În contextul în care noul guvern va trebui să ia măsuri urgente privind diminuarea risipei bugetare, o investigație a publicației Reporter de Iași a documentat mai multe situații greu de explicat în ceea ce privește veniturile unor directori din companii de stat.
În acest sens, au fost descoperite câteva exemple de șefi care încasează lunar salarii de câte 3.333 de euro, plus un bonus egal cu această sumă. Dacă problema salariului ar putea fi trecută cu vederea, cea a bonusurilor necesită clarificări. Iar motivele sunt destul de simple și se referă la faptul că aceste bonusuri sunt încasate fără excepție, pentru că acele companii dețin aproape un monopol. Astfel, este mai degrabă imposibil ca directorii să nu încaseze acel bonus.
Cum explică directorul unei companii de stat din Iași bonusurile egale cu salariul pe care îl are
Directorul companiei Salubris Iași, Cătălin Neculau, a recunoscut că nu a existat lună în care să nu-și primească bonusul. El este de opt ani în această companie. Salariul său lunar este de 3.333 de euro, iar bonusul este tot de 3.333 de euro. În plus, Consiliul local Iași este acționar sută la sută la Salubris Iași.
În direct la Euronews, directorul a explicat care sunt meritele sale și cum funcționează acest sistem.
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Există ordonanța de urgență 109 din 2001, care prevede guvernanța corporativă a instituțiilor publice, acolo unde sunt impuși acești indicatori de performanță dintr-un tabel de indicatori de performanță. Cu alte cuvinte, administratorii, Consiliul de administrație și Adunarea generală a acționarilor au negociat acești indicatori de performanță după ce i-au negociat cu un negociator extern, împreună cu Primăria Iași, i-a trimis către agenția care monitorizează activitatea noastră, iar acestă agenție și-a dat OK-ul pentru acești indicatori de performanță.
A îndeplini acești indicatori de performanță nu este un lucru simplu, pentru că sunt indicatori financiari, nefinanciari, operaționali, indicatori orientați către serviciile publice și alții pe care un legiuitor din România i-a introdus într-o ordonanță de urgență care a fost adoptată și le-a impus către societățile statului român.
Știți ce profit a avut Salubris anul trecut? Iar salariul meu este de 17.000 de lei pe lună. Asta înseamnă undeva la 3.300 de euro pe lună. Din punctul meu de vedere, am luat dintr-un profit al unei societăți mai puțin de 3%. Este un indicator care spune că am manageriat o societate corect, am creat statului român oportunitatea de a-i plăti impozitele corect."
Gradul de colectare selectivă a gunoiului este una dintre marile probleme cu care se confruntă nu doar Iașiul, ci România, în general. Iar în cazul Iașiului, acest grad de colectare selectivă este de doar 14%. În aceste condiții, ieșenii se întreabă unde este performanța care să justifice bonusurile.
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Gradul de colectare selectivă nu poate fi pus pe spatele directorului companiei de salubritate. Atâta vreme cât compania de salubritate a pus la dispoziția ieșenilor tot ce înseamnă infrastructură pentru a se debarasa corespunzător de deșeuri - Iașiul este dat exemplu, tot ce înseamnă planurile PNRR pe linia de salubritate au fost băgate în PNRR după modelul Iașiului - nu poate un director să fie responsabil de un cetățean.
Gradul de colectare este undeva la 14%. Pentru că legiuitorul nu a pus acest indicator de performanță. Eu nu am voie să pun alți indicatori de performanță decât cei din lege. Nu cred că înțelegeți."
Corina Murafa, lector universitar doctor la ASE: „Pentru o companie de salubritate, un indicator non-financiar potrivit e rata de colectare selectivă. Pentru o companie din domeniul distribuției de energie, este rata deconectărilor neanunțate. De asta legea caută să fie flexibilă, pentru a putea oferi companiilor libertatea de a-și ajusta acești indicatori de performanță în funcție de natura obiectului de activitate. Acesta a fost întotdeauna spiritul legii. Și am fost foarte mulți experți care am lucrat la această legislație în România".
Pentru ca o companie să fie performantă, are nevoie de oameni performanți și specialiști. Însă cel puțin doi membri PSD au ajuns să facă parte din Consiliul de administrație al companiei Salrom Iași. De exemplu, Sauciuc Claudiu Narcis a făcut parte din biroul permanent al PSD Iași, iar Bălan Cristina Petronela e șefă în primărie la direcția fondului locativ. Ambii fac parte din Consiliul de Administrație al Salrom Iași.
