De pe 28 iulie, România se află în stare de alertă la nivel național. Cauza? Nivelul Dunării a scăzut la un minim istoric, ceea ce nu permite răcirea suficientă a reactoarelor nucleare ale centralei de la Cernavodă. Astfel, primul reactor a trebuit să fie oprit, iar al doilea e posibil să fie sistat curând.
În aceste condiții, premierul Ilie Bolojan a avut o întâlnire cu reprezentanții mai multor companii al căror consum anual depășește 50.000 de MW. Scopul a fost acela de a-i determina să facă economie de energie.
Ce măsuri ar fi trebuit să ia România pentru a nu ajunge în criză energetică
Însă România nu ar fi ajuns în situație de criză dacă ar fi luat măsurile necesare în anii trecuți. O spune expertul în energie Ciprian Cherciu, în direct la Euronews. El atrage atenția însă că există și aici o problemă de natură economică referitoare la companiile care au acceptat să-și reducă voluntar consumul.
Ciprian Cherciu, expert în energie: „Dacă discutăm despre Dacia și Ford, am înțeles că ar fi vorba despre o putere de aproximativ 200 de MW, ceea ce este oarecum semnificativ. Mai importantă este întâlnirea cu toți marii consumatori. Am făcut niște calcule aproximative ce ar însemna 600-700 MW, adică cam cât un reactor. În teorie, dacă aceste companii și-ar reduce activitatea și producția, ar putea să compenseze lipsa unui reactor sau poate chiar mai mult. Asta este o valoare minimă.
Dar trebuie să ne gândim și la consecințele economice, pentru că ar trebui să existe și un mecanism nu neapărat de plafonare, ci de susținere a companiilor care își opresc activitatea. O compensare, pentru că aceste companii au salarii de plătit, au contracte de onorat, transporturi de făcut și atunci statul ar trebui să poată compensa cheltuielile sau pierderile acestor companii, pentru că tot statul va veni și va cere taxele și impozitele.
Într-o situație critică, cu siguranță Transelectrica poate lua decizia și astăzi să oprească anumite zone și anumiți consumatori, dacă sistemul energetic național este pus în pericol. Se pare că nu este vorba despre astfel de situații, dar nu trebuie să ajungem în situații extreme. Și atunci se iau măsuri înainte de a ajunge aici, când trebuie să deconectezi niște consumatori. Îi anunți, trebuie să le dai o notificare, pentru că trebuie să-și pregătească fluxurile, să știe dacă își cheamă oamenii la muncă sau nu, depinde de momentul în care se întâmplă. Sunt unele companii care își pot muta consumul din timpul serii în timpul zilei.”
Populația e cel mai mare investitor în energie
Soluțiile de energie alternativă, precum panourile solare sau eolienele, sunt meritul populației, susține expertul în energie, care precizează că oamenii trebuiau ajutați să-și dezvolte aceste sisteme și nu să li se pună o mulțime de condiții.
Calculul arată că, dacă țara noastră era pregătită din acest punct de vedere, nu mai existau astfel de probleme în energie. Iar exemplele sunt multiple în Europa. Bulgaria, surprinzător, este pe locul 1 în lume la investițiile în baterii de stocare.
Ciprian Cherciu, expert în energie: „Seara, avem o problemă, iar ziua avem excedent. Vedem că România reușește să-și producă mai bine de jumătate din energia pe care o consumă de la soare și avem chiar și export, ajungem până la 1.000 de MW export. În schimb, seara avem deficit.
Cea mai mare investiție în sistemul energetic național, după 1989, au fost fondurile populației, și anume acești prosumatori care și-au montat din bani proprii - nu vorbim despre Casa Verde sau alte programe - au făcut cea mai mare investiție în capacități de producție și cea mai mare investiție în capacități de stocare. Acum, populația este cel mai mare deținător de capacități de producție și stocare, ceea ce este un lucru foarte bun. Da, stocare. Peste 100.000 de prosumatori din cei aproape 400.000 au deja baterii și, de aceea, vedem seara un consum mai mic cu vreo 600-700 MW acum comparativ cu momente similare de caniculă din anii trecuți. Ceea ce înseamnă că fie românii și-au scos aerele condiționate, fie consumă mai puțin sau produc. Își produc. Și în timpul zilei, acești prosumatori livrează suficientă energie în rețea încât să facem și export.
