Deși educația femeilor din Uniunea Europeană este, în medie, mai ridicată decât cea a bărbaților, ele sunt mai puțin angajate, mai slab plătite și subreprezentate în poziții de conducere. Diferența de salarizare între sexe rămâne o problemă majoră în Europa, potrivit Euronews.
Femeile câștigă, în medie, cu 12,7% mai puțin decât bărbații
În 2022, diferența salarială de gen neajustată în Uniunea Europeană a fost de 12,7%. Acest indicator exprimă diferența dintre venitul mediu brut orar al femeilor și al bărbaților, fără a ține cont de factori precum vârsta, educația, tipul jobului sau programul de lucru.
Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 € câștigați de un bărbat, o femeie primește în medie doar 87,3 €. Aceasta înseamnă că, pentru a ajunge la același venit anual, o femeie ar trebui să muncească cu 1,5 luni în plus.
Cele mai mari și cele mai mici diferențe salariale din Europa
În 2022, Estonia a înregistrat cea mai mare diferență salarială de gen din UE și țările EFTA – 21,3%, urmată de Austria (18,4%), Cehia (17,9%) și Elveția (17,9%).
La polul opus, Luxemburg a raportat o diferență negativă (-0,7%), ceea ce înseamnă că femeile câștigă, în medie, puțin mai mult decât bărbații. Alte țări cu un decalaj scăzut au fost Italia, România și Belgia, toate cu o diferență sub 5%.
Printre cele mai mari economii europene, Germania (17,7%) și Franța (13,9%) au înregistrat diferențe peste media UE.
Evoluția în ultimul deceniu: progres lent, dar stabil
Între 2012 și 2022, diferența de salarizare de gen în UE a scăzut cu 3,7 puncte procentuale, de la 16,4% la 12,7%.
Țările cu cea mai mare îmbunătățire:
- Spania: -10 pp
- Estonia: -8,6 pp
Islanda: -8,4 pp - Luxemburg: -7,6 pp
- Germania: -5 pp
- Regatul Unit: -4,7 pp
Țările unde diferența a crescut:
- Slovenia, Letonia, Polonia, Malta, Elveția, Lituania – creșteri între +0,1 și +3,7 pp.
Diferențe mari între sectorul public și cel privat
Diferența de salarizare de gen este mai mare în sectorul privat în 21 din cele 24 de țări analizate. În sectorul public, salariile sunt mai reglementate și transparente, ceea ce reduce discriminarea de gen.
- Cehia a avut cea mai mare diferență de salarizare în sectorul privat: 20,5%
- Germania: 19,9% în sectorul privat
- Cipru a avut o diferență negativă în sectorul public: -0,2%
Diferența între sectorul public și cel privat a fost de 19,7 pp în Cipru, cea mai mare din Europa.
De ce câștigă femeile mai puțin?
Comisia Europeană subliniază că problema nu se reduce doar la „salarii egale pentru muncă egală”. Este vorba despre un ansamblu de inegalități sistemice:
- Segregare ocupațională (sectorială)
- Aproximativ 24% din diferența de salarizare este explicată prin supraponderea femeilor în sectoare slab plătite, precum îngrijirea, educația și sănătatea.
2. Munca part-time
În 2022, 28% dintre femeile din UE lucrau part-time, comparativ cu doar 8% dintre bărbați. Cele mai mari procente de femei în regim part-time:
- Letonia: 46%
- Polonia și Suedia: 43%
Cele mai mici procente:
- Cipru: 21%
- Luxemburg: 22%
- Țările de Jos: 26%
Femeile sunt mai educate, dar mai puțin angajate
Paradoxal, în 2022, 37,1% dintre femeile din UE aveau studii superioare, față de 31,4% dintre bărbați. Cu toate acestea, rata de angajare a femeilor este mai scăzută decât a bărbaților:
- Femei: 83,6%
- Bărbați: 88,9%
Bărbații sunt mai angajați în toate țările UE
În grupa de vârstă 15–64 ani:
- Rata de ocupare în 2023:
- Bărbați: 74,7%
- Femei: 64,9%
- Diferență: 9,8 pp
Cea mai mică diferență: Lituania (0,3 pp)
Cea mai mare: Grecia (19,1 pp)
Turcia, ca țară candidată, a înregistrat o diferență de 34,6 pp.
Participarea femeilor pe piața muncii
În 2002, diferența de participare între femei și bărbați pe piața muncii în UE era de 16,6 pp. În 2022, a scăzut la 9,9 pp, conform datelor OECD.
Țări care au înregistrat îmbunătățiri semnificative:
- Spania
- Malta
- Luxemburg
Țări cu decalaj mare rămas:
- România
- Italia
- Grecia
Deși s-au înregistrat progrese în reducerea diferenței de salarizare între femei și bărbați în Europa, problemele structurale persistă: femeile lucrează mai des part-time, sunt concentrate în sectoare slab plătite, sunt mai puțin prezente în funcții de conducere și, deși mai educate, sunt mai puțin angajate.
Pentru a reduce cu adevărat decalajul, este nevoie de politici coerente care să combată nu doar discriminarea directă, ci și inegalitățile de sistem care limitează accesul femeilor la muncă, promovare și remunerație echitabilă.