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Cred că din Consiliul de Administrație la Salubris, care este o unitate-etalon a statului român în salubritate, fac parte doar specialiști. Toate aceste recrutări sunt publice, sunt anunțate. Nu mă puneți să-mi dau cu părerea despre acești oameni care au trecut un examen făcut de un recrutor extern independent și care au fost validați de agenția națională de monitorizare. Au trecut prin toate furcile caudine."
Corina Murafa, lector universitar doctor la ASE: „Am lucrat, în urmă cu mai bine de zece ani, iar în ultimii ani am mai făcut analize în zona de guvernanță corporativă a întreprinderilor publice din România. Toată legislația care guvernează acest sector al guvernanței corporative a întreprinderilor publice este profund viciată.
Dar nu legislația în sine e profund viciată, cât implementarea ei. Avem de-a face cu o reformă a formelor fără fond, cu o eludare în permanență a spiritului legii și o aplicare formală a literei legii. Cum se face că, în urma atâtor procese transparente de selecție și deschise, tot membrii partidelor politice ajung să facă parte din consilii de administrație, tot personaje conectate politic, tot persoane care nu au competențe specializate la întreprinderea publică respectivă?
Dacă un salariu e mic sau mare, nu putem stabili a priori asta. E rolul consiliului de administrație să facă asta, în funcție de anumite criterii. Aici, legea niciodată nu a vrut ca lista aceea de criterii de performanță să fie considerată una exhaustivă, una din care nu se poate ieși.
Sunt exemple, noi am căutat mereu să atrenăm autoritățile tutelare în a dezvolta indicatori de performanță, pentru că nu se pot cuprinde într-o lege toți indicatorii. Oare câți administratori de întreprinderi publice din România nu și-au îndeplinit criteriile de performanță, nu și-au luat aceste componente de indemnizație? Păi dacă sunt criterii de performanță, nu putem fi toți performanți.
Statistic vorbind, dacă acești indicatori nu ar fi fost stabiliți specific ca să fie îndepliniți, de-a lungul celor 1.000 și ceva de întreprinderi publice din România, de subordonare centrală, ar fi trebuit ca unele dintre ele să nu și le îndeplinească. Din primele evidențe pe care le-am văzut, toată lumea și le îndeplinește.
Vă dau un exemplu din ordinul AMEPIP introdus anul acesta, de indicatori nefinanciari pentru întreprinderile publice - de exemplu: consumul de energie, emisiile de CO2, satisfacția clienților, retenția acestora, numărul mediu de ore de formare pe angajat, siguranța la locul de muncă, numărul de brevete obținute sau ponderea femeilor în consiliile de administrație."
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Am eu indicatori de performanță, indicatori referitori la angajați: numărul mediu de ore de formare pentru angajat - îl am eu. Indicatori operaționali pentru serviciile publice, scorul satisfacției clienților - îl am eu. Deci toți acești indicatori care sunt în lege sunt indicatori de performanță pe care eu i-am îndeplinit.
O societate a statului român care produce pentru statul român 4 milioane de euro în fiecare an și remunerează un director cu 3.400 de euro pe lună, vi se pare că nu este un director ambițios pentru statul român?”
Cum arată situația în Cluj-Napoca, în comparație cu cea din Iași
Iulian Mofteescu, jurnalist Reporter de Iași: „Am avut curiozitatea să solicit date de la o companie, Supercom SA, care lucrează la nivel național, iar datale pe care le-am solicitat s-au referit la municipiul Cluj-Napoca, despre care toți putem cădea de acord că este comparabil cu municipiul Iași.
În această sucursală de la Cluj, directorul sucursalei are un venit lunar mai mic decât indemnizația lunară a domnului Neculau, iar în cazul dumnealui, nu se pune problema de bonusuri. Sucursala Supercom Cluj are 900 de salariați în tot județul, iar în municipiul Cluj lucrează cu 700, față de 692, câți sunt la Salubris Iași. Deci sunt societăți comparabile. Cifra de afaceri a companiei din Cluj este de 201 milioane de lei, față de 164 de milioane la Salubris Iași. Iar la Cluj, gunoiul este mai ieftin decât la Iași. Aici discutăm de monopol. Este 26,67 lei la Iași, cu TVA, iar la Cluj este 21 de lei, cu TVA, de persoană, pe lună."
Există și alte exemple de șefi cu salarii și bonusuri uriașe la companiile publice din Iași. De exemplu, șeful servicii publice Iași are tot 3.333 de euro lunar, iar bonusul este egal, adică 3.333 de euro.
