Criza energetică din România ar putea fi salvată de un baraj submersibil controversat și două reactoare nucleare noi. O spune directorul centralei nucleare de la Cernavodă, Romeo Urjan, într-un interviu exclusiv pentru Euronews România.
Zilele trecute, soluția de avarie a fost scufundarea controlată a patru barje încărcate cu piatră pe brațul Bala, pentru a devia puțin cursul Dunării spre Dunărea Veche. Soluția a fost una temporară și a asigurat câțiva centimetri în plus la nivelul apei, necesari pentru a prelungi puțin durata de funcționare a centralei de la Cernavodă. Nici dragarea făcută pe fundul apei nu a ajutat prea mult.
Alte două reactoare nucleare ar asigura 40% din energia României
Reactorul 1 al centralei de la Cernavodă a fost oprit pe 28 iulie, iar pe 13 august a fost oprit și reactorul 2. Seceta a dus la scăderea debitului Dunării în așa fel încât nu mai era posibilă răcirea reactoarelor. Astfel, România este nevoită să cumpere energie din vecini.
- Finalizarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavodă ar urma să aibă loc în 2031 și 2032.
- În 2003, Centrala de la Cernavodă a fost oprit 25 de zile. La acea vreme exista un singur reactor în funcțiune.
- În 2027, când se împlinesc 30 de ani de funcționare a reactorului 1, acesta va intra într-o pauză de retehnologizare care va dura aproximativ doi ani.
Romeo Urjan, directorul centralei de la Cernavodă: „Este vorba de construcția hidrotehnică de la Bala. Acea construcție a fost gândită în sensul îmbunătățirii navigației pe Dunăre, iar ca efect secundar, a fost și creșterea debitului de răcire în proiectul unităților 3 și 4. Acest baraj ne aducea și nouă acest avantaj. Bineînțeles, dacă era construit și pentru unitățile 1, 2, ne aducea acest avantaj, nu am mai fi fost nevoiți să oprim la acest nivel scăzut al Dunării.
Centrala a fost construită și proiectată în anii 80, când ne gândeam că un debit atât de scăzut apare o dată la 30 de ani. În 1985 am văzut că a fost debitul cel mai scăzut. Am depășit acel debit din 1985. În 2003, la fel, am ajuns la un debit care ne-a forțat să o oprim. S-a repetat acum. Putem să spunem că am depășit ceasul al 12-lea, pentru că am oprit cele două unități.
Nu este prevăzut un baraj gonflabil ca soluție, ci este un prag de fund, nu este un baraj care să acopere de tot circulația, dar să creeze o restricție, astfel încât debitul mai mare să vină spre Dunărea Veche, spre noi. Deci e o circulație suplimentară de apă. Brațul Bala ia foarte multă apă între Dunărea Veche și Brațul Borcea. Deci se încearcă o restricționare a acestei cantități de apă prin brațul Bala, spre Dunărea Veche. Și atunci e cantitate mai mare de apă, debit mai mare, rezultă un nivel mai mare în aspirația noastră a pompelor de răcire.
În zilele acestea și eu sunt parte dintr-un comitet la nivel de guvern, este condus chiar de către domnul prim-ministru, prin miniștrii secretari de stat la Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului. Deci grupul s-a constituit ca urmare că au apărut acele trei operațiuni cu dragare și instalare de barje. Acel grup de lucru a lucrat pentru constituirea acestor operațiuni.
Dragarea ajută cu câțiva centimetri, nu este o soluție pe termen lung. Dar dacă debitul scade foarte mult, dragarea nu mai poate să ajute. Dragarea înseamnă regularizarea, nivelarea. Chiar turbiditatea putem să o controlăm. Dragarea are loc la 60 km, deci până ajunge la noi, apa e ok. Ar fi mai dificilă o dragare mai aproape de noi, dar vorbim despre dragarea de la Bala, am văzut că ne-a ajutat. Colegii de la Apele Române, AFDJ, ANAD, se ocupă de aceste dragări, dar condițiile hidrologice se schimbă tot timpul, apa are aluviuni, ele sunt îndepărtate, nu ajută atât de mult cât este un baraj, sau un baraj parțial, sau acest prag de fund care să direcționeze apa către noi.”
