Jurnalistul care i-a luat ultimul interviu lui Mircea Lucescu a povestit, la Euronews, că marele antrenor părea îngândurat și privea în zare. Interviul a fost publicat în The Guardian, cu o zi înainte de meciul cu Turcia, ultima șansă de calificare pentru România la Cupa Mondială. Deși sub presiunea unui diagnostic dur, Lucescu a acceptat provocarea. Considera că e o datorie pe care o are față de fotbal și echipa națională. „Nu pot să plec ca un laș”, a spus acesta. România a pierdut meciul, apoi l-a pierdut și pe Mircea Lucescu.
În direct la Euronews România, jurnalistul Emanuel Roșu a declarat că, la ultimul interviu, Mircea Lucescu era slăbit, dar motivat.
Jurnalistul Emanoil Roșu, despre ultimul interviu acordat de Mircea Lucescu: Era un om al misiunii. Trăia cu obsesia meciului cu Turcia
„A fost firesc ca întotdeauna. Părea slăbit. Recunoștea că e mai slăbit. Se și vedea, de altfel, că a pierdut în greutate, dar era motivat. Mi s-a părut mai motivat ca oricând altă dată în momentele în care l-am cunoscut.
Trăia cu obsesia meciului cu Turcia. Trăia cu obsesia gândului că el poate duce România la Campionatul Mondial. Indiferent de întrebarea pe care i-o puneam, se întorcea la același lucru, la misiunea pe care o are de dus la capăt.
Poate asta i-a dus viața într-un stil normal. A trăit în ultimele trei-patru luni, cu povara asta, a diagnosticului pe care-l primise, dar normalitatea din viața lui cred că a fost adusă tocmai de faptul că el știa că trebuie să facă ceva pentru echipa națională, pentru România.
Normalitatea din viața lui cred că a fost adusă tocmai de faptul că el știa că trebuie să facă ceva pentru echipa națională, pentru România, pentru fotbalul din România. Un om al misiunii. Până la urmă asta cred că e definiția cea mai bună pentru el”, a povestit Emanuel Roșu.
Gestul care nu-l caracteriza pe Lucescu: Evita să mă privească în ochi. Privea foarte, foarte mult în zare
După aflarea veștii morții lui Mircea Lucescu, jurnalistul a evidențiat că i-a revenit în minte că, în timpul interviului, marele antrenor a evitat să-l privească în ochi, cu toate că era un om care „se baza foarte mult pe contactul vizual”.
„Mi-a revenit în minte faptul că evita să mă privească în ochi. De obicei, era un om care, cel puțin în dialogul cu mine, foarte mult se baza pe contactul vizual. Era mereu în legătură. Și acum zâmbea. Nu era distant.
În schimb, privea foarte, foarte mult în zare. Stăteam chiar lângă geam. Nu era neapărat o perspectivă spectaculoasă în zona în care eram.
Privea foarte, foarte mult în gol. M-a impresionat oarecum chestia asta. Am și scris-o în articol, că privea spre, privea cum soarele trece prin clădirile din jur și cum vine spre spre fața dumnealui. Se ducea de fiecare dată cu privirea spre exterior, un lucru care nu-l caracteriza, vă spun, cel puțin în contactele pe care le avusesem în trecut”, a precizat Emanuel Roșu.
Moștenirea lui Mircea Lucescu în fotbal: Dispariția lui o compar cu prăbușirea unui vârf de munte
„Dispariția lui aș compara-o cu prăbușirea unui vârf de munte. Dacă ne uităm acum într-un vârf cunoscut de munte și ne-am imagina cum ar arăta partea de natură fără vârful respectiv, așa trebuie să ne uităm la fotbalul românesc fără Mircea Lucescu.
A reprezentat mult mai mult decât noi de dăm seama acum. El ia o eră cu el, nu doar niște performanțe, doar o perioadă petrecută la echipa națională.
El practic le-a trăit pe toate: a trăit era comunistă, e un produs al erei comuniste în fotbal, a jucat atunci, a antrenat cu succes. A reușit să facă tranziția asta spre capitalism.
E primul român care a avut succes în fotbalul occidental, provenind din sistemul comunist. În momentul de față cred că nu ne dăm seama, nu realizăm exact impactul pe care moartea sa-l are asupra fotbalului din România și duce cu el foarte, foarte multe povești”, a punctat el.
Mircea Lucescu rămâne în istorie ca unul dintre cei mai longevivi antrenori din toate timpurile. În timpul carierei, a câștigat 35 de trofee.
Însă moștenirea lui nu se măsoară doar în reușite, ci în generațiile pe care le-a format și în respectul pe care l-a câștigat în întreaga lume.
Jucători mari pe care Lucescu i-a lansat în fotbalul mare au ținut să-i mulțumească în mediul online. Printre ei, Andrea Pirlo, Diego Simeone și armeanul Miktarian.
A trăit pentru fotbal până în ultimele zile ale vieții. La meciul Turcia-România, avea 80 de ani și 240 de zile, fiind cel mai vârstnic antrenor activ din toate timpurile.
A fost jocul cu numărul 1.687 al unei cariere de antrenor cu adevărat remarcabile, care i-a adus 35 de trofee interne și europene.
