golfului Persic. Acea insulă mică, de doar 20 km pătrați, reprezintă cheia supraviețuirii regimului iranian. Numai că aceasta poate produce perturbări grave și la nivel mondial, pentru că piața globală ar putea cădea.
Din acest motiv, SUA și Israel s-ar abține să o bombardeze, chiar dacă insula Kharg este cea mai sensibilă țintă economică a țării.
Insula Kharg, seiful energetic al Iranului
Experții spun că bombardarea sau capturarea acestui obiectiv de către forțele americane ar putea provoca o creștere susținută a prețurilor petrolului, care deja sunt în creștere, deoarece ar însemna oprirea totală a exporturilor zilnice de țiței ale Iranului.
„Prețul de 120 de dolari pe baril pe care l-am văzut luni ar putea ajunge la 150 de dolari dacă Kharg ar fi atacat. Este prea important pentru piețele energetice globale”, a declarat Neil Quilliam, membru al grupului de reflecție Chatham House, citat de The Guardian.
Iar petrolul este o sursă vitală a Gărzii Revoluționare. Aproximativ jumătate din industria petrolieră a țării, în valoare de 50 de miliarde de dolari, este controlată de această forță armată, potrivit Reuters. Aceasta include și o flotă fantomă de petroliere care transportă țițeiul sancționat în străinătate, în principal în China.
Deși SUA au lovit 5.000 de ținte în Iran și în jurul acestuia, până în prezent s-au abținut să bombardeze infrastructura petrolieră a țării. Iar prețurile petrolului rămân cu aproape 20 de dolari pe baril mai mari, deoarece teama de represalii iraniene a dus la închiderea efectivă a strâmtorii Ormuz pentru traficul de nave petroliere.
Pe 7 martie, forțele aeriene israeliene au lovit două rafinării de petrol și două depozite, ceea ce a cufundat Teheranul în beznă, iar un fum negru și dens s-a așternut peste capitala iraniană. Însă de atunci nu au mai avut loc atacuri similare.
Insula Kharg are o lungime de 8 kilometri și este situată la 43 de kilometri de continent, la 500 de kilometri de strâmtoarea Ormuz. Între insulă și continent sunt multe conducte provenite din câmpurile petroliere aflate în centrul și vestul Iranului. Însă insula a fost înființată de conglomeratul petrolier american Amoco, însă a fost confiscată de Iran în timpul revoluției islamice din 1979.
Dacă cea mai mare parte a coastelor Iranului este mlăștinoasă și prea puțin adâncă pentru petrolierele foarte mari, Kharg este suficient de aproape de apele adânci. Imaginile din satelit relevă existența unor cheiuri de încărcare vaste care ies din țărmul estic al insulei.
De obicei, între 1,3 și 1,6 milioane de barili de petrol trec zilnic prin Kharg, deși Iranul a crescut volumul la peste 3 milioane pe zi la mijlocul lunii februarie, potrivit băncii de investiții JP Morgan, în anticiparea unui atac al americanilor. A fost o creștere explozivă, aproape de nivelul record. Iranul nu a mai exportat atât de mult petrol din 2018, când Trump a impus alte sancțiuni nucleare asupra țării.
- În plus, 18 milioane de barili de petrol sunt stocați pe insula Kharg, ca rezervă, susține banca JP Morgan.
De ce e riscantă atacarea insulei Kharg
În acest context, administrația condusă de DonaldTrump ar lua în calcul capturarea insulei, conform agenției americane Axios. Iar secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, nu exclude atacarea Iranului cu forțe terestre, deși nu există un număr mare de trupe americane în regiune. Michael Rubin, consilier principal al Pentagonului pe probleme legate de Iran și Irak în administrația George W. Bush, a declarat că a discutat această idee cu oficialii de la Casa Albă și a argumentat că ar putea fi o modalitate de a paraliza economic regimul iranian.
„Dacă nu-și pot vinde petrolul, nu pot plăti salariile”, a spus Michael Rubin, care crede că Trump se bazează pe un cerc restrâns de consilieri și nu este clar dacă aceștia sunt conștienți de importanța strategică a insulei: „Dacă ei înșiși nu sunt familiarizați cu Kharg, atunci nu contează ce știe Departamentul de Stat sau CIA despre Iran. Nu va ajunge la urechile celor de sus.”
Înainte de începutul atacului americanilor și israelienilor, cea mai mare parte a țițeiului iranian din insula Kharg era exportată în China. Însă natura interconectată a pieței globale înseamnă că o pierdere permanentă a ofertei de export ar afecta prețurile la nivel global, într-un moment în care încă 3,5 milioane de barili pe zi, provenind în principal din Irak, sunt de asemenea indisponibili din cauza închiderii strâmtorii Ormuz.
Distrugerea insulei Kharg sau avarierea instalațiilor „prezintă riscul de a provoca o creștere a prețului petrolului care ar influența economia și care nu ar scădea rapid”, susține Lynette Nusbacher, fost ofițer de informații al armatei britanice, citat de The Guardian.
Având în vedere dimensiunea insulei, o încercare de a o cuceri ar necesita probabil o operație de amploare și de durată, mai mare decât o incursiune tipică a forțelor speciale. Deși, în teorie, cucerirea insulei de către SUA ar oferi Casei Albe un avantaj asupra Teheranului, este foarte probabil ca o astfel de acțiune să fie contraproductivă, susține analistul Neil Quilliam, de la thinktank-ul Chatham House, care este și cercetător la conservatorul American Enterprise Institute.
„Dacă SUA ar cuceri-o, atunci ar fractura industria petrolieră iraniană. Iranul ar avea producție, dar nu ar putea exporta, în timp ce SUA nu ar putea produce. Acest lucru ar provoca o cădere liberă a piețelor. Ar fi o adevărată situație de impas”, a spus Neil Quilliam, citat de Eenews.
El a spus că a comunicat cu oficialii Casei Albe despre importanța strategică a insulei Kharg.
„Indiferent cât de mult bombardăm, nu va avea loc o schimbare de regim până când nu vom distruge Garda Revoluționară, iar dacă acest lucru se poate face într-un mod relativ nonviolent, cu atât mai bine”, a precizat Neil Quilliam.