Ce înseamnă „pragul de fund” - proiect prevăzut pentru Dunăre
Pe brațul Bala nu există un baraj hidroelectric sau de acumulare clasic, așa cum există la Porțile de Fier, însă există un proiect hidrotehnic major. Se numește „prag de fund”, adică un fel de baraj submersat. Numai că proiectul este controversat, pentru că ar afecta speciile de sturion. Mai exact procesul de migrație a sturionilor pe cale de dispariție, care sunt specii protejate.
Brațul Bala absoarbe peste 50-60% din debitul Dunării și direcționează apa către brațul Borcea. Însă ar fi necesar ca un volum de apă mai mare să fie redirecționat pe brațul Dunărea Veche, care duce la centrala de la Cernavodă. Din cauza secetei, șenalul navigabil aproape că a secat pe anumite sectoare. Așa a apărut această soluție tehnică, pragul de fund pe Brațul Bala.
Lucrarea face parte din proiectul de „Îmbunătățire a condițiilor de navigație pe Dunăre între Călărași și Brăila”, finanțat din fonduri europene. Din motive ecologice, proiectul este blocat, după ce a suferit mai multe modificări.
Până atunci însă trebuie construite celelalte două reactoare.
Romeo Urjan, directorul centralei de la Cernavodă: „Datele oficiale, în momentul de față sunt 2031, 2032, unitatea 3 și unitatea 4. Doi ani de nefuncționare a reactorului 1 de la Cernavodă, e adevărat, după 30 de ani, practic, înlocuim aproape tot reactorul, inima centralei este înlocuită și îi mai dăm un ciclu de viață de încă 30 de ani. Decât să construiești o centrală nucleară nouă, această retehnologizare este la jumătate de preț. După 2031, 2032, cu 4 reactoare în România... dacă în momentul de față producem 20% din necesar cu două reactoare, atunci vom fi aproape de 40%. Se preconizează că va crește și consumul, vor fi și alți producători, deci între 30 și 40% din necesar va fi acoperit din producția de la Cernavodă.
Energia nucleară este o energie sigură, fiabilă, viabilă și este în bandă. Producem în mod constant. Un reactor nuclear este oprit odată la doi ani pentru 30 de zile, pentru acțiuni de mentenanță preventivă. Deci mai mult de 91-92% din timp,a cest reactor este în funcțiune, produce energie în bandă fără variații, n-are nevoie de soare, de vânt, este o centrală pe care ne putem baza. Are nevoie de apă. Să spunem o dată la 20-30 de ani. Poate nu va crește această frecvență. Energia nucleară reduce costurile, într-un mix energetic echilibrat, reduce costurile pentru sistemul energetic și populație.
La ce să ne așteptăm? Strict nuclear, proiectele noastre prevăd aceste două reactoare suplimentare, unitățile 3 și 4, iar după cum ați văzut, se preconizează și unitățile nucleare de tip SMR de la Doicești, care sunt alt tip de reactor, au alte beneficii, sunt mai mici, sunt flexibile, asigură și acea flexibilitate necesară într-un sistem energetic care are nevoie și de producție rapidă, nu neapărat în bandă. Deci au avantajele lor aceste SMR-uri, reactoare modulare mici.
Aș spune să fim mai optimiști, să nu fim atât de prăpăstioși. Nu este o criză energetică care să ne afecteze atât de tare. Reactoarele de la Cernavodă se pornesc, se opresc, am avut situații în care am avut două reactoare oprite și necesarul în țară a fost asigurat. Suntem convinși că colegii noștri de la Transelectrica, dispecer electric național, au găsit soluțiile. Am văzut acele soluții. Avem suficientă energie în țară. Dacă nu, facem și din import. Am impresia că devenim mult prea negativi în fața acestui scenariu și nu este cazul. Dacă aș avea butonul, l-aș activa, aș spune: vă rog, opriți panica. Nu suntem la butonul roșu, în niciun caz. Suntem la un buton între verde și roșu, suntem cumva la portocaliu.”
- Dacă primele două reactoare produc 20% din necesarul energetic al României, ar însemna că, după construitrea reactoarelor 3 și 4, centrala de la Cernavodă ar asigura cam 40% din necesar. La acest procent se adaugă, momentan, aproape 20% energie solară și eoliană.
