La mai bine de 36 de ani de la cel mai grav accident nuclear din lume, câinii de la Cernobîl umblă printre clădirile abandonate și în stare de degradare din interiorul și din jurul centralei închise, reușind cumva să găsească hrană, să se înmulțească și să supraviețuiască, potrivit Associated Press.
Oamenii de știință speră că studierea acestor câini îi poate învăța pe oameni noi trucuri despre cum să trăiască și în cele mai dure și degradate medii.
Ei au publicat vineri, în revista Science Advances, primul din ceea ce speră că vor fi multe studii genetice, concentrându-se pe 302 câini liberi care trăiesc într-o "zonă de excludere" desemnată oficial în jurul locului dezastrului. Aceștia au identificat populații ale căror niveluri diferite de expunere la radiații este posibil să le fi făcut distincte din punct de vedere genetic unele de altele și de alți câini din întreaga lume.
Explozia de la Cernobîl
"Am avut această ocazie" de a pune bazele pentru a răspunde la o întrebare crucială: "Cum supraviețuiești într-un mediu ostil ca acesta timp de 15 generații?", a declarat geneticianul Elaine Ostrander de la National Human Genome Research Institute, unul dintre numeroșii autori ai studiului.
Colegul său, Tim Mousseau, profesor de științe biologice la Universitatea din Carolina de Sud, a declarat că acești câini "oferă un instrument incredibil pentru a analiza impactul unui astfel de mediu" asupra mamiferelor în general.
Mediul de la Cernobîl este deosebit de brutal. La 26 aprilie 1986, o explozie și un incendiu la centrala electrică din Ucraina au provocat o scurgere de precipitații radioactive în atmosferă. Treizeci de muncitori au fost uciși în perioada imediat următoare, în timp ce numărul morților pe termen lung din cauza otrăvirii cu radiații este estimat la câteva mii.
Cercetătorii spun că majoritatea câinilor pe care îi studiază par să fie descendenți ai animalelor de companie pe care locuitorii au fost nevoiți să le lase în urmă atunci când au evacuat zona.
Mousseau lucrează în regiunea Cernobîl de la sfârșitul anilor 1990 și a început să colecteze sânge de la câini în jurul anului 2017. Unii dintre câini trăiesc în centrala electrică, un cadru industrial distopic. Alții se află la aproximativ 15 kilometri sau 45 de kilometri distanță.
Modificări în ADN-ul animalelor
La început, a spus Ostrander, au crezut că acești câini s-ar putea să se fi amestecat atât de mult de-a lungul timpului încât să fie cam la fel. Dar, prin intermediul ADN-ului, au putut identifica cu ușurință câinii care trăiesc în zone cu niveluri ridicate, scăzute și medii de expunere la radiații.
"Aceasta a fost o piatră de hotar uriașă pentru noi", a spus Ostrander. "Și ceea ce este surprinzător este că putem chiar să identificăm familii" - aproximativ 15 familii diferite.
Acum, cercetătorii pot începe să caute modificări în ADN.
"Le putem compara și putem spune: OK, ce este diferit, ce s-a schimbat, ce a suferit o mutație, ce a evoluat, ce te ajută, ce îți face rău la nivel de ADN?". a declarat Ostrander. Acest lucru va implica separarea modificărilor ADN neconsecvente de cele intenționate.
Oamenii de știință au declarat că cercetarea ar putea avea aplicații la scară largă, oferind informații despre modul în care animalele și oamenii pot trăi acum și în viitor în regiuni ale lumii supuse unui "asalt continuu al mediului" - și în mediul cu radiații înalte din spațiu.
Cercetătorii au început deja cercetările de monitorizare, ceea ce va însemna mai mult timp cu câinii în situl aflat la aproximativ 100 de kilometri de Kiev. Mousseau a declarat că el și colegii săi au fost acolo cel mai recent în octombrie anul trecut și nu au văzut nicio activitate legată de război. Mousseau a spus că echipa s-a apropiat de unii câini, numindu-l pe unul dintre ei Prancer, deoarece se agită cu entuziasm când vede oameni.
"Chiar dacă sunt sălbatici, le place foarte mult interacțiunea umană", a spus el, "mai ales când este vorba de mâncare".