Aceleași cifre sunt și în dreptul șefului de la Citadin Iași, companie care se ocupă în principal de lucrări de întreținere și reparații a infrastructurii rutiere din municipiul Iași. De precizat că aproximativ 90-95% din comenzile Citadin sunt de la Primăria Iași. Astfel, este aproape imposibil să nu fie îndeplinite ctiteriile legate de profit sau cifră de afaceri.
Șeful Termoservice Iași are un salariu de 1.538 de euro pe lună, iar bonusul este egal cu această sumă.
Laura Ștefan, coordonatoarea activităților anticorupție pentru Expert Forum: „Nu e un argument că a plătit taxe la stat. Și în privat se plătesc taxe și impozite la stat. Eu știu că, în general, companiile publice, mai ales cele naționale, dar și cele locale sunt un generator de găuri la bugetul de stat, dar faptul că ne îndeplinim obligația legală de a plăti taxe și impozite nu ne îndreptățește să primim bonusuri neapărat. (...) Dacă toată lumea îndeplinește criteriile de performanță, este foarte probabil ca ele să nu fie suficient de ambițioase. "
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Nu s-a întâmplat să nu iau primă. Dar vă dau exemplul primăriei Munchen. Acea primărie a avut, până acum vreo cinci ani, o societate privată care colecta, transporta, sorta gunoiul și îl trata mecanico-biologic sau îl ardea. De acum cinci ani, primăria Munchen și-a făcut propriul serviciu de salubritate și asta înseamnă că primăria a înțeles că a dat cetățenilor mai multă atenție cu privire la modul în care arată municipiul, la colectarea și transportul deșeurilor este mai aproape de realitate dacă are o unitate pe care să o coordoneze ea."
Laura Ștefan, coordonatoarea activităților anticorupție pentru Expert Forum: „Faptul că o autoritate locală ia o astfel de decizie nu este o garanție în sine că serviciul public este mai bun decât serviciul pe care îl prestează un privat. Am explicat de ce, la nivel european, sursa problemei este directiva cu privire la achizițiile publice, care permite contractarea directă, prin intermediul companiilor municipale. Altfel nu se explică de ce ele au înflorit imediat după adoptarea acestor noi reglementări".
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Corect. Dar nici eu nu vreau ca o societate a statului român, care prestează un serviciu corespunzător, să fie înfierată și pusă la colț că nu este o societate corectă."
Laura Ștefan, coordonatoarea activităților anticorupție pentru Expert Forum: „Dar nimeni nu face asta. Încercați să nu le luați personal, pentru că asta este o discuție fundamentală despre cum să acționeze statul în economie. Întrebarea este: omorâm privatul și contractăm doar serviciile pe care doar noi înșine le înființăm și după aceea nu dăm niciun fel de socoteală către public cu privire la felul în care acționarul - în cazul dvs, municipalitatea - trage la răspundere sau evaluează felul în care funcționează respectiva companie? Sau dimpotrivă?"
Corina Murafa, lector universitar doctor la ASE: „Poate fi făcută în ambele feluri. Eu m-aș întreba, în cazul în care avem o companie publică, de ce să facem profit, în condițiile în care, practic, aș muta banii dintr-un buzunar al statului în alt buzunar al statului."
Cătălin Neculau, director Salubris Iași: „Pentru investiții, pentru a investi în servicii de salubritate."
Corina Murafa, lector universitar doctor la ASE: „Am înțeles, dar atunci poate ar trebui să fie atragerea de fonduri nerambursabile sau atragerea de investiții, pentru că așa pot să fac profit pe spinarea investitorilor, să tot crească tariful de salubritate.
Revenind la chestiunea indicatorilor de performanță, pentru că mi se pare că e foarte important. În teorie, AMEPIP ar trebui să facă un soi de analiză per tip de întreprindere, per industrie, ca să vedem ce înseamnă inidicatori de performanță cu adevărat, care să determine performanța, nu doar o simplă îndeplinire a lor facilă.
Sperăm să vedem o astfel de reformă. Altminteri, nu putem ști nici dacă 3.000 de euro e mult sau puțin, nici dacă 1.000 de coșuri de gunoi sunt multe sau puține raportat la numărul de locuitori. E nevoie de niște analize care să ghideze cum să seteze niște indicatori de performanță, cum să asigure o cheltuire cât mai eficace a banului public. Până atunci, e o formă fără fond."