Dacă statul ar fi investit și ar fi stimulat investițiile în baterii, am fi putut ca energia din timpul zilei s-o stocăm și ar fi fost suficientă încât să trecem peste acest moment de caniculă fără ambele reactoare, fără probleme. Bulgaria ne arată lucrul acesta, pentru că bulgarii au investit destul de hotărât în zona aceasta de baterii, au devenit țara cu cea mai mare capacitate de stocare pe cap de locuitor din lume. Au o capacitate de 8.300 de MWh de stocare, din care pot trage cam cu 2.000-2.500 MW putere, dacă nu mă înșel. Ei sunt și principalul furnizor de energie astăzi în România.”
De ce centralele pe cărbune nu mai reprezintă o soluție nici măcar temporară
31 august 2026 este termenul-limită asumat prin PNRR pentru închiderea definitivă a capacităților de producție a energiei pe cărbune. Însă Sorin Grindeanu l-a „somat” pe Ilie Bolojan să renegocieze termenul la Bruxelles.
Ciprian Cherciu, expert în energie: „Vorbeam despre cărbune, domnul Grindeanu ne explică că viitorul este cărbunele, s-a reactivat această tabără. În realitate, cantitatea de energie produsă de români, care ar putea fi stocată, este mult mai mare decât am putea să producem din cărbune dacă am crește producția. Și vedem asta în Bulgaria, ei ne dau lecții.
E un moment în care se schimbă modelul de business în energie, în care multe companii trebuie să-și adapteze modelul de business la noua realitate. Adică energie descentralizată, produsă de populație. În mare parte, evident că aceste companii și bugetul de stat pierd niște încasări. Sunt 400.000 de gospodării care, pe această vreme caniculară, nu mai plătesc energie, nu plătesc accize pentru că nu consumă energia respectivă. Și presupune o schimbare a modului de gândire.
Absolut (n.r.: autoritățile au fost refractare la această schimbare), cu toate efectele posibile, pentru că legile fizicii câștigă întotdeauna. Dar trebuia să ajungem într-un moment critic ca să ne dăm seama de momentul în care ne aflăm. Când avem probleme crititice în a păstra reactoarele, vedem problemele structurale care ies la suprafață.
Realist, nu putem construi încă șapte reactoare în România. Dacă am fi avut trei sau patru, tot Dunărea trebuia să le facă răcirea. Când nu te poți baza pe hidro, pe nuclear, poți să păstrezi o capacitate de producție pe cărbune, cum a făcut și Germania și și-a păstrat ca rezervă. Am văzut o știre că Germania revine la cărbune. Nu revine, e într-o scădere continuă de mai bine de zece ani, dar o păstrezi ca backup. Poți folosi hidro, eolian, solar și baterii.
O să vină iarna în câteva luni, când o să înceapă eolienele să producă foarte mult în timpul nopții, când nu consumăm și fabricile sunt oprite. Acea energie poate fi stocată tot în baterii și folosită dimineață, când avem nevoie. Soluția de stocare nu se referă strict la solar.
Iluminatul public în România este între 1 și 2% la consumul de energie, deci poate să aibă un impact marginal, dar transmite și un semnal către populație și poate conștientizează toată lumea că e nevoie să economisim între anumite ore. Singura soluție este reducerea consumului, nu putem inventa o soluție miraculoasă. Nici dacă am fi știut despre această problemă cu două luni înainte, nu cred că ar fi fost vreo măsură reală pe care să o fi putut lua guvernul. Investițiile în sistemul energetic național se fac pe perioade lungi, cu o strategie și efectele se văd pe termen lung, câțiva ani. Am fi putut trece altfel peste acest moment dacă am fi avut o strategie când a izbucnit războiul Ucraina - Rusia.”
